Oamenii de știință au analizat șerpii cu clopoței, pentru a înțelege nu doar cum sunt corpurile lor adaptate să reziste în zone cu puține precipitaţii, ci și cum își ajustează comportamentul pentru a se adapta la aceste condiții. În plus, au fost curioși să afle de unde beau aceștia apă în perioadele cu precipitații minime sau chiar absente.
Cercetătorii au studiat șerpi cu clopoței Crotalus viridis dintr-o regiune de lângă Steamboat Springs, Colorado, care primește mai puțin de 2 milimetri de ploaie pe lună, între aprilie și octombrie. Zona include şi muntele Rattlesnake Butte, care găzduieşte aproape 1.000 de șerpi cu clopoței.
Pentru a simula ploaia și a înregistra comportamentul șerpilor, echipa a instalat camere și a pulverizat apă pe șerpi folosind un dispozitiv de stropire.
Reacția reptilelor i-a luat prin surprindere și pe oamenii de știință. Concret, au fost observate trei tipuri de comportamente la șerpii studiați, scrie IFL Science.
Șerpii însetați fie se adunau și beau apa de pe corpurile și capetele celorlalți, fie o prindeau pe propriile fețe și se înfruptau din ea, fie îşi transformau corpurile în ”boluri", înclinându-se astfel încât lichidul să curgă spre gură, trecând peste solzi, se arată într-un raport publicat de jurnalul Current Zoology.
De asemenea, cercetătorii au observat că șerpii beau apă de pe propria piele, de pe pielea altor șerpi sau de pe suprafețe non-vii, precum pietre sau frunze.
Cele trei tehnici de băut apă evidențiază adaptările comportamentale ale şerpilor pentru a-și maximiza aportul de apă în sezonul uscat, deloc scurt.