Prinsă între stagnare, scăderea competitivității și Donald Trump, Europa se confruntă cu „o provocare existențială” și rămâne fără timp. Ne aflăm în pragul unei apocalipse economice și trebuie să înțelegem cum am ajuns aici și ce mai putem face acum.
Recesiunile și războaiele comerciale vin și se duc, dar ceea ce face această conjunctură atât de periculoasă pentru prosperitatea continentului are de-a face cu cel mai important dintre toate adevărurile incomode: UE a devenit un deșert al inovației, se arată într-o analiză publicată de Politico.
Deși Europa are o istorie bogată de invenții spectaculoase, inclusiv descoperiri științifice care au dat lumii totul, de la automobile la telefon, radio, televiziune și produse farmaceutice, ea s-a transformat într-un sistem de folosire a inovațiilor altora.
Cândva sinonimă cu tehnologia auto de ultimă oră, Europa de astăzi nu are nici măcar o prezență în topul celor mai vândute 15 vehicule electrice.
Ce-i drept, avertismentele n-au lipsit. Doar patru dintre primele 50 de companii tehnologice din lume sunt europene, a remarcat fostul prim-ministru italian și bancher central Mario Draghi în raportul său recent privind competitivitatea în scădere a Europei.
"Trăim o perioadă de schimbări tehnologice rapide, determinate în special de progresele în inovarea digitală și, spre deosebire de trecut, Europa nu mai este în fruntea progresului”, a declarat Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), în noiembrie.
Ea a avertizat că lăudatul model social al Europei ar putea fi în pericol dacă nu își schimbă rapid cursul. "În caz contrar, nu vom putea genera bogăția de care vom avea nevoie pentru a satisface nevoile noastre în creștere de cheltuieli pentru a ne asigura securitatea, a combate schimbările climatice și a proteja mediul", a spus ea.
Draghi, care și-a prezentat raportul Comisiei Europene în septembrie, a fost mai direct: "Aceasta este o provocare existențială", a subliniat el.
Trump e doar un simptom al unor probleme adânci
Cu Donald Trump la Casa Albă și republicanii săi controlând ambele camere ale Congresului, Europa nu a fost niciodată mai expusă capriciilor politicii comerciale americane.
Dacă Trump își va pune în aplicare amenințarea de a impune tarife de până la 20% la importurile de pe continent, industria europeană ar suferi o lovitură grea. Cu peste 500 de miliarde de euro în exporturi anuale către SUA din UE, America e de departe cea mai importantă destinație pentru mărfurile europene.
Și totuși, Europa pare să fi făcut prea puțin pentru a se pregăti pentru întoarcerea lui Trump. Primul răspuns al președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la realegerea sa a fost acela de a sugera Europei să cumpere mai mult gaz natural lichefiat (GNL) din SUA. S-ar putea ca asta să-l încânte pe Trump o vreme, dar nu e o strategie.
În industria europeană persistă o presimțire rea față de viitorul președinte american, iar asta în mare parte pentru că directorii au o memorie bună.
În 2018, Trump a impus taxe pe oțelul și aluminiul european. Joe Biden a fost de acord să le suspende până în martie 2025. Băncile centrale europene avertizează deja că o nouă rundă de tarife ar putea reaprinde inflația și ar putea submina în mod fundamental comerțul global.
Dar Trump e doar una dintre probleme, cea mai recentă. De fapt, el este doar un simptom al unor probleme mai adânci.
Gradul în care Europa a pierdut teren în fața Statelor Unite în ceea ce privește competitivitatea economică de la începutul secolului este uluitor. Diferența în PIB pe cap de locuitor, de exemplu, s-a dublat cu unele valori la 30%, în principal din cauza creșterii mai scăzute a productivității în UE.
Mai simplu spus, europenii nu muncesc suficient. În medie, un angajat german, de exemplu, lucrează cu peste 20% mai puține ore decât omologii lor americani.
O altă cauză a scăderii productivității Europei este eșecul sectorului corporativ de a inova. Companiile de tehnologie din SUA, de exemplu, cheltuiesc de două ori mai mult decât firmele europene de tehnologie pe cercetare și dezvoltare, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI).
În timp ce companiile din SUA au înregistrat o creștere de 40% a productivității din 2005, productivitatea în sectorul tehnologic european a stagnat.
Decalajul este evident și pe burse: în timp ce evaluările bursiere din SUA s-au triplat din 2005 încoace, cele ale Europei au crescut cu doar 60%.
A spune că Europa este în urmă ar fi o subestimare - de fapt, nici măcar nu e chiar în cursă, subliniază publicația.
Europa nu și-a atins niciodată obiectivul de a cheltui 3% din PIB-ul UE pe cercetare și dezvoltare, principalul motor al inovației economice. De fapt, cheltuielile pentru astfel de cercetări ale companiilor europene și ale sectorului public rămân fixate undeva pe la 2%, cam unde erau în 2000.
Universitățile din Europa ar fi zonele propice pentru a demara inovația și cercetarea, dar și aici continentul este depășit.
În topul mondial al universităților, realizat de Times Higher Education, doar o instituție din UE s-a clasat în primele 30, Universitatea Tehnică din München - chiar pe locul 30.
Iar acum urmează cea mai dureroasă problemă.
Micul secret murdar
Aici intră în joc Germania. Secret murdar al cheltuielilor europene pentru cercetare și dezvoltare este că jumătate din acestea provin din Germania. Și cea mai mare parte a acestor investiții se deplasează într-un singur sector: cel auto.
Deși acest lucru ar putea părea evident, având în vedere dimensiunea sectorului (venitul anual al industriei auto germane e de aproape 500 de miliarde de euro), nu de aici vin cele mai bune rezultate pentru investiții. Asta pentru că inovațiile din industria auto, cum ar fi îmbunătățirea eficienței combustibilului unui motor, sunt limitate.
Cu alte cuvinte, companiile auto reinventează efectiv roata, în loc să ofere produse cu totul noi, cum ar fi un iPhone sau Instagram, care ar crea o piață cu totul nouă.
Europa a rămas consecventă. În 2003, cei mai mari investitori corporativi în cercetare și dezvoltare din UE au fost Mercedes, VW și Siemens, gigantul german al ingineriei. În 2022, aceștia au fost Mercedes, VW și Bosch.
În general, deși nu-i bine să pui toate ouăle într-un singur coș, pentru Europa a fost bine până cândn-a mai mers. Deși Europa cumulează peste 40% din cheltuielile globale pentru cercetare și dezvoltare în sectorul auto, lăudații producători de automobile din Germania au ratat pariul pe vehiculele electrice.
- Tabloul prăbușirii Germaniei - Cea mai mare economie intră în recesiune, trăgând după ea întreaga UE
Acest eșec se află în centrul problemelor economice ale Germaniei, așa cum demonstrează anunțul VW că va închide unele fabrici germane, pentru prima dată în istoria sa. Sectorul auto al Germaniei, care are aproximativ 800.000 de angajați pe plan intern, a reprezentat linia vitală a economiei sale de zeci de ani, contribuind mai mult decât orice alt sector la creșterea țării.
Dominanța sectorului auto german e în pericol, întrucât reticența sa de a investi în vehicule electrice i-a determinat pe alții – în special Tesla și o mulțime de producători chinezi – să speculeze această breșă. În timp ce aceste companii au investit masiv în tehnologia bateriilor și și-au asigurat brevete valoroase, germanii au lucrat la încercarea de a perfecționa motorul diesel. Și n-a ieșit deloc bine.
Europa nu are decât mașinile germane depășite
Criza din lumea auto din Germania este doar vârful aisbergului. Țara se luptă să facă față unei multitudini de alte provocări complicate care îi slăbesc potențialul economic. Cei mai puternici pumni pe care i-a încasat în plex sunt o societate care îmbătrânește rapid și lipsa de muncitori cu calificare înaltă.
Mulți sperau că afluxul mare de refugiați cu care a experimentat Germania în ultimii ani va ușura această presiune. Problema e că puțini dintre refugiați au pregătirea și abilitățile necesare pentru a ocupa posturi de inginer de vârf și alte poziții tehnice pe care companiile germane caută să le acopere.
Numai în ultimele câteva săptămâni, VW, Ford și producătorul de oțel ThyssenKrupp, pentru a numi doar câteva, au anunțat zeci de mii de disponibilizări.
Confruntate cu unele dintre cele mai mari costuri ale energiei din lume, forță de muncă scumpă și reglementări oneroase, multe companii mari germane pur și simplu își măresc mizele și se mută în alte regiuni. Aproape 40% dintre companiile industriale germane iau în considerare o astfel de mișcare, potrivit unui sondaj recent realizat de DIHK, un grup de lobby de afaceri.
Ceea ce face însă criza din industria auto din Germania atât de problematică pentru tot continentul este că Europa nu are altceva la care să se întoarcă.
Și la acest capitol, contrastul cu SUA este puternic și tot în defavoarea Bătrânului Continent, remarcă publicația.
În 2003, cele mai mari corporații cu cele mai mari contribuții în cercetare și dezvoltare din SUA au fost Ford, Pfizer și General Motors. Două decenii mai târziu, acestea sunt Amazon, Alphabet (Google) și Meta (Facebook).
Având în vedere cât de mult domină acești giganți și ceilalți jucători din Silicon Valley lumea tehnologiei, e greu de văzut cum ar putea tehnologia europeană să evolueze vreodată în aceeași ligă, darămite să-i mai ajungă din urmă.
Un motiv sunt banii. Startup-urile din SUA sunt, în general, finanțate prin capital de risc. Dar fondurile de capital de risc din Europa reprezintă doar o felie din ceea ce înseamnă în SUA. Numai în ultimul deceniu, firmele de capital de risc din SUA au strâns cu 800 de miliarde de dolari mai mult decât concurenții lor europeni, potrivit FMI.
În schimb, în loc să-și investească banii în viitor, europenii preferă să-i lase în numerar la bancă, unde economiile în valoare totală de aproximativ 14 trilioane de euro sunt roase încet de inflație.
Paris și Berlin: Două guverne care rămân fără bani
Și acum ne putem întreba: dacă nu se descurcă cu mașinile și IT-ul, UE s-ar putea baza pe tehnologiile din secolul al XIX-lea în care a excelat întotdeauna, cum ar fi mașinile și trenurile, nu?
Din păcate, aici intervin chinezii. Conform unei analize recente a BCE, numărul sectoarelor în care firmele chineze concurează direct cu cele din zona euro, multe dintre ele producătoare de mașini, a crescut de la aproximativ un sfert în 2002 la două cincimi în prezent. Mai rău, chinezii sunt extrem de agresivi la prețuri, ceea ce a contribuit la o scădere semnificativă a cotei UE în comerțul global.
Alarmele ignorate și necazurile care urmează
Raportul lui Draghi a fost acoperit de aproximativ o zi de principalele instituții media de pe continent și apoi a fost uitat rapid. La fel, sunetul continuu al alarmelor FMI și BCE a fost ignorat.
Asta pentru că probabil europenii nu simt nicio durere – nu încă. Deși UE ar avea o pondere în scădere continuă la PIB-ul mondial, este în fruntea tuturor topurilor în ce privește generozitatea sistemelor de bunăstare socială.
Pe măsură ce perspectivele economice ale regiunii se înrăutățesc, totuși, europenii se apropie de o trezire dură la realitate. Țări precum Franța, care se confruntă cu un deficit bugetar de 6% în acest an și 7% în 2025 – mai mult decât dublu față de limita permisă în zona euro – vor avea dificultăți în menținerea unui stat bunăstării generos. Parisul cheltuiește în prezent peste 30% din PIB pentru cheltuieli sociale, printre cele mai mari din lume. Multe alte țări din UE nu sunt cu mult în urmă.
Dacă averea economică a Europei nu se va inversa în curând, acele țări se vor confrunta cu unele decizii dificile - la fel cum a făcut Grecia în 2010 - pe măsură ce costurile împrumuturilor lor cresc.
Rezultatul probabil este o radicalizare a politicii, așa cum a experimentat Grecia în timpul crizei datoriilor, pe măsură ce populiștii, fie ei de extremă dreaptă sau stângă, profită de șansa de a ataca instituția democrației. Iar aici se înscrie, din păcate, și România:
Această radicalizare este deja în curs de desfășurare în mai multe țări și se manifestă cel mai îngrijorător în Franța. Succesul extremiștilor e cu mai îngrijorător ținând cont că cea mai mare dintre durerile economice urmează probabil să vină.
Sună cunoscut scenariul conturat de Politico? Da, pentru că îl regăsim și în România:
- Economist: Vom intra în sevraj economic. Când luăm salariul, îl cheltuim în prima seară într-un club de fițe, apoi mâncăm covrigi și ne împrumutăm ca să plătim chiria
- Retrogradarea ratingului României ne împinge în brațele FMI. Îmi e teamă că drumul spre junk este tot mai scurt
- Scăderi la Bursă de aproape 3%, după anunțul privind retragerea PSD de la guvernare
Problema este că, până când se vor trezi europenii în noua lor realitate, s-ar putea să fie prea târziu pentru a mai putea face mare lucru, conchide publicația.
T.D.