Alegerile din Austria au consecințe directe la București și Sofia și totuși nu l-au scăpat pe Nehammer, așa cum reintroducerea controalelor la toate frontierele nu i-a dat un cec în alb cancelarului german. Explicația e simplă: atunci când e vorba despre radicali, oameni preferă originalul.
Confruntat cu ascensiunea Partidului Libertății, un partid plasat la extrema dreaptă, cu narative pro-ruse și anti-migrație, cancelarul Nehammer a jucat cu îndârjire cartea blocării extinderii Spațiului Schengen.
A folosit, pentru a se justifica, una dintre cele mai perfide construcții a dezinformării: neinformarea. Atunci când oamenii au, pe de o parte, puține informații corecte factual și, pe de altă parte, o neîncredere anxioasă în mijloacele mainstream de informare, ei sunt mult mai dispuși să accepte contexte fabricate. Lipsa lor de informare devine astfel cultivată și înarmată politic.
Atunci când Nehammer vorbea despre invazia migranților în Austria, numărul acestora era în scădere, dar adevărul faptic nu juca niciun rol în narațiunea despre țara asediată pe care o înainta el, de pildă.
Dar oamenii nu aveau informațiile prealabil și, odată înarmată neinformarea lor cu fake news-uri și narațiuni toxice, adevărul faptic nu mai avea niciun ecou în camerele lor închise/cetatea asediată.
Migrația rămâne o problemă reală și acută în multe state vestice, dar e mai puțin legată de valuri noi care ar trece prin România și Bulgaria pentru a se revărsa în Austria și Germania, cât mai degrabă despre problemele cronice pe care aceste țări le au în ceea ce privește neintegrarea, segregarea și, așa cum a afirmat istoricul austriac Oliver Jens Schmitt în interviul acordat spotmedia.ro, islamizarea.
Cum însă guvernele nu au soluții pentru aceste probleme cronicizate, preferă să vorbească în termenii cetății asediate, care trebuie închisă și apărată.
FPÖ a obținut 29% din voturi și este relativ cel mai puternic partid. Este departe de o majoritate absolută. Niciun alt partid nu dorește să colaboreze cu liderul FPÖ, Herbert Kickl, care este considerat un agitator radical care dorește să reorganizeze statul după modelul lui Viktor Orbán. Depinde de partidele democratice dacă vor forma un guvern stabil care să pună în aplicare reforme reale și să abordeze problemele care îi preocupă pe oameni, cum ar fi migrația și, mai presus de toate, islamizarea
Oliver Jens Schmitt
În Austria, FPO a dus campania electorală în virtutea acestei cetăți asediate, Austria fortificată și a câștigat. În schimb, Nehammer, artizanul închiderii discriminatorii a Schengen-ului (terestru) pentru România și Bulgaria, a pierdut și este din nou obligat la o coaliție care să-l țină la putere. Mesajele lui anti-extindere au radicalizat Austria, dar beneficiarul acestei radicalizări a fost inamicul lui politic.
Altfel spus, oamenii au ales în continuare originalul, nu copia.
Aceasta este cea mai mare capcană pe care au întins-o liderii malefici, autocrați, iliberali, coordonați întâmplător sau organizat, așa cum se întâmplă în ultima vreme, de când au și un nume, Patrioții, strânși de Viktor Orban.
Este modelul preferat de Rusia și în ceea ce privește mass-media: Rusia începe să contorizeze nu câte conturi de social-media rostogolesc narativele toxice, ci când, cum și în ce proporție acestea devin teme în presa mainstream.
Sunt deja în literatura de specializate cazurile de persona, adică identități fabricate, care nu există în realitate, care au ajuns să genereze știri întregi în presa de calitate: de pildă, un fotomodel american care se declara activist civic și care a ajuns să fie citată cu diverse declarații în presa mainstream din SUA, despre proteste, alegeri și teme sociale.
Miza asta era: infiltrarea în presa clasică.
Pe același model, miza politică nu este doar aceea de a aduna cât mai mulți radicalizați în tolba FPO, AfD și așa mai departe, ci să-i fi determinat pe liderii politici de factură liberală, moderată să preia narativele toxice ale extremiștilor.