Bazinele naturale de păduri și turbă au fost esențiale pentru obiectivul ambițios al Finlandei de a deveni neutră în materie de emisii de carbon până în 2035. Dar acum pământul a început să emită mai multe gaze cu efect de seră decât înmagazinează. Tot sistemul forestier al Finlandei atârnă de un copac care se usucă.
Lunile cu soare la miezul nopții din zona Inari, în Laponia finlandeză, au fost calde și uscate. Acum acele coniferelor de pe vârfurile ramurilor sunt portocalii în loc să fie de un verde intens. Muşchiul de pe pământ care de obicei era umflat cu apă s-a ofilit.
"Am vorbit cu mulți păstori bătrâni de reni care nu au întâlnit niciodată căldura pe care am avut-o în această vară. Soarele continuă să strălucească și nu plouă deloc", spune Tiina Sanila-Aikio, fost președinte al parlamentului finlandez.
Pădurile boreale de aici, în vechiul ținut Sami, cresc într-un interval de timp atât de mare, încât până și copacii mici și piperniciți ajung uneori la sute de ani. Această zonă face parte din Taiga, pădurea de conifere care începe acolo unde se termină tundra și care se întinde în jurul emisferei nordice îndepărtate, în Siberia, Scandinavia, Alaska și Canada.
Sunt păduri care au contribuit la susținerea credibilității celui mai ambițios obiectiv de neutralitate a emisiilor de carbon din lumea dezvoltată: angajamentul Finlandei de a avea emisii zero de carbon până în anul 2035.
Prin această lege care a intrat în vigoare în urmă cu doi ani, Finlanda își propune să atingă obiectivul cu 15 ani mai devreme decât multe alte state din UE. Într-o țară cu 5,6 milioane de oameni și cu aproape 70% din suprafață acoperită de păduri și turbării, mulți au crezut că planul va merge bine, notează The Guardian.
Efectele unor calcule greșite
Timp de zeci de ani, pădurile și turbăriile Finlandei au îndepărtat eficient mai mult carbon din atmosferă decât au eliberat. Însă cam din 2010 cantitatea absorbită de sol a început să scadă - la început lent, apoi rapid. Până în 2018 acest proces a dispărut.
Suprafața împădurită a țării a scăzut cu aproximativ 90% din 2009 până în 2022.
Restul declinului în absorbirea carbonului a fost alimentat de emisiile crescute din sol și turbă. În 2021-2022, sectorul funciar al Finlandei a contribuit net la încălzirea globală.
Impactul asupra progresului climatic general al Finlandei e dramatic: în pofida reducerii cu 43% a emisiilor în toate celelalte sectoare, emisiile nete sunt aproximativ la același nivel ca la începutul anilor '90 - ca și cum nu s-a întâmplat nimic timp de 30 de ani.
Prăbușirea are implicații enorme, nu doar pentru Finlanda, ci și pe plan internațional. Cel puțin 118 țări se bazează pe rezervoarele naturale de carbon pentru a atinge obiectivele climatice. Acum, printr-o combinație de distrugere umană și criza climatică în sine, unele ținte se clătină și încep să se vadă scăderi ale cantității de carbon absorbite.
"Nu putem atinge neutralitatea carbonului dacă sectorul terenurilor este o sursă de emisii. Ele trebuie să fie bazine de absorbție, deoarece toate emisiile nu pot fi reduse la zero în alte sectoare", explică Juha Mikola, cercetător la Institutul de Resurse Naturale din Finlanda (Luke), responsabil cu furnizarea cifrelor oficiale ale guvernului.
"Când au fost stabilite aceste obiective, ne-am gândit că absorbțiile solului vor fi în jur de 20 până la 25 de milioane de tone și am putea atinge obiectivul. Dar acum situația s-a schimbat. Motivul principal este scăderea cu aproape 80% a absorbției terenului forestier", adaugă el.
Cauzele din spatele acestor schimbări sunt complicate și nu sunt pe deplin înțelese, afirmă cercetătorii.
De ce mor pădurile Finlandei
Arderea turbei pentru energie rămâne o practică obișnuită. Turba, o varietate de cărbune inferior, este o rocă sedimentară formată prin descompunerea lentă și carbonizarea parțială a materialului vegetal acumulat în mlaștini și e mai poluantă decât cărbunele obișnuit extras din mine.
Exploatarea forestieră în scop comercial a pădurilor a crescut într-un ritm neobosit, constituind cea mai mare parte a emisiilor din sectorul funciar al Finlandei.
Dar există indicii că și criza climatică a devenit un motor al declinului. Creșterea temperaturilor în partea cu cea mai rapidă încălzire a planetei încălzește solul Finlandei, mărind rata cu care turbăriile se descompun și eliberează gaze cu efect de seră în aer. Palsas – movile enorme de turbă înghețată – dispar rapid în Laponia.
Și numărul copacilor uscați a crescut în ultimii ani, întrucât pădurile sunt sub stres climatic provocat de secetă și temperaturi ridicate.
În sud-estul Finlandei, numărul copacilor morți a crescut rapid, cu 788% în doar șase ani între 2017 și 2023, iar cantitatea de lemn uscat în picioare - copaci în descompunere - a crescut cu aproximativ 900%.
Pădurile țării, în mare parte plantate după Al Doilea Război Mondial, ajung și ele la maturitate, apropiindu-se de maximul cantității de carbon pe care o pot stoca în mod natural.
"În urmă cu cinci ani, narațiunea generală era că pădurile din Finlanda sunt un imens rezervor de carbon – că de fapt pot compensa emisiile din Finlanda. Acest lucru s-a schimbat foarte, foarte dramatic", arată Bernt Nordman, de la organizația WWF Finland.
Nu doar Finlanda înregistrează un asemenea declin: Franța, Germania, Cehia, Suedia și Estonia se numără printre țările care au înregistrat scăderi semnificative ale bazinelor forestiere și de turbării, scrie ziarul britanic.
Seceta, episoadele de climă extremă, atacurile dăunătorilor (gândacii de scoarță), incendiile și uscarea copacilor din cauza căldurii devastează pădurile Europei, pe lângă presiunea exercitată de silvicultură.
Potrivit celor mai recente cercetări, în UE cantitatea de carbon absorbită de pământ a scăzut în fiecare an cu aproximativ o treime între 2010 și 2022, ceea ce amenință obiectivul climatic al continentului.
"Motivele (pentru declinul Finlandei) nu sunt pe deplin explorate, dar este foarte probabil o combinație de gestionare nesustenabilă a pădurilor, secetă și condiții meteorologice extreme. Vedem tendințe similare în Canada, în mare parte din focarele de boli, dar și în Suedia. Acestea sunt țări din nordul temperat care au luat în considerare rezervorul de carbon ca o parte centrală a politicii lor climatice.
Este un risc forte mare pentru aceste guverne", spune Johan Rockström, de la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic.
Când banii dictează, pădurea suferă
Se crede că o parte din pădurea finlandeză a rămas neatinsă. Aceasta crește adesea pe bazinele de turbării sau în jurul lor, dar protecția din partea guvernului este redusă. Zone noi sunt curățate în mod regulat pentru celuloză și cherestea, scrie The Guardian.
Cercetătorii spun că încetinirea defrișării pădurilor, o mai bună protecție a ecosistemelor intacte și o îmbunătățire a gestionării zonelor împădurite ar putea ajuta la refacerea fundului forestier al Finlandei. Dar costul impus a dus la rezistența industriei forestiere.
Ministerul finlandez de Finanțe estimează că scăderea cu o treime a recoltării de masă lemnoasă ar reduce PIB-ul Finlandei cu 2,1%, adică între 1,7 și 5,8 miliarde de euro pe an.
Creșterea protecției pădurilor ar costa și țara sute de milioane de euro, potrivit Finnish Nature Panel. Statul deține 35% din păduri, în timp ce restul aparține proprietarilor privați, companiilor, municipalităților și diverselor organizații.
Principalii producători de cherestea din Finlanda susțin că pădurile țării încă absorb mai mult carbon decât eliberează, dar în același timp recunosc că în ultimii ani cantitatea s-a redus dramatic. Combustibilii fosili, mai degrabă decât silvicultura, reprezintă cea mai mare amenințare pentru climă, spun ei.
Un purtător de cuvânt al Metsä Group, o cooperativă cu peste 90.000 de proprietari de păduri, spune că ori de câte ori se taie pădurea, sunt plantați copaci noi, ceea ce înseamnă că pe termen lung captarea carbonului poate fi mărită. Iar un purtător de cuvânt al UPM, companie forestieră finlandeză, afirmă că ținta de neutralitate a emisiilor de carbon pentru 2035 e prea optimistă.
"Apelurile pentru restricționarea recoltării omit adesea că statul deține aproximativ un sfert din pădurile finlandeze. Guvernul poate restricționa recoltarea pe propriul teren, dacă e dispus să suporte consecințele financiare directe și indirecte semnificative", susțin cei de la UPM.
Copacul de care atârnă tot sistemul forestier al Finlandei
Natura nu ține, însă, cont de socotelile pe care și le fac oamenii.
Creșterea temperaturii globale ar putea degrada și mai mult bazinul forestier și turbăriile Finlandei, avertizează cercetătorii. Studiile atestă că în ecosistemele boreale pădurea își pierde capacitatea de a absorbi și stoca cât mai mult carbon.
"Există câteva scenarii științifice cu adevărat grave în care, dacă schimbările climatice au loc, molidul din Finlanda nu va supraviețui, cel puțin în sudul Finlandei. Întregul sistem forestier se bazează pe acest copac", spune Nordman.
Pentru comunitățile care au trăit mereu în Cercul Arctic, schimbările sunt deja clare. Pe măsură ce se apropie toamna, Sanila-Aikio se pregătește pentru întoarcerea renilor din locurile de pășunat de vară înaintea unei ierni incerte.
Dacă uscăciunea se menține în sol, nu vor mai fi ciuperci pentru turmele de reni. Și dacă animalele nu se îngrașă, vor muri de foame, explică ea.
T.D.