A fost de-a dreptul grotescă și nerușinată năvala electorală a candidaților pentru a vampiriza la Iași disperarea provocată în bună măsură de faptul că actuala clasă politică sufocă orice speranță de bine pentru viitor.
Niciunul dintre cei care s-au afișat ostentativ la slujba de Sfânta Parascheva nu ar merita vreun vot, fie el al unui credincios sau al unui ateu. Pentru că insulta merită pedepsită, nu recompensată.
Cu siguranță nu este nimic de condamnat, dimpotrivă, dacă un om politic, un candidat este creștin ortodox practicant și simte nevoia să participe, ca exercițiu spiritual, la un pelerinaj sau la o slujbă.
Dar un autentic credincios o face cu discreție, inclusiv pentru a-și lăsa spațiul necesar reculegerii și meditației în lungile ore de așteptare, un efort pe alocuri chinuitor, care face parte din experiența spirituală.
Deci, dacă aceasta îi era chemarea lăuntrică, oricare dintre candidați își putea întrerupe campania pentru a se duce incognito la lași, unde să stea la coadă 20 de ore, știut numai de credincioșii din jurul său.
Dar candidații noștri nu exercițiul spiritual l-au căutat, ci pe cel electoral. De aceea, s-au afișat cum s-au priceput mai bine.
Unii au rămas în mulțime, printre oameni, dar filmați, pozați și puși pe ecrane, pe Facebook.
Alții, precum Mircea Geoană, nu și-au refuzat aroganța prezidiului, a lojei oficiale, departe de plebe, negându-și ridicol până și minima smerenie pe care o presupune credința sinceră.
Sau au intrat peste rând la moaște, sfidând coada de 3 km, precum George Simion și Gigi Becali.
Șocant cum chiar ministrul de Finanțe, preot de profesie, a considerat în regulă să ajungă la moaște luând fața lungului șir de credincioși care stăteau de aproape o zi la coadă.
Niciunul nu s-a întrebat cum se explică fenomenul acestor cozi nesfârșite, repetat an de an la Iași și, peste câteva zile, la București, fără echivalent niciunde în Europa.
Delegarea de competență
Dacă le asculți răspunsurile când sunt întrebați, puțini dintre pelerini sunt în căutarea experienței spirituale în sine. Cei mai mulți au dorințe punctuale care, în mod normal, ar trebui să fie de competență pământească. Dar ea nu există. Binele n-ar trebui să vină prin rugăciune, ci din competența și hărnicia unor oameni dedicați interesului public.
Oamenii stau ore în șir, aproape 24, ca să se roage pentru sănătate. Pentru că sistemul sanitar românesc nu le dă nicio speranță.
Se roagă la moaștele sfinților pentru viitorul copiilor. Pentru că școala și societatea românească nu oferă cine știe ce perspective. Se roagă să le vina copiii acasă din străinătate, pentru că numai Dumnezeu, nu rezultatele politicienilor români, le poate da motive să revină.
Se roagă pentru puțină bunăstare, pentru că politicienii români le garantează numai sărăcie, dacă nu sunt printre cei speciali de la tot felul de prezidii.
Se roagă pentru conducători mai buni și mintea să îi aleagă. Criteriile raționale nu indică nimic de ales.
Cinismul politicianului român este că vampirizează disperarea de el creată și încearcă instrumentalizarea credinței în interes electoral.
Ba chiar îi convine delegarea de competență. Cu cât așteptarea de la Dumnezeu e mai mare și de la ei mai mică, redusă la credința pe care o și afișează ostentativ, nu au decât motive de menținere a paradigmei.
Doar nu e greu să faci niște cruci smerite și apoi să te îndopi cu bunătățuri la masa pentru oficiali, lăsând poporul în plata și grija Domnului.