Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS) critică dur intențiile vehiculate de guvernanți privind introducerea unei „taxe de solidaritate” și majorarea impozitării muncii.
ANIS avertizează că astfel de măsuri nu doar că nu rezolvă problema deficitului bugetar, dar pot avea efecte dezastruoase asupra economiei și pieței muncii.
„Solidaritatea” a ajuns la fundul buzunarului
„Un IT-ist, un fermier, un corporatist și un doctor intră într-un bar. În loc să-și strângă mâna și să dea noroc cu o bere, se uită în jur și stau cu mâinile lipite de buzunare. Dar nici la muncă nu s-ar duce, pentru că efectiv nu mai merită”, scrie Corina Vasile, directorul executiv ANIS, într-o metaforă amară despre starea economiei românești în 2025.
Mesajul este clar: indiferent de profesie, cetățenii plătitori de taxe simt presiunea creșterilor fiscale anunțate „pe surse”, sub pretextul unei solidarități cu bugetul statului.
„Toți se uită de unde ar putea să mai taie, poate că berea aceea nu e o idee bună, ce atâta socializare… pentru că meditațiile copilului trebuie plătite, gardul trebuie reparat, chiria nu așteaptă și medicamentele trebuie cumpărate”, continuă Corina Vasile.
România, în topul taxelor pe muncă în UE
Conform Eurostat, România se află pe locul 4 în UE în ceea ce privește povara fiscală pe muncă - 41,3%, față de o medie europeană de 38,8%. Iar dacă se adaugă și contribuțiile angajatorului, pentru un salariu net de 100 de lei, costul total pentru angajator sare de 170 de lei.
În alte state cu fiscalitate mare, acest impact e atenuat de sisteme generoase de deductibilități. În România, deductibilitatea e, în viziunea ANIS, „o sumă anuală derizorie”.
Taxa care pedepsește competența și performanța
Criticând ideea introducerii unei taxe progresive pentru veniturile mai mari, ANIS avertizează că „supraimpozitarea salariilor mai mari nu ajută cu nimic bunăstarea salariatului cu salariu mai mic”.
Dimpotrivă, astfel de politici pot duce la evitarea declarării integrale a veniturilor și la stagnarea economică.
„În privat, salariile mari reflectă competență, productivitate și asumare de responsabilitate”, atrage atenția ANIS. În schimb, în administrația publică, „nimeni nu-și pierde funcția pentru un deficit bugetar de 9% sau pentru un gap de TVA de 30%”.
Inegalitatea, un fals pretext
Organizația susține că argumentul reducerii inegalităților este lipsit de temei: „România are a treia cea mai mică inegalitate socială din Uniunea Europeană, după indicele Gini calculat pe veniturile din salarii”, citând un studiu Eurofound preluat de ASE și Concordia.
„Când nu mai merg argumentele morale, vin cele macroeconomice”, arată ANIS, referindu-se la avertismentele privind pierderea ratingului de țară sau suspendarea fondurilor europene. Însă, spune organizația, salariații și angajatorii nu sunt autorii crizei, ci victimele ei.
Conform datelor citate, doar 7% dintre salariați depășesc pragul de 10.000 lei net/lună, iar suprataxarea acestei categorii ar aduce la buget maximum 0,2% din PIB - „prețul” unei recesiuni garantate.
Lecțiile trecutului
ANIS reamintește că în 2010 majorarea TVA de la 19 la 24% a dus la inflație record și o cădere a consumului, iar în 2009, impozitul forfetar a condus la închiderea a peste 135.000 de firme.
Industria IT&C este una dintre cele mai afectate de instabilitatea fiscală, deși a contribuit în mod constant la economia României: 8% din PIB în 2023, 7 miliarde euro net din exporturi și o productivitate orară peste media UE.
După eliminarea facilităților fiscale în 2023, 63% dintre firmele IT au raportat un impact negativ, iar peste 10.000 de locuri de muncă au dispărut. În decembrie 2024, fiscalizarea a fost din nou crescută „peste noapte”.
„În România se taxează în avans, pe cifră de afaceri. În România, discutăm despre suprataxarea muncii, talentului și inovației - pentru că a pune presiune fiscală suplimentară pe venituri sau pe sectoarele performante nu înseamnă solidaritate, ci o taxă pe succes”, subliniază ANIS.
Ce propune ANIS
În locul măsurilor fiscale punitive, ANIS cere repoziționarea politicilor publice în favoarea sprijinului pentru performanță și inovare: digitalizare, investiții productive, combaterea evaziunii, reforme în administrație.
„Avem de ales între a continua presiunea asupra celor care contribuie deja semnificativ sau a repoziționa politicile publice spre sprijin, inovare și parteneriat economic real. Alegerea ar trebui să fie simplă”, concluzionează organizația.