Anul 801: Regele Aquitainiei, Ludovic cel Pios, cucerește Barcelona luând-o din mâna maurilor, după un lung asediu de câteva luni.
După căderea Imperiului Roman, cetatea a fost cucerită de vizigoți, apoi de către mauri în secolul al VIII-lea și, în sfârșit, recucerită în 801 de către regii franci. Dar istoria tot n-a cruțat-o: în anul 985, a fost jefuită cu sălbătăcie de către atotputernicul cancelar al Califatului Omayyad din Córdoba Al-Mansur.
Anul 1559 - S-a semnat Pacea de la Cateau-Cambrésis care pune capăt unui lung șir de războaie, cunoscut în istorie și ca „epoca războaielor italiene”.
Urmare a actului încheiat, Spania habsburgică a rămas suverană peste jumătate din Italia, respectiv Napoli, Sicilia, Sardinia și nordul Ducatului Milano. Franța și-a întărit granițele de sud și de est reconfirmându-și autoritatea peste zona Calais, care fusese sub administrarea Angliei. Dar tot Franța pierde ducatul Mantua, recunoaște independența entității teritoriale Savoia, pierde Corsica (preluată de Republica Genova) și o recunoaște ca regină a Angliei pe Elisabeta I, nu pe Maria, Regina Scoției.
Anul 1682: Moare pictorul spaniol Bartolome Esteban Murillo, artist de o sensibilitate cu totul ieșită din comun și care și-a aplecat atenția nu asupra capetelor încoronate, a infantelor și infanților de la Curte, așa cum fac mulți alți portretiști, ci asupra unor copii simpli, săraci, pe care-i surprinde mâncând struguri, pepeni sau o coajă de pâine, care mângăie miei și sunt chiar prieteni cu vietățile domestice din jur.
Tot acele figuri de oameni simpli i-au fost modele și pentru a crea scene mitologice sau biblice, cu îngeri, sfinți sau alte figuri imaginate.
Murillo a fost un pictor sui generis, greu de încadrat în tendințe și școli ale artei plastice, unic în felul lui, fără mentori care să-l fi inspirat, dar și fără discipoli care să-i fi urmat. Este prezent în multe muzee ale lumii, dar cele mai multe lucrări ale sale sunt expuse în muzeul Prado din Madrid.
Anul 1881: Se naște viitorul om politic italian Alcide De Gasperi, prim ministru în opt guverne succesive, considerat a fi unul dintre fondatorii Uniunii Europene, alături de Konrad Adenauer, de Robert Schuman și Jean Monnet. De Gasperi a fost unul din primii președinți ai Parlamentului European.
Dar puțină lume știe că politicianul De Gasperi era apreciat și în lumea ecleziastică a Bisericii Catolice, unde i s-a acordat titlul onorific de „slujitor al lui Dumnezeu”, iar în 1993 a fost inițiată cauza beatificării lui.
Anul 1897: Scriitorul Mihail Sadoveanu a debutat la București în ziarul umoristic „Dracul", semnând cu pseudonimul „Mihai din Pașcani”.
Anul 1897: Moare compozitorul german Johannes Brahms, reprezentant de seamă al romantismului în muzica simfonică.
Muzicologii îl consideră pe Brahms ca unul din cei trei „titani B” ai muzicii germane: Johannes Brahms, Johann Sebastian Bach și Ludwig van Beethoven. Caz rar, Brahms este considerat de către contemporanii săi atât un tradiționalist conservator, cât și inovator, un fel de non-conformist.
Muzica sa este puternic înrădăcinată în structurile și tehnicile de compoziție ale maeștrilor clasici. Dar, în același timp, preia cu multă dibăcie valorile și chiar structurile ascunse în succesele romantismului din prima jumătate a secolului XIX.
În timp ce unii contemporani au considerat că muzica lui este prea academică, măiestria sa este admirată de posteritate pentru accesibilitatea ei chiar și la urechea multor neavizați.
Anul 1913: La nici un an de la scufundarea Titanicului, se lansează la Hamburg vasul acționat cu aburi Vaterland („Patria”). Era cea mai mare navă de pasageri din lume. Dar, în timpul Primului Război Mondial, a fost confiscat de către guvernul SUA și redenumit Leviathan.
Anul 1922: Iosif Stalin îi succede lui Vladimir Ilici Lenin ca lider al Uniunii Sovietice. Bolnav, Lenin urma să mai trăiască doi ani.
Anul 1927: S-a născut îndrăgitul interpret român de muzică ușoară Luigi Ionescu, ajungând de notorietate europeană, prin șlagărul lansat și cântat multă vreme de dânsul „Lalele, lalele, frumoasele mele lalele”.
Nu cunosc cum suna șlagărul în alte limbi, dar îl rețin, așa cum îl preluaseră interpreții bulgari, tradus în limba lor: „Laleta, laleta...”. A fost și acolo un succes.
Expresia, care pare de sorginte onomatopeică, a favorizat fără îndoială succesul inspiratei teme melodice, ajungând să fie fredonată de toate buzele prin anii ‘50-‘60 ai veacului trecut.
Anul 1930: S-a născut politicianul german Helmut Kohl, fost cancelar al Germaniei, considerat a fi părintele reunificării statului german, după cel de Al Doilea Război Mondial.
Merită reamintit că URSS, care cucerise în timpul războiului o bună parte din teritoriul Germaniei, inclusiv capitala Berlin, avea orgoliul să și stăpânească acest teritoriu, sau, în cel mai rău caz, să-l țină sub o puternică influență proprie.
Faptul însă nu era simplu, întrucât o altă parte – deloc neglijabilă – a Germaniei fusese cucerită de aliații vestici, care aveau cel puțin aceleași drepturi de învingători. În cele din urmă, diplomația a soluționat, hotărându-se împărțirea Germaniei în patru sectoare aflate provizoriu în administrare militară: Anglia, SUA, Franța și URSS.
Numai că, spre deosebire de primele trei țări, care s-au retras din Germania atunci când aceasta și-a organizat o administrație proprie și democratică, URSS nu numai că nu s-a retras, dar chiar și-a instalat un fel de ocupație militară permanentă.
Aceeași soartă a avut-o și Berlinul, împărțit în patru sectoare, care, până la urmă, au ajuns doar două: Berlinul din Vest și cel din Est. Populația însă nu simțea nicio atracție spre Est, dimpotrivă, pornise o migrație spre vestul Berlinului. Acesta a fost motivul pentru care sovieticii s-au apucat să construiască un zid de 4 metri înălțime între cele două zone, zid care trecea prin apropierea imediată a Porții Brandenburg și pe care l-a dărâmat populația prin octombrie 1989.
Scânteia care putea duce la reunificare s-a produs odată cu prăbușirea simbolicului zid. Dar irascibilii sovietici începuseră să sugereze că, în caz de nevoie, ar putea interveni cu trupe combatante să-i „apere” pe germanii estici de periculoșii vestici.
În acest context își propusese Helmut Kohl să acționeze diplomatic, pentru o viitoare unificare. Cu o abilitate demnă de toată admirația, el a știut să pună batista pe țambalul sovietic, aplicând politica pașilor mici și abordând problema într-un fel care să nu lezeze sentimentele și orgoliile rusești.
Tot un merit al lui Kohl mi se pare și acela de a fi descoperit un viitor politician și om de stat german, care ar putea ocupa chiar postul de cancelar, ca demn urmaș a lui Helmut Kohl, atunci când acesta se va retrage. Respectivul politician s-a numit și se numește Angela Merkel.
Anul 1944: Moare pictorul Octav Băncilă, apreciat maestru al penelului românesc, autor aflat astăzi în muzeele României, dar și în mâna multor iubitori ai picturii, care păstreză în casele lor private pânze semnate Băncilă. Ele apar, din când în când, la licitații, afișând prețuri exprimate în mii de euro.
Geniu de o largă inspirație artistică, Octav Băncilă este perceput și ca un fervent susținător al ideilor de stânga în societate. Poate era influențat de prietenii săi, deputatul socialist Ion Nădejde sau soția acestuia Sofia Nădejde, poate de arheologul Nicolae Beldiceanu, fondatorul revistei „Contemporanul”. În orice caz, a fost un om de stânga.
A fost și implicat în ideile stângiste, întrucât a înființat în 1919, împreună cu C.I. Parhon și cu Paul Bujor, un partid de factură socialistă, Partidul Muncitor, fuzionat ulterior cu organizația lui Ion Mihalache, Partidul Țărănesc - tot populist, în felul său.
Afinitățile de stânga ale pictorului se cunosc și în opera sa. Ea este străbătută de un puternic realism critic, Băncilă fiind supranumit pictorul răscoalelor de la 1907. Opera sa artistică abordează patru mari tematici cu care a făcut epocă în pictura românească și care oglindesc preocupările sale în plan social: tematica proletariatului, cea țărănească, cea rromă (în acea vreme se folosea alt termen) și tematica evreiască.
Octav Băncilă a fost poate artistul plastic român care a criticat cel mai dur, prin picturile sale, inechitățile și nedreptățile constatate de el în societatea românească.
Anul 1948: Președintele american Harry Truman a semnat Planul Marshall de 5 miliarde dolari pentru 16 țări europene, afectate de cel de Al Doilea Război Mondial.
Iată țările beneficiare ale acestui plan și valoarea creditelor, în milioane dolari, la nivel 1948:
- Marea Britanie 3.389,8
- Franța 2.713,6
- Italia 1.508,8
- Germania de Vest 1.390
- Olanda 1.083,5
- Grecia 706,7
- Austria 677,8
- Belgia si Luxemburg 559,3
- Danemarca 273
- Norvegia 255,3
- Turcia 225,1
- Irlanda 147,5
- Suedia 107,3
- Portugalia 51,2
- Islanda 29,3
România și celelalte țări din Europa de Est au refuzat creditele, sub pretext că măsura „este un mod de a înrobi popoarele, de a le aduce în stare de sclavagism și de a le supune subjugării capitalismului rapace”.
Rezultatele se văd și astăzi în standardele de viață de la Paris sau Berlin, comparate cu cele de la București sau Sofia.
Anul 1966: Stația sovietică Luna 10 s-a înscris pe o orbită circumselenară, devenind astfel primul satelit artificial al Lunii.
Anul 1984: Președintele interimar al Guineei, Louis Lansana Beavogui este răsturnat, la numai o săpătămână după preluarea puterii, printr-o lovitură de stat militară. Funcția de șef al statului este preluată de colonelul Lansana Conté, iar cea de șef al guvernului de colonelul Diarra Traoré.
Anul 2005: La București, unde au fost înscriși 17 candidați pentru postul de primar general, a câștigat detașat din primul tur candidatul Adriean Videanu, cu 53,09% din voturi.
Anul 2007: Un tren de mare viteză atinge 574,8 km/h pe ruta Strasbourg-Paris, stabilind un nou record de viteză pentru vehiculele feroviare.
Anul 2008: Premieră cosmică: vehiculul spațial „Jules Verne”, lansat de Agenția Spațială Europeană, efectuează pentru prima dată cu succes o manevră complet automată de întâlnire și de andocare la Stația Spațială Internațională (ISS).
Anul 2017: Un atac cu bombă s-a produs într-o stație de metrou din orașul Sankt Petersburg, Federația Rusă, soldat cu 14 morți și peste 45 de răniți. A fost reținut atunci suspectul Akbarzhon Jalilov, un cetățean rus de etnie uzbecă, născut în Kârgâzstan.
MEMENTO:
- 3 aprilie, Ziua Jandarmeriei Române