Componența politică a coaliției majoritare și implicit a viitorului guvern nu ar trebui să fie de mirare. Ea este, că ne place sau nu, conformă votului din 1 decembrie. PSD a câștigat scrutinul cu cel mai prost scor din istoria sa, dar este primul în ierarhia partidelor mijlocii. Nu mai avem niciunul mare.
PSD a făcut o demonstrație de forță atunci când a anunțat că trece în Opoziție, demonstrând și practic ceea ce teoretic arătau cifrele ab initio, că fără el nu se poate forma majoritate non extremistă. Și era firesc politic ca de aici să înceapă discuțiile.
Greaua moștenire a lui Marcel Ciolacu
Așa cum aș remarca faptul că rămânerea lui Marcel Ciolacu în funcția de premier este o cruce pe care trebuie să o ducă până la capăt.
E drept că era și singura modalitate în care să rămână la vârful PSD după dezastrul electoral, dar este și just ca de numele domniei sale să fie legat și costul politic al consecințelor nenorocirilor făcute în mandatul anterior.
Greaua moștenire a lui Marcel Ciolacu e chiar moral să meargă la Marcel Ciolacu. Iar dacă poporul era așa de nemulțumit, nu văd de ce a votat cel mai mult PSD, chiar mai mult decât voturile efectiv contabilizate dacă ne gândim la confuzia provocată de cele două partide clona PSDi și PSDu.
Cheia de la UDMR
De remarcat evoluția UDMR, care a scos un scor mult peste așteptări în condițiile prezenței masive la vot și, în plus, este indispensabil.
Reprezentat de un lider care nu a negociat pentru sine, UDMR are doar două ministere, dar esențiale. Dezvoltarea, o perlă a coroanei, pe care Czeke Attila a mai condus-o cu succes. Unul dintre cei care au lăudat, în perspectiva de primar, prestația ministrului Cseke a fost chiar Elena Lasconi.
Dar cea mai spectaculoasă este adjudecarea Finanțelor, minister avizator. Este foarte probabil ca Tanczos Barna să fie mai eficient și cu siguranță mai serios decât un ministru PSD sau PNL. Cartoful finanțelor este mai fierbinte ca niciodată, deci PNL și PSD aveau toate motivele să îl paseze.
Aș spune că una dintre cheile alegerilor prezidențiale este la UDMR. Dacă Finanțele vor avea o prestație bună, valul furiei se va mai calma, mai ales în zona cu potențial rațional. Dacă Tanczos Barna va eșua, valul va deveni tsunami. Ce înseamnă prestație bună? Ea este raportată la așteptările panicate. Oamenii nu așteaptă minuni, ci coerență și predictibilitate, respect pentru banii publici, echitate și asumare onestă.
Dacă UDMR va livra asta, va da o lovitură serioasă și naționalismului. Dacă va eșua, îi va da aripi. Cert este că pentru prima dată UDMR va avea un ministru în CSAT, ceea ce, spunea Kelemen Hunor într-un interviu la Europa FM, era până acum o ipoteză exclusă.
Pe ansamblu PSD a luat ce și a dorit, pentru că este sine qua non, PNL a luat ministere mai multe decât ponderea mandatelor, nu exact ce și-a dorit, adică Dezvoltarea sau Transporturile, și, cel mai probabil, va da candidatul comun la prezidențiale (ceea ce merită analizat separat), iar UDMR a schimbat liga.
Ce s-a ales
În ceea ce privește compoziția nominală a Guvernului, remarcăm viziuni diferite. PSD și-a păstrat miniștrii. Indiferent de performanța lor, însuși acest imobilism total după semnalul alegerilor recente arată că PSD ori nu a înțeles absolut nimic, ori leadershipul partidului este atât de fragilizat, încât nu își permite să zgâlțâie deloc barca.
Este surprinzător că PSD a acceptat să ia Justiția, un minister de care îl leagă traume majore, motiv pentru care cred că cel puțin o vreme vor încerca să nu calce în străchini. Noul ministru este avocat penalist, ceea ce în sine nu e o vină, am tot respectul pentru avocații care își fac onest meseria, iar penaliștii nu apără măicuțe.
Ceea ce mă îngrijorează este că a fost inclus pe lista PSD pentru Cameră pe feuda Olguței Vasilescu, ceea ce nu reprezintă o garanție a atașamentului pentru o justiție independentă, dimpotrivă aș zice.
PNL a mizat pe schimbări remarcabile. Și pe lista lor există două nume remarcabile. În primul rând, intrarea rectorului UBB, Daniel David, este cel puțin o lovitură de imagine, să sperăm că nu va rămâne doar atât. Este remarcabilă și trecerea dlui Hurezeanu la Externe care după o catastrofă și o tehnocrată seacă avea nevoie de un diplomat cu care să nu-ți fie rușine să ieși în lume.
Dintre numele rămase, dacă în cazul lui Cătălin Predoiu există o logică certă în contextul Schengen, mi-e foarte greu să înțeleg ce caută la fondurile europene Marcel Boloș, unul dintre cei mai ineficienți miniștri, cu o imagine foarte proastă. Este chiar inexplicabil cum de mereu aterizează într-o funcție de ministru.
Răspunde noul Cabinet așteptărilor publice? În mică măsură, după cum arătam. Pare o continuare a unei formule sancționate de electorat. Dar testul abia începe.
Dacă vor reuși să schimbe atitudinea și comunicarea, dacă vor avea mai mult bun simț și respect, ceva smerenie dacă se poate, este posibil să primească credit. Dacă nu, la prezidențiale, va fi nenorocire.