Anul 1527: Moare Niccolo Machiavelli, istoric, scriitor, politician italian, un exponent de prestigiu al Renașterii italiene. Opera sa capitală „Il principe” (Principele) este considerată primul tratat modern de politică.
Notorietatea poate i-a crescut exponențial, datorită unui dicton prin care sfidează atât morala, cât și etica, dar care desigur este prețuit de mulți potentați și chiar de unii mai mici: scopul scuză mijloace.
Nu este singurul dicton și singurul aforism definitoriu pentru gândirea lui Machiavelli. Aș mai aminti doar câteva:
- Unii cred că știu totul, închipuindu-și că totul e atâta cât știu ei.
- Poți folosi logica sau forța. Prima e pentru oameni. La cea de a doua, fac față și animalele
- Războiul îl pornești când vrei, dar îl termini când poți
- Politica înseamnă să alegi între răul cel mai mare și cel mai mic rău
- E ușor să te faci temut. Greu e să te faci iubit.
- Nu știu ce e de preferat: un rău care folosește sau un bine care dăunează?
- Câtă satisfacție e sa-l inseli pe unul care tocmai îl inşeala pe altul!
Machiavelli a fost un autor fecund, opera sa umplând multe rafturi în biblioteci. Dintre piesele sale de teatru, cea mai cunocută este Mătrăguna („Mandragola”) , o critică acidă și cam obscenă a corupției societății italiene contemporane lui. Scrierile sale au adesea o tentă avangardistă, unele din ele anticipând formarea statelor naționaliste italiene de mai târziu.
În vremurile noastre, când spunem „machiavelism” definim o poziție critică, vicleană, perfidă și de rea-credință a unor potentați. Persoanele care practică machiavelismele sunt bune de epitetul „machiavelice”.
Anul 1607: Este instaurată prima Parohie Protestantă Episcopală din SUA, în Jamestown.
Anul 1633: Omul de știință italian Galileo Galilei este găsit vinovat de către Inchiziție pentru „bănuită erezie“ întrucât susținea opinia heliocentrică a lui Copernic, care pretinde că Pământul și alte planete orbitează în jurul Soarelui. Deși a fost forțat să renege public opinia heliocentrică, i s-a mai adăugat pedepsei inițiale și o perioadă nelimitată de arest la domiciliu.
Anul 1848: În revista „Foaie pentru minte, inima și literatură" a apărut poezia „Un răsunet", de Andrei Mureșanu. Din data de 24 ianuarie 1990, această poezie, cântată pe partitura scrisă de Anton Pann, a devenit Imnul de Stat al României, întitulat „Deșteaptă-te, române!"
Anul 1905: Se naște la Paris Jean-Paul Sartre, romancier, dramaturg, filosof francez. J-P Sartre a influențat profund generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat.
Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică. În anul 1964 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură, dar Sartre l-a refuzat. El și-a motivat gestul cu explicația că un scriitor trebuie să rămână independent faţă de instituţiile care atribuie astfel de premii și, ca urmare, n-ar trebui premiat atâta timp cât mai este încă în viață.
Dar cazul nu s-a oprit aici. Demonstrând că este un om al principiilor, Sartre a mai refuzat și Legiunea de Onoare franceză, iar presa comenta că era pregătit să refuze și premiul Lenin, care însă nu i s-a mai oferit – poate tocmai din acest motiv.
Anul 1920: S-a născut Puiu Călinescu, actor român de comedie, ajuns celebru datorită grimaselor sale inimitabile și gesturilor unice în felul lor, care l-au definit ca personalitate scenică.
Ca actor unic în felul lui, Puiu Călinescu își scria singur scenariile în care urma să joace și pe care le titra el singur, cu titluri potrivite anume ca să prefațeze comicul care urma. Ca de exemplu:
- Sonatul lunii
- Trăsnitul meu drag...
- Un băiat de zahăr... ars
- Frumosul din pădurea... zăpăcită
- Idolul femeilor
- Bărbatul fatal
Anul 1922: Moare Tache Ionescu, om politic român. Pe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat mai multe poziții ministeriale, precum: ministru al instrucțiunii publice și cultelor, ministru de finanțe, ministru de externe și, în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de „Tăchiță Gură de Aur”.
Take Ionescu a fost un susținător activ al intrării României în Primul Război Mondial, de partea Antantei. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea Păcii de la București din 1913, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Balcanic, precum și punerea bazelor Micii Înțelegeri din 1921 (Cehoslovacia+România+Iugoslavia). A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale din propria țară.
Anul 1941: Al Doilea Război Mondial: În noaptea de 21-22 iunie, ora 00:00, Armata Română, aflată deja în stare de veghe, a primit din partea prim-ministrului, general Ion Antonescu, celebrul ordin lapidar: „Ostași, vă ordon, treceți Prutul!”.
Era de așteptat așa ceva, în ultimul an s-au produs evenimente tragice pentru România. Guvernul a acceptat să cedeze unor vecini, fără nicio împotrivire, peste un sfert din teritoriul țării. A urmat abdicarea regelui Carol al II-lea și instalarea unui guvern legionar, condus de generalul Ion Antonescu. Au urmat răfuieli specifice extremiștilor, precum:
- Încarcerarea la Jilava și în alte închisori a unor personalități din elita țării, majoritatea cunoscuți intelectuali, dar și militari, neagreați de legionari.
- Masacrarea a 64 din aceștia, chiar în incinta închisorii Jilava.
- Răpirea și apoi asasinarea într-o pădure de lângă Ploiești a profesorului Nicolae Iorga și a profesorului Virgil Madgearu.
- Devalizarea magazinelor și locuințelor deținute de evrei, în marile orașe și în Capitală. Uciderea pe loc a celor care li se opuneau legionarilor.
- A urmat conflictul armat dintre Antonescu și legionari, soldat cu înfrângerea acestora, după ce s-a tras cu tunul în centrul Capitalei, au căzut victime din ambele părți, dar au căzut și victime colaterale, din rândul populației.
- A urmat înlocuirea miniștrilor legionari cu miniștri militari agreați de Antonescu, restabilirea ordinii.
Armata era de partea generalului Antonescu, iar legionarii au fost anihilați. După câteva luni, a urmat declarația de război despre care scriam de la început și care nu mai surprindea pe nimeni. O întrebare nedumirea totuși omul de rând: de ce ordinul către armată l-a dat generalul prim-ministru și nu comandantul suprem, care este regele țării, Mihai I?
Răspunsul la ciudatul fapt l-am aflat abia în 1990, când scriitorul Mircea Ciobanu consemna un interesant interviu, luat regelui Mihai și publicat atunci în presă. În noaptea când România declara intrarea în război, regele nu a fost nici măcar informat. A aflat abia dimineață de la... radio.
Antonescu l-a sfidat pe tânărul monarh, poate de teamă să nu aibă acesta vreo altă idee, decât ceea ce el convenise deja, în mare secret, cu Hitler.
Poate a fost singurul caz din lume când țara a primit ordin de război, iar regele țării afla știrea din presă, respectiv de la radio.
Anul 1963: Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini este ales papa Paul al VI-lea, de către Colegiul Cardinalilor. Habemus Papam!
Anul 1965: Trupa „The Byrds" lansează albumul Mr. Tambourine Man.
Anul 1970: Moare Victor Vâlcovici, matematician român, membru al Academiei Române.
Anul 1977: Elvis Presley susține ultimul său concert în Rapid City, Dakota de Sud. Era în culmea gloriei și nu știa că, peste nici două luni, respectiv la 16 august 1977, avea să moară, probabil electrocutat, în locuința lui. Zic probabil, întrucât asupra cauzelor morții premature și neașteptate a vedetei rock au circulat mai multe variante.
Anul 1988: Moare George Ivașcu, istoric și critic literar român.
Anul 2017: Se dezbate în Parlamentul României Moțiunea de cenzură intitulată "România nu poate fi confiscată. Apărăm democrația și votul românilor", inițiată de parlamentarii PSD și ALDE împotriva Guvernului Sorin Grindeanu propus tot de PSD, cu susținerea ALDE și cu numai câteva luni după ce fusese aprobat cu majoritatea parlamentară pesedisto-aldistă.
Nu există nicio logică prin care să se explice dezavuarea de către PSD a propriului guvern decât aceea că Dragnea a dorit să sfideze țara, demonstrând cum chiar și o fantezie a lui se impune asupra preşedintelui țării, a Parlamentului, partidelor și că numai el este cel mai tare din parcare.
Moțiunea PSD contra PSD a fost aprobată cu 241 voturi „pentru” și 10 voturi „împotrivă”. Au votat doar parlamentarii PSD, ALDE și cei ai minorităților naționale. PNL și USR au fost prezenți în plen, dar nu au votat, în timp ce UDMR și PMP nu au fost prezenți în sală.
Moțiunea a trecut, guvernul PSD Grindeanu a căzut și a venit în loc guvernul PSD Tudose: pleacă ai noștri, vin ai noștri, trăiască ai noștri.
MEMENTO:
- „Fête de la Musique”, ziua internațională a muzicii (din 1982)
- Uniunea Internațională Etică și Umanistă (ONU) (din 1982)