Anul 1091: Bătălia de la Levounion: pecenegii, care invadaseră peninsula Balcanică în anul anterior și prezentau acum un pericol real penru întregul Bizanț, sunt înfrânți de împăratul bizantin Alexios I.
În primă fază, amenințarea din partea pecenegilor era gravă, iar împăratul Alexios I Comnen era depășit cu puținele sale forțe în raport cu puzderia de pecenegi. Spre norocul lui, întreaga parte de sud-est a Europei era speriată de invazia peceneagă.
Ca urmare, popoarele vecine s-au mobilizat în sprijinul Bizanțului: 40.000 cumani au sosit din nordul Dunării în sud, 5.000 de valahi au traversat și ei fluviul, tot din nord și, la toți aceștia s-au mai alăturat și 500 de celți ai contelui de Flandra, veniți din Nicomedia, un teritoriu de pe malurile Turciei de azi.
Istoricii bizantini relatează că, la apusul soarelui, armata a asistat la o slujbă religioasă, soldații înfigând în lăncile lor torțe, ce luminau întunericul. Memorialista Ana Comnena, primul istoric-femeie din lume, relatează că "Pioasele rugi fǎcute de armatǎ au ajuns, fără nicio îndoialǎ, la cer, cu siguranță la însuși Atotputernicul".
Tot Ana Comnen consemnează că Pecenegii veniseră la luptă cu întreaga familie: „Când soarele s-a apropiat de asfințit, toți pecenegii au căzut loviți de tăișul sabiei, împreună cu copiii și mamele lor, sau au fost luați prizonieri. Atunci împăratul a poruncit să se sune încetarea luptei".
Pentru istoria strămoșilor noștri, prezintă o deosebită importanță faptul că, urmare acestui război, pecenegii pierd supremația în spațiul valah și sunt înlocuiți treptat de cumani. Pecenegii au controlat teritorii în Transilvania, Moldova și Muntenia timp de aproape două secole, dedându-se mai mult la jaf sau fiind înrolați în lupte pentru cucerirea de teritorii.
Slăbirea puterii pecenege i-a atras pe cumani în arealul României de azi.
În opinia regretatului istoric Neagu Djuvara, cumanii aveau cu totul alte principii decât predecesorii lor. Preocuparea cumanilor nu era jaful, ci organizarea și stăpânirea populației autohtone, respectiv valahe. Ei au promovat lideri, capabili să formeze și să conducă viitoare formațiuni statale - voievodatele.
Conform teoriei istoricului Djuvara, însuși Basarab, întemeietorul Țării Românești (sec.XIV), era de origine cumană, numele lui fiind compus din particulele Be-Tsara-Ban, care, în limba cumană, ar avea semnificația de „Stăpânul Țării”.
Dar, întrucât nu toți istoricii sunt de acord cu teoriile originale ale lui Neagu Djuvara, poate este bine ca aceste informații să le preluăm, deocamdată, numai cu titlu de inventar.
Anul 1483: Insula Gran Canaria este cucerită de regii Castiliei. Insula va juca un rol important în expansiunea maritimă a Spaniei, fiind și astăzi o comunitate autonomă a acestei țări. Locuiește pe insulă o populație de 838.400 locuitori, din care 380.000 (aproape jumătate) se află în capitala Las Palmas. Principalele venituri ale locuitorilor provin din turism și din exploatarea bogatelor păduri de bananieri.
Anul 1624: Cardinalul Richelieu devine ministru al regelui Ludovic al XIII-lea. A fost una din cele mai influente personalități ale secolului al XVII-lea, nu numai în Franța, dar chiar și în Europa.
A avut titlurile de Marquis du Chillou, episcop de Luçon, cardinal, prim duce de Richelieu și prim duce de Fronsac, abate de Cluny, Cîteaux și Prémontré. De asemenea este numit "Eminența roșie", a regelui Ludovic al XIII-lea, ca fiind cel mai apropiat consilier al lui. Țelul cardinalului era întărirea statului francez într-o monarhie absolută și slăbirea hegemoniei Habsburgice în Europa.
Cardinalul nu s-a ferit să recunoască faptul că se lasă condus de principiul machiavelic conform căruia scopul scuză mijloacele, și a folosit orice mijloace avea la îndemână pentru a-și atinge scopurile, deja menționate mai sus.
Cu asemenea concept, cardinalul s-a impus ca nimeni altul în politică și în societate, până în anul 1642, când sănătatea i s-a deteriorat brusc. Simțind că i se apropie sfârșitul, Richelieu l-a numit ca succesor al său pe unul dintre adepții cei mai de încredere, Jules Cardinal Mazarin.
Inițial reprezentant al Vaticanului, Mazarin a ieșit din slujba papei pentru a intra în slujba regelui Franței. Când a murit Richelieu, la 4 decembrie 1642, Mazarin și-a început propria carieră, servindu-l pe rege nu mai rău decât predecesorul lui.
Anul 1661: Dinastia chinezească Ming ocupă Taiwanul.
Anul 1818: S-a născut Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Țarul a rămas în istorie ca un înfăptuitor al politicii de mari cuceriri. Istoria consemnează:
- 1858 – anexează ținutul Amuriei, care aparținuse Chinei
- 1859 – cucerește Caucazul de răsărit, după un lung război.
- 1863 – înăbușește răscoala din Polonia, întărindu-și posesiunile de pe pământ polonez.
- 1864 – cucerește partea occidentală a Caucazulului
- 1865 – cucerește Tașkentul
- 1867 – cucerește Turkestanul
- 1868 – cucerește Samarkandul și Buhara
- 1873 și 1876 – cucerește hanatele Hivei și Kokand, din Asia Centrală
- 1877–1878 – poartă războiul ruso-turc cucerind porțiuni din litoralul Mării Negre.
- 1853 - 1856 – a fost participant de seamă în Razboiul Crimeii, soldat cu exodul în masă al tătarilor din peninsulă și depopularea acesteia
Țarul Alexandru al II-lea a decedat în 1881, asasinat de către anarhiști.
Anul 1835: În timp ce își săpau pământurile, pe un teren din apropierea localității Schifferstadt, în sud-vestul Germaniei, niște agricultori descoperă un obiect conic ciudat, pe care arheologii l-au numit ulterior "pălăria de aur din Schifferstadt".
Era primul dintre cele patru asemenea obiecte care vor ieși la lumină de-a lungul timpului: „conul de aur din Avanton”, vestul Franței, „conul de aur din Ezelsdorf-Buch”, lângă Nurnberg și „pălăria de aur din Berlin”.
O adevărată comoară cu obiecte din aur masiv, expuse în prezent prin muzee, dar a căror destinație este încă și astăzi controversată între muzeografi.
Anul 1936: Se naște Zubin Mehta, dirijor indian, unul dintre marii dirijori ai lumii contemporane, cunoscut și publicului românesc, după ce a dirijat în anii trecuți concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena.
Anul 1842: s-a născut Karl Millöcker, dirijor și compozitor austriac. A fost un autor fecund, lăsând în urma sa nu mai puțin de 20 de operete, printre care:
- Die Fraueninsel (Insula femeilor)
- Der Regimentstambour (Tambur majorul regimentului)
- Die Jungfrau von Belleville (Fecioara din Belleville)
- Der Bettelstudent (Studentul Cerșetor)
Anul 1854: Se naște Henri Poincaré, matematician și fizician francez. A avut contribuții științifice importante și în domenii precum astronomie, geodezie, termodinamică, mecanica cuantică, teoria potențialelor și filosofie.
A intrat în istorie cu renumita sa „Conjectură a lui Poincaré” (Supoziția lui Poincaré), enunțată de el în anul 1904, dar care n-a putut fi demonstrată decât după aproape 100 de ani de la prima formulare.
Anul 1868: Moment crucial în istoria muzicală a României: s-a înființat Filarmonica Română, inițial sub conducerea lui Eduard Wachmann. Instituția a avut de la început ca scop organizarea unei orchestre simfonice permanente, în vederea propagării culturii muzicale şi popularizării capodoperelor muzicii clasice.
Primul concert a avut loc în 15 decembrie acelaşi an, sub bagheta inițiatorului său Eduard Wachmann. I-au succedat la conducerea Filarmonicii personalități de prestigiu, precum Dimitrie Dinicu, George Georgescu, George Enescu și alții.
În perioada directoratului lui George Georgescu, repertoriul s-a modernizat, iar Filarmonica a intrat în circuitul muzical internațional, prin participarea unor personalități de mare prestigiu la concertele de la Ateneul Român sau prin alăturarea în turneele peste hotare ale orchestrei: Jacques Thibaud, Pablo Casals, Igor Stravinski, Enrico Mainardi, Alfred Cortot, Maurice Ravel, Richard Strauss, Yehudi Menuhin, Herbert von Karajan şi mulţi alţii de calibru universal.
Tot lui George Georgescu i se datorează și înregistrarea integrală a simfoniilor de Beethoven, într-un foarte reușit album.
Anul 1879: Se naște scriitorul român Gala Galaction (Grigore Pisculescu), autorul unor romane precum Roxana, Papucii lui Mahmud, doctorul Taifun, dar și traducător al Bibliei, o ediție tipărită în anul 1938.
Anul 1882: A fost testat la Berlin "Elektromote", precursorul troleibuzului, de către inginerul Ernst Werner von Siemens.
Ernst Werner von Siemens este cel care a făcut și propunerea ca watt-ul să fie considerat ca unitate de măsurare a puterii. A fost și inventatorul altor aparate și dispozitive, precum: un aparat telegrafic indicator cu întrerupere automată, folosirea gutapercii ca material izolant, semnalizatorul electric de incendiu, cuptorul cu arc electric pentru fuzionarea fierului în oțelării; pirometrul cu rezistență pentru măsurarea temperaturilor înalte; ascensorul cu acționare electrică, fotometrul cu seleniu.
Anul 1918: Se naște Barbu Ștefănescu Delavrancea, dramaturg, publicist și politician român. Este o personalitate de prim rang în cultura României contemporane, și tatăl cunoscutei pianiste Cella Delavrancea, decedată centenară.
Notorietatea i se trage din numeroasele scrieri, precum nuvele (Sultănica, Trubadurul, Domnul Vucea, Bunicul, Bunica, etc), basme, dramaturgie (Trilogia Moldovei, compusă din Apus de Soare, Viforul, Luceafărul) precum și piesa Hagi Tudose.
Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost și primar al Bucureștilor, perioadă din care aș aminti:
- A înlocuit tramvaiele tractate de cai cu tramvaie electrice.
- A pietruit și canalizat un număr de 120 de străzi.
- A realizat canalizarea și filtrarea apei în râul Dâmbovița
- A asigurat „apa potabilă pură” (adică perfect limpede) pentru consumul bucureștenilor.
Mă întreb retoric: care din primarii ultimilor trei decenii se poate lăuda cu ceva asemănător în capitala țării?
Anul 1945: Holocaust: lagărul de concentrare de la Dachau este eliberat de trupele americane.
Anul 1997: A intrat în vigoare Convenția cu privire la interzicerea elaborării, producerii, depozitării și utilizării armamentului chimic și lichidarea acestuia, semnată la Paris la 13 ianuarie 1993. Teoretic, întreaga lume ar trebui să țină seama de cele convenite și asumate atunci. Dar, putem ști?
Anul 2007: Se naște infanta Sofía a Spaniei, cea de a doua fiică a regelui Felippe și a reginei Laetitia.
Anul 2011: Moment istoric: are loc, la catedrala Westminster din Londra, căsătoria Prințului William, nepot al reginei Eliabeta a II-a și fiu primul născut al prințului Charles (astăzi regele Marii Britanii) cu Catherine (Kate) Middleton.
Originile tinerei mirese sunt relativ modeste. Tatăl ei, Michael Middleton, a fost dispecer de zbor la o companie aeriană, iar mama, Carole, a fost însoțitor de bord tot la o companie aeriană. Kate este cea mai mare dintre cei trei copii ai părinților ei. În 1987, mama Carole a fondat Party Pieces, o companie privată de comandă on line, având ca obiect comercializarea de rechizite și decorațiuni pentru petreceri.
Acordul reginei pentru căsătorie a depășit faptul că mireasa nu provenea din sferele nobiliare. În fond, familia se prezenta onorabil, iar Catherine a primit o educație corectă, atât în familie cât și în școală. A urmat cursurile școlare la St Andrew's School și la Marlborough College înainte de a studia istoria artei la Universitatea St Andrews din Scoția, unde l-a cunoscut pe Prințul William, în 2001.
După absolvire, a deținut mai multe locuri de muncă în retail și marketing. Totodată, a desfășurat și activități de caritate, chiar înainte de a-l fi cunoscut pe prinț. S-au căsătorit pe 29 aprilie 2011 într-un cadru fastuos, înregistrat integral și care poate fi urmărit și astăzi pe Internet. Cuplul are trei copii: George, Charlotte și Louis.
Astăzi, Catherine patronează peste 20 de organizații caritabile și filantropice, inclusiv Centrul Anna Freud, Action for Children, SportsAid și National Portrait Gallery. Pentru a încuraja oamenii să fie preocupați de problemele sănătății lor mentale, Catherine a inițiat o campania pe această temă, lansată împreună cu soțul ei William și cumnatul Harry, în aprilie 2016.
Presa a numit impactul Catherinei asupra modei britanice și americane drept „Efectul Kate Middleton” . Publicația Time a numit-o ca unul dintre cei mai influenți oameni din lume în clasamentele din anii 2011, 2012, 2013 și 2018. La 9 septembrie 2022, ea a devenit Prințesă de Wales, atunci când soțul ei era decretat Prinț de Wales, de către tatăl său, regele Charles al III-lea.
MEMENTO: