Anul 215 î.Hr : Roma începe, pe dealul Capitoliului, lucrările la un templu dedicat zeiței Venus, protectoarea dragostei, frumuseții și fertilității, pentru a comemora înfrângerea de la Lacul Trasimene și a recâștiga astfel protecția zeilor în alte bătălii.
Bătălia de la Lacul Trasimene a fost a doua mare înfrângere a romanilor în fața armatei lui Hannibal. Se consideră că, la Lacul Trasimene, s-a desfășurat una dintre cele mai mari și de succes ambuscade din istorie, iar romanilor, conștienți de umilirea suferită, nu le mai rămânea decât să le facă zeilor demonstrații de devotament, pentru a recâștiga încrederea și ocrotirea de care s-au bucurat altădată.
Anul 303: Generalul roman de origine greacă Gheorgheos, ofițer în garda împăratului roman Dioclețian, a fost condamnat la moarte pentru că nu a renunțat la credința creștină. Socotit martir, victimă a persecuției creștinilor sub Dioclețian, a fost sanctificat de Biserică.
El, fostul ofițer din armata romană, este sfântul Gheorghe, cel sărbătorit în aproape toate bisericile, în ziua de 23 aprilie. Este sfântul patron al multor țări, regiuni și orașe, reprezentat pe icoane călare pe un cal alb, învingând balaurul cu sulița sa.
Cercetătorii spun că inițial sfântul Gheorghe era reprezentat fără balaur și fără suliță. Episodul cu balaurul răpus de sfânt a apărut abia în secolul XII și trebuie înțeles cu un anumit sens simbolic: fiara îl reprezintă pe Satana care-i prigonea pe creștinii din Imperiul Roman, iar sfântul călăreț reprezintă Biserica Creștină, care răpune Necuratul.
Anul 599: Regele mayas Uneh Chan din Calakmul (Mexicul de azi) atacă și înfrânge armata orașului rival Palenque, din sud. Regina Yohl Ik'nal este bătută și violată de învingători, iar orașul jefuit.
Anul 1014: Regele irlandez Brian Boru îi învinge pe vikingi, care invadaseră insula, și îi alungă. Astfel, el pune capăt stăpânirii daneze asupra Irlandei, cu prețul propriei sale vieți, fiind răpus în bătălia de la Clontarf.
Anul 1348: Regele Eduard al III-lea al Angliei instituie Ordinul Jartierei, ordin cavaleresc britanic.
Potrivit legendei, regele a creat ordinul în timpul unui bal la Calais, unde a dansat cu amanta sa, contesa de Salisbury, și unde acesteia i-a căzut jartiera de pe picior.
Într-un gest de galanterie, regele a ridicat jartiera, restituind-o respectivei amante și provocând o ilaritate batjocoritoare în rândul celor prezenți. În replică, suveranul le-a vorbit cam în felul următor zeflemiștilor săi:
„Cei care râd acum vor fi mâine onorați să poarte o astfel de panglică. Ea va fi simbolul cavalerismului, curtoaziei și onoarei bărbătești, purtând atâta cinste, încât cei care o batjocoresc astăzi și-o vor dori cu ardoare mâine”.
Dacă așa le-a vorbit regele sau dacă în alt fel, asta nu putem ști exact: nu totdeauna scrie și în istorie ceea ce spune legenda. Singurul lucru în afară de orice îndoială este acela că Ordinul Jartierei există și astăzi și că reprezintă o mare onoare în Regatul Unit, poate a doua cea mai mare, după Ordinului Thistle din Scoția.
Anul 1400: A început domnia lui Alexandru cel Bun, în Moldova. La început, a domnit împreună cu fratele său Bogdan, până în anul 1407, când a devenit singurul conducător.
Alexandru cel Bun a fost una din cele mai strălucite personalități din istoria românilor, care a știut să rezolve problemele cu vecinii mai mult prin tratative decât prin război, deși a avut oști de nădejde și hatmani înțelepți, capabili să înfrunte orice provocare, la nevoie.
De aceea, lunga sa domnie (32 ani) este caracterizată ca o perioadă de relativă pace în vremuri destul de tulburi. Iar pacea s-a datorat cu siguranță abilității cu care Alexandru Vodă a reușit să țină în politica sa un anumit echilibru față de marile puteri vecine: Polonia, Ungaria și Imperiul Otoman.
Pacea cu vecinii i-a fost de folos domnitorului ca să se aplece pe problemele interne ale țării. A inițiat o primă organizare administrativă a Moldovei, cuprinsă atunci între Nistru, Carpați, ținutul Pocuției la Nord (primit zălog de la regele polon), Milcovul, Dunărea și Marea Neagră la Sud.
A împărțit țara în 24 de ținuturi și a dat autonomie tuturor orașelor, care au primit dreptul de a-și alege structurile de conducere, după un principiu democratic rareori întâlnit în acea perioadă de istorie medievală.
Tot o preocupare din partea domnitorului au fost și demersurile pentru a obține recunoașterea bisericii ortodoxe de pe teritoriul moldav ca Mitropolie a Moldovei. A recunoscut-o însuși patriarhul ecumenic al Constantinopolului. Pentru cinstirea noii Mitropolii, Vodă a adus de la Cetatea Albă la sediul Mitropoliei din Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou.
An de an, pelerinii moldoveni, dar și munteni sau chiar unii poloni ortodocși veneau să se închine la moaște, mulțumind totodată cerului că l-a învrednicit pe Vodă să blagoslovească Suceava cu sfintele moaște.
Tot din arsenalul diplomatic au fost, după cutumele vremii, și cele patru mariaje ale domnitorului. Cel mai interesant pare a fi mariajul cu Ringala, principesă lituaniană și totodată mătușă a mirelui. Cel puțin așa susține un cronicar polon, că lituanianca era cumva soră bună cu doamna Nastasia, mama lui Vodă Alexandru.
În 1419, când s-a oficiat căsătoria, voievodul nu mai era demult un tinerel și cu atât mai puțin mătușa lituaniancă, devenită soție. Dar căsătoria le era amândurora utilă. Alexandru devenea prieten de încredere în lumea polonă și cea lituaniană, iar Ringala, catolică, pare să fi fost încurajată chiar de papa Martin al V-lea să se apropie de domn pentru ca, prin ea, să-i treacă și pe moldoveni la credința catolică.
Dovadă este catedrala catolică (Bărăția), construită la Siret prin grija domnului, la insistențele domniței și cu fonduri trimise anume în acest scop de însuși papa Martin al V-lea.
Dar dacă mariajul părea să-i fie de folos pe plan extern lui Alexandru Vodă, în țară nu i-a plăcut nici mitropolitului pravoslavnic, nici altor creștini ortodocși să aibă o „papistașă” tocmai în iatacul voievodului. Popularitatea domnitorului a început să scadă, Vodă a simțit ce se petrece și, la numai trei ani de la mariaj, s-a despărți de Ringala.
A fost un divorț elegant, Alexandru nedorind conflicte nici măcar în familie. Scrie cronicarul polon că ar fi primit Ringala, ca un fel de despăgubire, orașul Siret cu Bărăția de acolo cu tot, plus 40 de sate cu veniturile lor, plus o altă despăgubire peșin, de vreo 600 de ducați maghiari din aur, plătibili an de an, cât o trăi soția divorțată.
Pe bună dreptate, observa un cronicar polon că mariajul Ringalei cu domnul Moldovei a fost o afacere bună, dar divorțul a fost una și mai rentabilă.
Vodă nu s-a lăsat și, imediat ce s-a despărțit de tanti Ringala, s-a însurat cu Marena, o moldoveancă, despre care nu știm multe, dar se insinuează că nu i-ar fi îngrijit o rană a lui Vodă așa cum o îngrijea Ringala, că rana s-a infectat și că de aceea a murit Vodă chiar de Revelion, în anul 1432.
Anul 1564: Se naște geniul dramaturgiei britanice William Shakespeare. A creat 39 de piese de teatru, 154 de sonete și alte lucrări în versuri.
Piesele sale au fost traduse în mai toate limbile semnificative ale continentului și sunt jucate mai frecvent decât cele ale oricărui alt dramaturg clasic. Shakespeare rămâne, probabil, cel mai influent scriitor în limba engleză, iar lucrările sale continuă să fie studiate și reinterpretate.
Totuși, la peste două secole de la moartea lui Shakespeare, au început să se exprime îndoieli cu privire la paternitatea operelor care i-au fost atribuite. Unii avansează chiar nume ale personalităților care ar fi scris ceea ce i se atribuie oficial „marelui Will”: Francis Bacon, Christopher Marlowe și Edward de Vere.
Ipoteza și-a găsit adepți, dar în mediile oficiale și profesioniste nu este privită decât ca o divagație de genul „hai să ne aflăm și noi în treabă, ca să vadă lumea că existăm”.
Anul 1597: Are loc la Londra, în prezența reginei Elisabeta I, premiera piesei lui Shakespeare „Nevestele vesele din Windsor”. Piesa a reprezentat un succes, iar narațiunea a stat la baza libretului operei omonime în trei acte de Otto Nicolai, precum și (parțial) pentru libretul operei Falstaff – ultima compoziție a lui Giuseppe Verdi, rămasă neterminată și finalizată de discipolii lui.
Anul 1605: Moare Boris Godunov, țar al Rusiei, personalitate ce l-a inspirat pe scriitorul Pușkin în cearea dramei Boris Godunov și pe compozitorul Mussorgski să scrie partiturile unei opere cu același nume.
Anul 1616: Moare Miguel de Cervantes, scriitor spaniol, personalitate considerată a fi simbolul literaturii spaniole, autorul celebrului roman „Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha” sau prescurtat: „Don Quijote de La Mancha” sau și mai scurt, „Don Quijote”.
Anul 1616: Moare William Shakespeare, geniu al dramaturgiei și poeziei britanice. Despre Shakespeare am mai scris chiar la această rubrică și nu este cazul să mai repetăm decât, cel mult, amintind o curiozitate poate mai puțin știută: autorul dramei Hamlet a avut doi copii gemeni: un băiat botezat Hamnet (sic) și o fată, botezată Judith. Unii analiști literari fac o conotație între numele fiului Hamnet și numele din piesa Hamlet, scrisă după pierderea fiului, decedat la 11 ani.
Aș mai adăuga un detaliu poate și mai puțin știut în public. Portalul Wikipedia publică următorul epitaf, înscris pe piatra de mormânt a lui Shakespeare (traducere în limba română):
„...Binecuvântat să fie omul care cruță aceste pietre și blestemat să fie cel care mișcă oasele mele”.
Edificiul unde se află mormântul a fost reparat și restaurat de mai multe ori în cele patru secole care au urmat, dar de lespedea cu damnatoarea inscripție nu s-a atins nimeni. Greu de spus dacă din respect, din pietate sau de teamă.
Anul 1857: Se naște compozitorul italian Ruggiero Leoncavallo, autorul unei piese de referință în arta cântului: opera Pagliacci. Aceasta a rezistat cel mai bine timpului, am putea spune chiar că este singura care s-a impus timp de aproape un secol și jumătate, din totalul de 10 opere, câte a compus autorul.
În actualul repertoriu al teatrelor de operă, numai Pagliacci figurează frecvent, aproape în toate stagiunile, fiind nu numai solicitată de public, dar preferată și de marii interpreți de operă, îndeosebi baritoni și tenori dramatici, pentru care prologul „Si puo?” și respectiv aria „Vesti la giubba” sunt teste de performanță vocală. Puteți asculta aria aci:
Din celelalte compoziții numai două mai apar uneori (foarte rar) pe afiș: Zaza și La bohème (a nu se confunda cu Boema de Puccini). Distanța mare de la geniala Pagliacci la celelalte lucrări mediocre permite îndoieli cu privire la paternitatea compoziției de mare succes. Îndoiala există, dar contestatarii n-au reușit să ofere probe certe pentru ipoteza lor.
Ca urmare, numele lui Ruggiero Leoncavallo figurează cu cinste pe afișul operei Pagliacci, în timp ce celelalte partituri compuse de el zac mai toate în lada cu vechituri.
Anul 1858: Se naște Max Planck, fizician german, fondatorul mecanicii cuantice, laureat al premiului Nobel pentru fizică.
În cinstea lui Max Planck valorile lungimii, timpului, masei, energiei și a temperaturii, care pot fi compuse din constantele universale c, G, h/2π,κ - se numesc Planckiene.
Anul 1887: Are loc sfințirea Catedralei mitropolitane din Iași. Este una din cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din țara noastră. Construcția a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din România.
Anul 1899: Se naște scriitorul american de origină rusă Vladimir Nabokov, autorul unor romane de mare senzație, apărute în secolul XX. Familia sa provenea din vechea aristocrație rusă, iar evenimentele din 1917 l-au silit să emigreze în SUA.
Cariera de romancier și-a început-o cu romanul Mașenka, dar succesul de piață l-a obținut cu romanul Lolita, publicat în 1955 la Paris, în limba engleză, iar ulterior tradus de autor în rusă și republicat în 1967 la New York.
Romanul atinge un subiect controversat: naratorul din carte, un om aflat la toată maturitatea, devine obsedat sexual de o fată de 12 ani, de care reușește să se apropie, numai căsătorindu-se cu mama fetei, anume în acest scop.
Enciclopedia Wikipedia notează că, după publicare, romanul a devenit unul dintre cele mai citite și controversate exemple în literatura secolului 20. Numele „Lolita” a intrat în cultura populară, identificând o copilă precoce din punct de vedere sexual, pervertită de un „nene”. Eticheta de „lolită” era maximum de ostracizare cu care puteai insulta o femeie.
În anul 1955, scandalul din jurul apariției romanului Lolita de Vladimir Nabokov a luat atâta amploare, încât autorul a fost nevoit să se justifice public, explicând că subiectul din carte este o ficțiune și că nimic real nu stă la baza narațiunii sale.
Autoritățile au retras toate exemplarele de pe piață, sub pretextul că ar fi o publicație pornografică. Francezii au interzis-o în anul următor, însă a fost republicată în America. Marea Britanie a interzis-o în 1958, Argentina în 1959, apoi Noua Zeelandă, care a etichetat-o „cel puțin indecentă”, iar Africa de Sud în 1974.
Dar, cu cât era mai interzisă de autorități, cu atât cartea era mai căutată și mai solicitată de publicul curios.
Romanul i-a inspirat pe scenariști, care au turnat două filme pe același subiect: unul în 1962, iar al doilea în 1997. Succesul filmelor a fost însă departe de succesul romanului scris de Nabokov și de impactul pe care acesta l-a avut în societate.
Anul 1928: Se naște Shirley Temple, copilul-minune din anii ‘30 ai secolului XX, fetița care la 4-5 ani producea filme de mare succes internațional. O puteți viziona cântând, aici:
Ajunsă însă la maturitate, n-a mai prezentat interes nici pentru producătorii de la Hollywood, nici pentru public.
Ca atare, copilul-minune și-a găsit o carieră în diplomație. A fost, rând pe rând, ambasador al Statelor Unite în Ghana și în Cehoslovacia, apoi șef al protocolului Statelor Unite, reprezentanta SUA la o sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite.
A fost multe, dar celebră a făcut-o numai filmul. Ea ocupă locul 18 pe lista marilor vedete, întocmită de Institutul American al cinematografiei clasice de la Hollywood.
Anul 1945: Al Doilea Război Mondial: la două săptămâni înainte de capitularea necondiționată a Germaniei, Hermann Göring, succesorul desemnat al lui Adolf Hitler, îi trimite acestuia o telegramă prin care solicită permisiunea de a prelua conducerea celui de-al Treilea Reich, în cazul când Fuherul ar deveni „indisponibil”.
Telegrama îl înfurie pe Hitler, iar Martin Bormann și Joseph Goebbels pun paie pe foc, sugerându-i dictatorului că Göring l-a trădat. După câteva zile, Hitler se sinucidea, Goebels şi el. Bormann a dispărut și nu l-a mai găsit nimeni, iar Göring s-a predat aliaților, sinucigându-se până la urma în închisoarea lor.
Anul 1962: Se declară oficial încheierea colectivizării agriculturii, proces început în martie 1949 și care, teoretic, trebuia să se realizeze pe baza liberului consimțământ al țăranilor. Din păcate, s-a caracterizat prin abuzuri și violențe, întrucât țăranii nu erau deloc dispuși să cedeze pământurile strămoșești.
Anul 1985: Compania Coca-Cola schimbă rețeta de producere a băuturii răcoritoare și lansează New Coke. Răspunsul este copleșitor de negativ, iar formula originală a revenit pe piață în mai puțin de trei luni. De atunci, nu s-a mai atins nimeni de rețeta brandului.
Anul 1999: Autoritățile române trimit FMI-ului o evaluare privind daunele provocate României de războiul din Iugoslavia, daune care se ridică la aproximativ 730 milioane de dolari.
Anul 2007: Moare Boris Elțin, politician rus, fost președinte al Rusiei, omul care a găsit o punte de comunicare între Est și Vest, în interesul păcii în lume, dar și omul care l-a descoperit pe actualul președinte Vladimir Putin, pregătindu-l să-i fie urmaș, poate fără să intuiască faptul că cel descoperit urma să declanșeze prima mare conflagrație europeană majoră de după cel de Al Doilea Război Mondial.
Elțin a fost, de altfel, artizanul prăbușirii URSS și al desființării statului sovietic, consfințită într-un protocol bizar, semnat într-o cabană de vânătoare din pădurile Belarusului. Protocolul purta trei semnături: a președintelui rus, a celui belarus și a celui ucrainean.
Ulterior, protocolul l-au recunoscut toți președinții de „Republici Sovietice Socialiste”, într-o unanimitate care nu făcea decât să confirme că URSS era un stat șubred, construit ca un castel din cărți de joc.
MEMENTO
- Creștinii ortodocși îl pomenesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.
- Ziua internațională a cărții și a dreptului de autor (Copyright)
- România: Ziua feroviarilor
- România: Ziua forțelor terestre
- Ziua Internațională a Bibliotecarului și a Bibliotecilor Publice
- Ziua Internațională a limbii engleze