Anul 313: Împăratul roman Licinius (numele complet este Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius) unifică Imperiul Roman de Răsărit sub comanda sa, sprijinit fiind de cercurile păgâne din Orient, pentru a căror „prietenie” a inițiat o politică anticreștină.
Dar unificarea n-a fost sortită să fie de lungă durată. Într-un nou război purtat împotriva adversarilor săi interni, Licinius a fost înfrânt în două mari bătălii: la Adrianopol și la Chrysopolis în Asia Mica. Flota i-a fost distrusă de Crispus, fiul cel mare al lui adversarului Constantin. În cele din urmă, Licinius este făcut prizonier și executat în anul următor la Salonic.
Anul 1638: Patriarhul ecumenic al Constantinopolului Chiril Lukaris vine în Moldova și sfințește Mănăstirea Podgoria Copou din Iași, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu.
Anterior, în 1634, tot patriarhul Chiril Lukaris vizitase Țara Românească, unde a sfințit edificiul refăcut al Mănăstirii Sfinții Voievozi din Slobozia, în prezența domnitorului Matei Basarab.
Patriarhul Chiril Lukaris, un adevărat prieten al românilor, a avut însă un sfârșit tragic: la porunca sultanului, soldații otomani l-au ucis prin sugrumare în data de 27 iunie 1638, la Constantinopol. Porunca a avut la bază suspiciuni cum că patriarhul ar avea simpatii față de protestanți și implicit față de lumea occidentală, ceea ce contravenea intereselor Înaltei Porți.
Anul 1777: Se naște Carl Friedrich Gauss, matematician, astronom german personalitate de mare calibru în domeniul fizicii și a matematicii. Lui i se datorează și cunoscuta reprezentare grafică folosită în calculul probabilității și numită „clopotul lu Gauss”. Respectiva curbă înscrie șansele pe care teoria o acordă unui fapt probabil de a se petrece realmente la un moment dat.
I s-a spus acestei reprezentări „clopot”, întrucât lasă impresia unui astfel de obiect, prezentat răsturnat, respectiv cu baza în jos.
„Clopotul” îi fascinează și pe jucătorii la loterie care-și caută șansele oferite de celebrul grafic. Dar atenție: Gauss a descoperit numai șansele și nu i-a oferit niciodată nimănui vreo certitudine.
Cine este curios să afle o explicație mai amănunțită pe această temă, poate accesa AICI
Anul 1789: Pe terasa de la Federal Hall din Wall Street, New York, George Washington depune jurământul, devenind astfel primul președinte al Statelor Unite.
Anul 1803: Franța vinde Statelor Unite ale Americii, iar acestea cumpără de la statul francez teritoriul Louisiana, la prețul de 80 milioane franci-aur.
Din cele 50 de state ale SUA, Louisiana se află pe locul 20 ca suprafață și pe locul 25 ca populație, cu aproximativ 4,6 milioane de locuitori. Reflectând moștenirea sa franceză, Louisiana este singurul stat din SUA cu subdiviziuni politice numite parohii, care sunt echivalente cu comitatele.
Tot moștenire franceză este și numele statului, care i-a fost atribuit în memoria regelui Franței Louis XIV (Ludovic al XIV-lea) de către exploratorul francez René-Robert Cavelier, Sieur de La Salle.
Anul 1844: Alexandru Ioan Cuza s-a căsătorit cu Elena Rosetti-Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti și a Catincăi Rosetti, născută Sturdza. Cu acest prilej, Cuza a refuzat să-i primească drept dotă pe țiganii robi, trecuți în lista dotală a soției.
Astfel, Cuza devenea cel dintâi cetățean care aplica hotărârea Adunării Obștești din 31 ianuarie 1844, privind dezrobirea țiganilor. Este un exemplu de abnegare și de a pune interesele societății, ale națiunii, înaintea propriilor sale interese.
Cine din politicienii noștri actuali ar face ceva asemănător?
Anul 1870: S-a născut Franz Lehár, compozitor austriac de origine maghiară. Lehár a fost unul dintre cei mai apreciați reprezentanți ai operetei de la începutul secolului trecut, mai ales pentru faptul că, prin stilul său componistic și prin inspirația melodică, a reușit să reînnoiască maniera operetei vieneze, care la acea vreme se blocase într-un fel de stereotip.
A fost cu adevărat un compozitor inspirat, dar ceea ce nu știe multă lume este faptul că Franz Lehár s-a afirmat relativ târziu în componistică.
N-a fost remarcat de nimeni când și-a început cariera de interpret ca violonist și, cu atât mai puțin, când a cântat într-o formație militară, până în 1899 . Primele sale încercări de compoziție au eșuat și abia în noiembrie 1902, când i se reprezenta opereta Wiener Frauen, a simțit primul succes.
Dar adevărata sa performanță de compozitor este fără îndoială opereta Die lustige Witwe (Văduva Veselă), care l-a consacrat, imediat după succesul răsunător, obținut chiar la premiera din anul 1905, la Theater an der Wien.
Fără îndoială, Văduva veselă este cea mai de succes și mai cunoscută operetă a lui Lehár. Între 1905 și 1948, anul morții compozitorului, a fost interpretată de peste 300.000 de ori în întreaga lume. A fost reluată şi în mai multe transpuneri cinematografice.
Ca și operele italiene, care strălucesc percutant prin tema melodică a unei arii, în memoria ascultătorului care a audiat Văduva Veselă rămâne obsedant celebrul duet Lippen schweigen, pe care îl puteți asculta aici:
Anul 1883: Se naște prozatorul ceh Jaroslav Hašek, autorul celebrului roman umoristic „Peripețiile bravului soldat Švejk în Războiul Mondial”, tradus și publicat în multe limbi, inclusiv în limba română. Autorul folosește când ironia brutală, când aluziile fine, cu care stigmatizează cultul rărboiului ajuns pentru unii principiu.
Anul 1883: Moare Edouard Manet, pictor francez de mare notorietate, un precursor al impresionismului, un creator care evită să se îndepărteze prea mult de maniera marilor maeștri clasici, dar în același timp simte nevoia apropierii de curentele moderne din pictură, împrietenindu-se cu tineretul impresionist: Claude Monet, Edgar Degas, Auguste Renoir.
Niciodată nu s-a contopit cu stilul acestora din urmă, niciodată n-a încercat să preia maniera clasicilor pe care-i admira: Tizian, Rubens, Velasquez.
Căutându-și propriul stil și propria manieră, Edouard Manet reușește să atragă atenția publicului și chiar să șocheze. Așa ajunge să fie selectat pentru Salonul Oficial cu pânza „Cântărețul Spaniol”.
Merge mai departe și, în 1865, se prezintă din nou la Salon, cu îndrăzneața creație "Olympia". Era un fel de replică modernă la o Venus a lui Tizian.
S-a ales cu o critică aspră și cu un scandal pe măsură, începând de la comentarii ironice și până la blamarea talentului, care și-a permis să-l parodieze pe marele Tizian. Pentru conformiștii vremii, perfecțiunea a fost atinsă de renaștere și orice încercare de reinterpretare în alt stil este o parodie.
„Olympia” a fost etichetată chiar de somitățile Academiei de Artă ca fiind o caricatură, o bătaie de joc, ceva ce nu merită nicio atenți. Numai câțiva impresioniști s-au arătat încântați, iar Cézanne și-a exprimat fără rezerve cele mai deosebite aprecieri.
De acum încolo, Manet, refuzat sistematic de Salonul Oficial, se apropie de o altă grupare, de cei care vor fi mai târziu impresioniștii. În 1867, pentru a ocoli respingerea care era de așteptat din partea juriului "Expoziției Mondiale din Paris", Manet închiriază un pavilion propriu, unde prezintă cincizeci de tablouri. Chiria o plătește din buzunar, fără să poată spera că va recupera ceva din vânzări.
Și s-a produs minunea: Manet, refuzat mai totdeauna la Salonul Oficial, a produs senzație cu propriul său salon. Și, deodată, tabloul "Bar la Folies-Bergère", expus într-un salon „privat”, a început să-i intereseze chiar și pe „oficiali”.
Manet primea recunoașterea. Dar o primea târziu. La 30 aprilie 1883 pictorul se stinge din viață la Paris. După moartea sa, s-au făcut toate demersurile pentru ca Olympia, cea neacceptată la Salonul Oficial, să fie expusă în muzeul Luvru.
În prezent, la Luvru este expus "Bar la Folies-Bergère" iar „Olympia” se află la Musée d'Orsay. Turiștii vin de pe toate continentele, ca să le privească pe amândouă.
Anul 1893: Se naște Joachim von Ribbentrop, abil diplomat nazist, fost ministru de Război al lui Hitler, în final condamnat la moarte prin spânzurare și executat la Nurnberg.
Anul 1896: În România, se adoptă Legea învățământului primar și normal-primar (Legea Poni). Prin aceeași reglementare se înființează Casa Școalelor, care va avea în atribuție administrarea fondurilor destinate construirii de edificii școlare și achiziționarea mobilierului aferent.
Anul 1897: Mihail Sadoveanu a debutat în ziarul umoristic "Dracul" din București. Sub pseudonimul Mihai din Pașcani, viitorul romancier publica schița umoristică de 40 de rânduri, întitulată "Domnișoara Mxxxx Fălticeni".
Anul 1902: A avut loc, la Opera Comică din Paris, premiera operei Pelléas et Mélisande de Claude Debussy, o lucrare monumentală în 5 acte, 19 tablouri și o durată de 3 ore. Pelléas et Mélisande este de altfel singura operă scrisă de compozitor.
Anul 1933: Moare Anna de Noailles, scriitoare franceză, de origină română, născută Brâncoveanu, căsătorită cu contele Mathieu Ferdinand Frederic Pascal de Noailles și devenită nu numai franțuzoaică, ci și contesă de Noailles.
A scris versuri, romane, proză scurtă și un foarte interesant volum de memorii, întitulat Le Livre de ma vie – cartea vieții mele.
Anul 1937: În Filipine a avut loc un plebiscit referitor la dreptul femeilor de a vota. La plebiscit, au putut participa doar bărbații, întrucât, până la o altă aprobare prin respectivul plebiscit, numai bărbații aveau drept de vot.
Bărbații filipinezi însă s-au dovedit a nu fi misogini și au votat cu o majoritate de peste 90% pentru ca femeilor să li se dea dreptul de a vota.
Anul 1939: Franklin Delano Roosevelt este primul președinte american care a apărut pe un post de televiziune.
Anul 1945: Adolf Hitler, împreună cu soția lui, Eva Braun, se sinucid la Führerbunker, după ce s-au căsătorit în ajun. În aceeași zi, Armata Roșie arborează drapelul sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin.
Anul 1946: Se naște Carl al XVI–lea Gustaf, actualul rege al Suediei, încoronat la 15 septembrie 1973, după decesul bunicului său, Gustaf al VI-lea Adolf.
Anul 1970: Președintele american Richard Nixon anunță că forțele Statelor Unite și ale Vietnamului de Sud vor invada Cambodgia pentru atacarea "templelor" folosite de forțele comuniste.
Anul 1975: Are loc eliberarea totală a Vietnamului (Ziua Victoriei).
Anul 1979: Moare Pantelimon Halippa, poet, publicist și politician, unul din semnatarii memoriului pe care „Sfatul Țării” (mini-Parlamentul din Chișinău, 1918) l-a trimis regelui României, Ferdinand, solicitând integrarea Basarabiei în România.
A fost politician activ și după Unirea Basarabiei, militând pentru promovarea culturii din „Vechiul Regat” în Basarabia și promovarea culturii basarabene în „Vechiul Regat”. După reocuparea Basarabiei de către ruși, s-a refugiat la București, a fost judecat și condamnat de autoritățile comuniste, iar apoi eliberat. Este înmormântat la cimitirul Cernica, unde nu știu cine îi depune din când în când flori la mormânt.
Anul 1980: La vârsta de 42 de ani, prințesa Beatrix devine regină a Țărilor de Jos, după abdicarea mamei sale, regina Iuliana. La rândul ei, regina Beatrix a abdicat în 2013, cedând tronul fiului moștenitor, actualul rege Willem Alexander.
Anul 1988: La Dublin, Irlanda, Céline Dion câștigă a 33-a ediție a concursului muzical Eurovision pentru Elveția, cu piesa "Ne partez pas sans moi" (să nu pleci fără mine).
Anul 1991: Un ciclon care a lovit Bangladesh-ul a dus la uciderea a 138.000 de oameni.
Anul 2002: Un referendum în Pakistan consfințește pentru încă 5 ani regimul militar al lui Pervez Musharraf.
Anul 2021: Moare Ioan Pop de Popa, medic cardiolog și specialist în chirurgie cardiovasculară. A efectuat prima operație pe cord deschis din România la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureș. Ioan Pop de Popa a fost senator în legislatura 2000-2004.
MEMENTO:
- Ziua națională a Regatului Țărilor de Jos.
- Ziua Internațională a Jazzului