Până la data alegerilor prezidențiale anunțate de premier și președintele Senatului, umăr lângă umăr la începutul lui martie, au rămas mai puțin de 3 luni. Și, totuși, candidații nu sunt cunoscuți oficial decât în mică și marginală măsură și însăși data alegerilor este încă subiect de dispută.
Pe calendarul anilor trecuți, echivalentul momentului actual era luna septembrie. S-a mai întâmplat vreodată să nu știm în septembrie nici data, nici candidații, mai ales în condițiile în care suntem la final de epocă și va urma un președinte cu totul nou? Este autentică sminteală politică.
Marți, spuneau cele două partide, urma să fie stabilită măcar data prezidențialelor. N-au reușit, dar toată ziua pe surse au curs variante, cel puțin patru. PSD în septembrie – octombrie, PNL în noiembrie- decembrie.
Despre explicațiile pentru care PNL vrea să împingă alegerile la locul lor, diversificate între timp de Rareș Bogdan, nici nu mai are rost să vorbim pentru că sunt ridicole cât timp, până la euro-locale însuși președintele Nicolae Ciucă declara subiectul datei închis conform înțelegerii din martie și aducea argumente în favoarea scrutinului din septembrie.
Care este explicația reală a sucelii am mai discutat. Poate fi vorba despre potențarea șanselor lui Nicolae Ciucă, inclusiv prin erodarea lui Marcel Ciolacu, poate fi vorba din nou despre interesele lui Klaus Iohannis, care, având șanse minime să prindă vreo înaltă funcție europeană, să nu devină complet irelevant cu 4 luni înainte de încheierea oficială a mandatului prin apariția în scenă a noului președinte ales, care să capteze toată atenția.
O lovitură din toate puterile
PNL speră să dea lovitura cu alegerile în iarnă. O dă deja, cu toată puterea, în propriile părți moi.
Vor liberalii să-l potențeze pe Nicolae Ciucă, cu ale cărui poze au umplut toate drumurile din țară, pasămite cu reclama la o carte care încă nu a fost publicată?
Ceea ce se întâmplă acum îi ia dlui Ciucă probabil singurul său atu real, pe care nimeni nu i l-a contestat până acum și pe care s-a bazat și soluția în premieră a rotativei premierilor: onoarea cuvântului dat.
Se duce și asta în negarea propriilor vorbe despre data alegerilor. Și cum pare mai degrabă obligat de locotenenți să o facă, se duce și glazura șefului militar devenit o prăpădită de marionetă a politrucilor.
Generalul așteaptă să mai fie salvat o tură de PSD, cum s-a întâmplat la europarlamentare?
Dar cu adevărat important este însă efectul acestei mizerii politice asupra electoratului, căruia nimeni nu i-a explicat care este, pentru el, diferența între alegeri în septembrie sau noiembrie. Școală e în ambele luni, probleme meteo pot fi în ambele luni.
Și după ce luni de zile nu au auzit decât despre stabilitate, ea este acum pusă în discuție pentru un calcul politic intern din care oamenii nu au nimic de câștigat și de care sunt sătui.
Cea mai rea este minciuna
Și așa prestigiul și credibilitatea clasei politice românești erau la pământ și, când vreun politician spunea că afară plouă, mulți dintre cetățeni simțeau nevoia să scoată mâna pe geam. De-acum o vor scoate toți.
Este de neconceput pentru un om zdravăn la cap ca niște oameni de stat, în frunte cu al doilea om în ierarhia înaltelor demnități, europarlamentari, deputați și senatori pot nu doar să se sucească, ci de-a dreptul să mintă cu nerușinare împotriva evidenței filmărilor și să-și nege propriile afirmații.
Și atunci cum să fie crezuți când anunță sau infirmă informații care privesc actul de guvernare, despre taxe și impozite, despre evoluții economice, despre reglementari de orice fel?
Fundamentul democrației este încrederea. Ca să votezi, ca să te conformezi voluntar deciziilor politice e nevoie de încredere. Fără acest fundament de încredere, o țară este neguvernabilă.
De ce teoria conspirației are atât de mare succes în România? Inclusiv pentru că discursul oficial este necredibil. De ce este necredibil? Din cauza nenumăratelor minciuni. Iar ceea ce vedem acum reprezintă o nouă culme.
Cea mai rea este posibilitatea reală ca spectacolul dezgustător al acestor zile să se traducă în absenteism masiv și/sau alunecarea unei părţi și mai mari de electorat în zona votului de protest antisistem.