Anul 1324 – Moare exploratorul venețian Marco Polo (1254-1324), o personalitate marcantă, ale cărei consemnări despre fantasticele sale călătorii intreprinse în Orient au fascinat cititorii epocii sale și îi mai impresionează încă și pe cei de astăzi.
Personalitatea lui Marco Polo a impresionat numeroși autori care au comentat și ei aventurile exploratorului, contribuind la incontestabila notorietate a acestuia. Te sperii aflând câte s-au scris! Spre exemplu, Wikipedia notează că niște naționaliști croați au lansat ideea falsă că Marco Polo ar fi, de fapt, croatul Marko Pilici, încercând să capitalizeze în contul lor notorietatea venețianului.
Dar au fost și speculații reușite. Pe tema aventurilor exploratorului, compozitorul Franciz Lopez a lansat în anul 1959, la Paris, opereta de mare succes „Le secret de Marco Polo” (secretul lui Marco Polo), marcată și de prezența la premieră a celui mai răsfățat tenor al lumii din acea vreme: Luis Mariano.
Poate popularitatea crescândă a lui Marco Polo i-a deranjat pe unii, poate alții au simțit cu adevărat nevoia să restabilească niște realități istorice sau poate alte motive au determinat autori serioși să pună la îndoială expediția lui Marco Polo și să conteste veridicitatea fantasticei călătorii prin continentul asiatic a exploratorului.
Totul a început atunci când un cercetător cam obscur din Munchen, pe numele său Herbert Franke, a publicat pe neașteptate un articol, care avansa ideea că voiajul lui Marco Polo nu ar fi avut loc în realitate, că expediția este de fapt o escrocherie, iar amănuntele prezentate în pretinsul voiaj sunt preluate dintr-o enciclopedie arabă.
Articolul a făcut senzație. Peste câțiva ani, a fost republicat la Londra, iar după alți ani, autoarea britanică Frances Wood reia ideea în nume propriu, publicând un volum cu emblematicul titlu: „Did Marco Polo go to China?”.
Conform enciclopediei Wikipedia, Frances Wood este o englezoaică erudită care conduce Departamentul Chinez al celebrei British Library. Merită să-i acorzi o anumită credibilitate, când susține că niciunul dintre cei trei membri ai familiei Polo n-a călătorit mai departe de Constantinopol și, chiar dacă ulterior pleca de aici, nu călătorea mai departe, decât tot pe lângă țărmurie Mării Negre.
Dar asta nu este tot. Merită amintită și Enciclopedia descoperirilor și explorărilor Pământului (Enzyklopadie der ientdeckar und Erfarscher der Erde), apărută la Graz, în Austria, unde pe nu mai puțin de 225 pagini autorul Dietmar Henze se străduiește să demonstreze lipsa de veridicitate a celor susținute de Marco Polo și ajunge la concluzia că avem de-a face cu o gigantică escrocherie.
Este, oare, Marco Polo unul din cei mai temerari exploratori ai lumii sau nu e decât un simplu escroc? Întrebarea este pusă, dar deocamdată răspunsul întârzie. Cu siguranță, îl va da posteritatea, dar deocamdată pare să plutească în aer.
Anul 1392 – Din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, sunt confirmate pentru prima oară în Țara Românească rangurile boierești de „stolnic” și de „paharnic”. Poate că la prima vedere faptul pare lipsit de importanță, dar stolnicul era cel care degusta bucatele înainte ca acestea să fie servite de domnitor, iar paharnicul degusta băuturile, spre a dovedi că nu sunt otrăvite.
Ambele funcții reprezentând un mod de a proteja sănătatea și viața domnului, ele căpătau valențe superioare altor boieri de același rang sau chiar mai mare.
Anul 1788 – Se naște Pavel Kiseleff, general rus, guvernator al Principatelor Române. Între anii 1829 și 1834, Kiseleff a condus administrația militară rusească a Țării Românești. Pe acest fond, a fost președintele plenipotențiar al Divanului Țării Românești, în timpul administrației militare ruse, inițiind o serie de măsuri administrative, printre care și un început de sistematizare urbană a Bucureștilor.
Posteritatea a apreciat contribuția sa în ce privește capitala și a atribuit numele său unuia din cele mai frumoase bulevarde bucureștene, unde de altfel este astăzi amplasată și ambasada Rusiei.
Dar cel mai important aport al său în viața administrativă a principatului a constat în contribuția personală la întocmirea Regulamentului Organic, document pe care numeroși istorici îl apreciază ca fiind o primă variantă de Constituție a României. Și zic a României, întrucât generalul Kiseleff a fost președinte plenipotențiar al ambelor principate, instituind câte un Regulament Organic în fiecare principat atât la București, cât și la Iași.
De altfel, pe generalul Kiseleff îl găsim mai târziu ca ambasador al Rusiei la Paris (1856-1862) și în această calitate a susținut activ Unirea Principatelor Române – poate cu scopul mai discret de a le scoate în acest fel de sub influența turcă și a le aduce tiptil-tiptil sub influență rusă.
Ceea ce nu i-a prea reușit, întrucât peste câțiva ani românii își vor lua propria soartă în mâini, își vor declara independența în 1877 și o vor câștiga în 1878: prin art. 5 al tratatului de la San Stefano Imperiul Otoman – înfrânt – recunoștea independența României. La rândul său, o confirma și țarul Rusiei.
Anul 1835 – Primele estimări anticipau în SUA că datoria națională a statului pe anul 1934 s-a redus la zero. A fost, de altfel, singurul an în istoria SUA când bilanțul anual s-a încheiat cu zero datorii.
Anul 1873 – Se naște Iuliu Maniu, personalitate de prim rang în istoria Românilor, fost prim ministru în perioada antebelică, fost președinte al PNȚ, încarcerat după război în temnițele comuniste, unde a și decedat.
Anul 1889 – Inventatorul american de origină germană Herman Holerith patentează prima mașină de calculat, pe bază de carduri perforate. Inițial, mașina era destinată calculelor statistice, dar ulterior a cunoscut un deosebit succes pentru aplicațiile ei în contabilitate.
Compania fondată de dânsul a devenit una dintre cele mai mari și mai de succes companii ale secolului al XX-lea, iar Hollerith este considerat a fi una dintre personalitățile cele mai reprezentative ale epocii sale, în domeniul prelucrării datelor.
Anul 1935 – Se naște Elvis Presley, cunoscut cântăreț și actor american, supranumit și cu apelativul „Regele Rock 'n' Roll-ului”. Cariera lui trălucită, afirmată nu numai pe continentul american, a fost însă curmată brusc la numai 42 de ani: într-o dimineață de august 1977, a fost găsit mort în camera de baie a locuinței sale.
Cauza morții, înscrisă în actul de deces, este „infarct miocardic”, dar presa vremii relata că infarctul a survenit pe fondul unei electrocutări, după ce „Regele Rock 'n' Roll-ului” încercase să-și repare singur defecțiunea de la un fasung.
Anul 1977 – Atac terorist la Moscova. Într-un interval de 35 minute, explodează trei bombe în capitala URSS. Prima explozie s-a produs în metroul moscovit, între stațiile Ismailovskaia și Pervomaiskaia, ucigând șapte persoane și rănind alte 37. Celelalte două explozii s-au produs aproape simultan, în două magazine alimentare.
Fără să ofere prea multe amănunte presei, secretoasele autorități sovietice au reținut imediat trei persoane și, după o judecată rapidă desfășurată conform sistemului de atunci, toate trei au fost executate.
Anul 1996 – Un avion cargo Antonov An-32 al companiei Zairese Air Africa s-a prăbușit într-o piață aglomerată din Kinshasa, în Zair, ucigând la sol peste 225 de persoane și rănind grav altele 253. Au decedat şi doi membri ai echipajului, din totalul de șase.
Acesta rămâne accidentul aviatic cu cel mai mare număr de victime la sol, înregistrat vreodată în istorie.
Zborul era operat de o companie africană, care închiriase avionul și echipajul de la o companie belgiană, care, la rândul ei, avea un contract cu Moscow Airlines, proprietara avionului. Obiectul transportului era înscris în acte cu formula generală „echipament tehnic”, dar cercetări ulterioare au stabilit că aparatul transporta arme, iar acestea urmau să ajungă la „Uniunea Națională pentru Independența Totală a Angolei”, al doilea partid politic ca mărime din Angola acelor vremuri.
Principalii piloți ai avionului, rușii Nicolai Kazarin și Andrei Gouscov, au fost printre cei scăpați cu viață și au recunoscut, în timpul procesului, că documentele de autorizare a transportului de marfă nu erau originale și că ei erau în cunoștință de cauză privind natura și destinația „mărfii”.
Cu toate că aceste circumstanțe nu-i favorizau deloc pe piloți, au fost condamnați aproape simbolic la câte doi ani de închisoare. Firmele angajate în afacere au plătit însă despăgubiri familiilor celor decedați și rănițior, în valoare totală de 1,4 milioane de dolari. Este puțin probabil ca suma să fi fost recuperată de la vreo firmă de asigurări.
Anul 2005 – Circulând cu viteză maximă, submarinul nuclear USS San Francisco se ciocnește de o stâncă submarină. Un bărbat este ucis în urma impactului, dar submarinul a fost scos la suprafață și reparat. A existat riscul unei catastrofe nucleare.
Anul 2020 - Zborul Ukraine International Airlines 752, programat pe ruta Teheran-Kiev, se prăbușește imediat după decolare pe Aeroportul Internațional Imam Khomeini din Teheran. Toate cele 176 persoane de la bord au decedat. S-a constatat că avionul fusese doborât de o rachetă antiaeriană iraniană.
Bine a zis... cine a zis: no comment.