13 ianuarie 1953, în U.R.S.S. se declanșa o campanie uriașă împotriva medicilor. La ordinul personal al lui Stalin, ziarul Pravda a publicat un atac la adresa celor mai de seamă medici din Uniunea Sovietică, pretinzând că ar face parte dintr-un complot uriaș împotriva conducătorilor statului și al Armatei Roșii. Cel care a pus la cale totul era chiar Stalin.
În anii din urmă el ajunsese să fie obsedat de posibilitatea ca un complot menit să îl ucidă se urzea undeva în proximitate. Acum însă lucrurile prindeau un contur mai clar, dictatorul fiind convins că respectivii complotiști aparțineau comunității evreiești de pe mapamond. Episodul s-a discutat până acum mai ales sub aspectul acțiunii antisemite a vârfului statului sovietic și a organelor abilitate aflate la îndemâna acestuia.
Dar el merită să fie privit și drept ceea ce, de altfel, era, descifrat de astă dată dintr-un alt punct de vedere: măsura lovea în intelectualitatea și mai ales în personalul medical.
Faptul ne aduce în România prezentului imediat, evocând scandalul public al acestei veri: cazul doctorițelor acuzate de asasinat în serie de la Spitalul bucureștean Sf. Pantelimon. Aparent, acolo s-au produs lucruri inimaginabile: două cadre medicale de la ATI, femei tinere de o aparență vulnerabilă, de altfel, împreună cu o asistentă, ar fi izbutit ca, în timp record, să pună capăt voluntar și în mod vinovat unui număr de nu mai puțin de șaptesprezece persoane care, altminteri, ar mai fi avut de trăit.
Presa, înfometată de știri estivale, a dedicat pe ecranele televiziunilor – și nu numai – ore întregi acuzațiilor și apărării inculpatelor arestate urgent pentru treizeci de zile, una dintre ele dobândind urgent și un stigmat care, probabil, o va însoți de aici înainte oriunde s-ar duce și orice ar face („Doamna cu Coasa”, adică Moartea însăși).
S-a pus în joc și capul ministrului Sănătății care a trebuit să se disculpe în fel și chip, pe ecrane și-a făcut apariția și prim-ministrul care a încercat să împace lumea și să relativizeze acuzele… Circul mediatic a fost integral, iar spiritul public românesc, obișnuit să lanseze prin scandal marile teme de dezbătut, nu s-a dezmințit nici de această dată. O serie de doctori de la ATI au intrat în grevă spontană, protestând împotriva acuzelor neîntemeiate care le aduceau prejudicii de natura morală, răsplătindu-le efortul de a salva vieți prin socotirea lor apriorică drept vinovați de malpraxis, dacă nu chiar mai mult de atât.
Ceva mai târziu, totuși, ambele doctorițe au fost eliberate prin verdict judecătoresc, rămânând să fie cercetate în stare de libertate, dar neîntâmpinând niciun obstacol în a se întoarce, de ar fi dorit-o, chiar de a doua zi, la locul de muncă părăsit în mașina poliției. Chiar dacă în justiție ancheta merge mai departe, lucrurile au ieșit, e moment, din raza ochiului public, urmându-și cursul într-un ritm imprevizibil și, în orice caz, fără presiunea anterioară.
Simplă coincidență sau nu, cam în aceeași perioadă – la câteva zile distanță – s-a declanșat și scandalul profesorilor prădători sexuali de la S.N.S.P.A., instituție de nivel academic din București. Dintr-o dată au apărut acuzații ferme de abuz la adresa mai multor studente din trecut care, odată cu cercetările, s-au înmulțit. Întâi sociologul Alfred Bulai, apoi colegul său Marius Pieleanu, au fost supuși – s-ar zice că nu fără temei, cel puțin în privința primului, deși deocamdată nu au survenit verdicte clare în privința aceasta din partea justiției – unor anchete și chiar măsuri administrative, deschizându-se, măcar în privința celui dintâi o acțiune juridică.
Reclamațiile contra celor doi dascăli de rang universitar s-au lăsat și cu deprecierea altor figuri ale vieții academice bucureștene din cadrul aceleiași instituții: bine-cunoscuta militantă feministă Mihaela Miroiu a fost acroșată din cauza lipsei sale de fermitate în fața abuzurilor colegului său, iar politologul Cristian Pârvulescu, decanul în funcție, a fost privit ca un soi de șef tolerant, de nu cumva chiar ca un complice tacit la adăpostul nepăsării căruia se pot produce astfel de încălcări ale moralei și regulamentelor în uz.
Sunt de așteptat, în aceste situații, deciziile clare, atât din partea judecătorilor, cât și a comisiilor de etică ale instituțiilor implicate. Dar faptul că, în plină pregătire a campaniei electorale din toamna și de la începutul iernii ce se apropie, s-au declanșat două asemenea scandaluri, aproape simultan, lovind în categorii intelectuale și profesionale dintre cele mai aflate în contact direct cu populația – medicii și profesorii – duce cu gândul la posibilitatea ca, dincolo de cazurile în speță, să se poată descifra și intenții manipulative venite de sus.
În cazul doctorițelor de la Sf. Pantelimon nu s-a putut descifra o motivație a pretinsei criminalități, tot așa cum nu se prea înțelege de ce anume victimele profesorilor universitari abuzivi și-au descleștat buzele exact acum, la mai mulți ani după faptele reclamate. Există totuși o convergență cu alte evenimente semnificative care poate să însemne ceva, după cum poate să nici nu însemne nimic.
Citeşte integral analiza lui Ovidiu Pecican - Politicieni și intelectuali - pe CentrulPolitic.ro