Cine încearcă să discute rațional cu Donald Trump își pierde vremea. Umorile pasagere sunt mai importante pentru el decât loialitățile.
De aici și distanțarea de Volodimir Zelenski și simpatia nedisimulată pentru autoritarism și autocrație, consideră profesorul Vladimir Tismăneanu, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Vladimir Tismăneanu este politolog, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland, din 1990.
Domnule profesor Vladimir Tismăneanu, care sunt temele care decid votul în Statele Unite ale Americii? Din afară, mai ales dinspre estul Europei, atenția e îndreptată spre diferențele de abordare în ceea ce privește războiul din Ucraina, dar o scurtă trecere în revistă a presei americane ne arată că asta nu e o temă domestică pentru votanții americani.
Înainte de alte considerente, contează starea economică, rata inflației, șomajul. Apoi chestiunea imigranților, care a devenit un cal de bătaie favorit al partizanilor lui Donald Trump.
Extrem de importantă este, în aceste polarizări, problema dreptului la întreruperea sarcinii. Donald Trump, prin judecătorii numiți de el la Curtea Supremă, a reușit să întoarcă ceasul înapoi cu peste cinci decenii. Zonele conservatoare se regăsesc în aceasta decizie de interzicere, practic, a avortului.
Nu știm dacă Trump este ideologic anti-avort, știm ca soția sa nu este, dar Trump este un populist, strânge voturi de unde poate, indiferent de principii.
Mai precis, tocmai lipsa de principii este în egală măsură avantajul și dezavantajul său.
Donald Trump încearcă să o portretizeze pe Kamala Harris drept incompetentă și chiar mai rău. Este fals și absurd, dar Donald Trump nu prețuiește adevărul și cultivarea absurdului este specialitatea sa. Personajul se delectează întreținând absurdul din jur.
Cine încearcă să discute rațional cu Trump își pierde vremea. Umorile pasagere sunt mai importante pentru el decât loialitățile. De aici și distanțarea de Volodimir Zelenski și simpatia nedisimulată pentru autoritarism și autocrație.
Cât contează celălalt război, din Orientul Mijlociu? Cine capitalizează cel mai mult, în ceea ce privește această temă?
Ambele partide sunt consecvent susținătoare ale dreptului la existență al statului Israel. Aici nu există diferențe.
Problema se complică atunci când vorbim despre desfășurarea conflictelor după 7 octombrie.
Administrația Biden a fost explicită în refuzul de a sprijini necondiționat Cabinetul Netanyahu. Premierul israelian, el însuși un experimentat lider populist cu inclinații pronunțate de dreapta, știe că o Administrație Trump va fi mult mai rezervată în a-l admonesta și a-i cere să-și modereze acțiunile punitive.
Dar votul majorității evreilor americani este tradițional democrat. Cu atât mai mult acum, când Trump pedalează pe diverse fobii și prejudecăți, poate nu fasciste, dar sigur fascistoide.
Care credeți că ar trebui să fie temele și mesajele cele mai puternice ale Kamalei Harris pe ultima sută de metri a campaniei?
Responsabilitatea, curajul civic, necesitatea apărării legii, compasiunea pentru minorități, opoziția categorică în raport cu orice formă de rasism.
O politică externă bazată pe alianțe stabile.
Trump este mărturisit xenofob, agită spectrul “inamicul din interior”. Nu mai puțin importantă este susținerea aspirațiilor clasei de mijloc.
Teama este aceea a instaurării unei forme de autocrație soft, dacă Donald Trump revine pentru un nou mandat. E o teamă justificată? Care sunt germenii acestei posibilități?
Teama este justificată, cred.
Există această inclinație aventuristă la Trump, o voluptate a excesului, a lipsei de măsură. Așa s-a petrecut pe 6 ianuarie 2020. Avea toate datele și pârghiile spre a stopa insurecția. Nu doar că nu a făcut-o, ci, dimpotrivă, a radicalizat-o.
Este ceva nesăbuit la acest personaj, nu știe cum sa frâneze. Trump este un om politic, un om de afaceri, un animator media, un histrion. Puse laolaltă, acestea creează “stilul Trump”.
Mă îndoiesc că trucurile care i-au permis să câștige primul mandat îl vor ajuta să-l obțină, după patru ani, pe cel de-al doilea.
Poate ca el n-a învățat nimic în acești ani, dar, cred eu, alegătorii americani sunt mai lămuriți și mai lucizi decât apare la prima vedere.