Consultările cu partidele politice inițiate de președintele interimar Ilie Bolojan reprezintă mai mult decât un foarte necesar șantier pentru construirea unui punct de vedere național în chestiuni esențiale, așa cum sunt războiul și pacea din Ucraina, politica europeană de apărare și creșterea bugetelor pentru apărare, toate pe agenda Consiliului European de săptămâna viitoare.
În mesajul în care a explicat consultările, președintele Bolojan a precizat deja o direcție inevitabilă: creșterea cheltuielilor de apărare, pentru că “țările europene vor fi nevoite să își asume un rol mai important și să suporte o parte mai mare din costurile asigurării păcii în Europa”. Cât anume, în cazul României, și în ce condiții rămâne de văzut inclusiv după aceste discuții.
Cât despre trimiterea de trupe românești în Ucraina, există riscul ca ea să fie instrumentată politic pentru că se pliază pe narativul: Georgescu ne aduce pacea, sorosistii ne baga în război.
Deocamdată nu se pune problema în mod real, pentru că aceste trupe de menținere a păcii presupun să fie pace, ceea ce e încă departe.
După aceea, când va fi, cum va fi, rămâne de văzut după ce va fi fost făcută măcar încetarea focului. Acum însă nu ai pe cine și unde să trimiți, însă e important ca temă să nu devină una de campanie.
Și, tocmai când extremiștii se joacă în Parlament cu moțiunea de cenzură, Ilie Bolojan a atras atenția că o țară în criză politică nu va avea nimic de spus:
„Greutatea cuvântului României pe plan extern vă depinde atât de stabilitatea politică internă, de buna guvernare și de accesarea fondurilor europene, cât și de desfășurarea liberă și corectă ale alegerilor programate în luna mai. Indiferent de disputele politice interne, sunt convins că vom găsi puncte de vedere comune în susținerea intereselor naționale ale țării noastre”.
Dar dincolo de aceste aspecte concrete, punctuale și extrem de importante, esențial în demersul președintelui Bolojan este că domnia sa setează, din incomoda poziție de interimar, un nou standard de exercitare a funcției prezidențiale.
”Se întâmplă prima dată de foarte mulţi ani când preşedintele, fie şi el, interimar, ne invită la dialog, la consultări în subiecte importante (...). Şi cum noi nu am fost întrebaţi de ani de zile de politică de externă, parcă e vorba de Sfântul Graal, de care nu se atinge doar cei avizaţi de la Ministerul de Externe, avem posibilitatea de a spune cum vedem lucrurile””, sintetiza această invitație la Cotroceni liderul UDMR, Kelemen Hunor.
Este într-o adevăr pentru prima dată când într-o chestiune care, deși privește atribuțiile exclusive ale președintelui României, are implicații majore și pe termen lung, titularul funcției dorește să obțină dacă nu un mandat formal, cel puțin un punct de vedere consolidat al partidelor politice pe care să își fundamenteze decizia.
Este mai mult decât exercițiul atribuției prezidențiale de mediator, este un semnal “din deal” că partidele politice parlamentare sunt esențiale în sistemul democratic, că, bune sau rele, fiecare are în spate voturile a cel puțin 5% din electorat, deci ca reprezentante ale acestor oameni ele trebuie cel puțin ascultate.
Ceea ce transmite Ilie Bolojan prin organizarea acestor consultări este că președintele nu este deasupra sistemului politic, independența lui nu înseamnă că este pe cont propriu împotriva partidelor, ceea ce a devenit un miraj al acestei campanii, ci face parte din sistemul politic și toate deciziile acestuia trebuie să fie, mai ales în chestiunile esențiale, rezultatul unui concert.
Recredibilizarea mecanismelor politice esențiale ale democrației reprezintă un obiectiv esențial pe termen cât de scurt cu putință, altfel vom rămâne în mirajul salvatorilor mesianici de toate felurile, deținători ai Sfântului Graal, ceea ce poate însemnă orice, dar nu democrație.
Iar acest demers nu poate începe decât dintr-o poziție cu mare vizibilitate și de la unul dintre puținii actori politici credibili care ne-au rămas.
Decizia bazată pe consultări are și avantaje pragmatice. Nimeni nu le știe pe toate, nimeni nu poate avea pretenția monopolului soluțiilor concrete. Și cu cât mai multe voci se exprimă, cu atât crește șansa unei soluții bune. Iar soluțiile importante trebuie să aibă o largă susținere pentru a fi acceptate și aplicate.
Gestul lui Ilie Bolojan trimite la două momente importante din istoria recentă a României: Pactul de la Snagov inițiat de Ion Iliescu, unul dintre puținele momente luminoase din mandatul sale, și Pactul pentru educație al lui Traian Băsescu, care a dus la legea educației naționale concepută de Mircea Miclea și care ar fi schimbat fața învățământului românesc, dacă nu ar fi fost măcelărită până la anihilare mai ales de către PSD.
Și aș mai remarca faptul că, după atâția ani de izolare prezidențială în turnul de fildeș, președintele interimar al României practică sistematic darea de seamă. După primele zile de mandat, după summit-ul de la Paris, cu explicația pentru invitarea partidelor la Cotroceni, Ilie Bolojan a comunicat, a explicat.
Dacă în săptămânile rămase până la alegerile prezidențiale, Ilie Bolojan va reuși să schimbe substanțial percepția asupra instituției prezidențiale și va reseta așteptările în privința ei, va redeveni posibil să sperăm la evitarea unui dezastru istoric.