Anul 1500: Navigatorul portughez Pedro Álvares Cabral a descoperit Brazilia. Mai exact, navigatorul a efectuat prima explorare substanțială a coastei nord-estice a Americii de Sud și a revendicat-o în numele Portugaliei. Era pentru prima dată când un european debarca pe coastele unde urma să se constituie cea mai mare țară din America de Sud.
Anul 1529: Spania și Portugalia au încheiat în orașul aragonez Zaragoza un tratat, prin care își împărțeau coloniile lor de pe planetă.
Prin Tratat, Portugalia obținea recunoașterea controlului teritoriilor care erau sau urmau să fie descoperite la vest de o linie stabilită ca demarcație, iar Spaniei în revenea restul.
Anul 1766: Se naște Madame de Staël, scriitoare francezo-elvețiană, cunoscută mai ales datorită unor romane, cam îndrăznețe pentru epoca în care au apărut: Delphine, Corinne ou l’Italie, Genevieve de Brabant, Sunamita, La Signore Fantastici și altele.
Dar a rămas consacrată în istoria literaturii și datorită a trei lucrări de critică și filosofie literară:
- Considerente despre operele și personajele lui Jean-Jacques Rousseau
- Despre influența pasiunilor asupra fericirii individului și a națiunilor
- Despre relația dintre literatură și instituţiile sociale
Aceasta din urmă nu a fost terminată, intervenind moartea scriitoarei în 1817, în urma unui atac de paralizie, la 51 ani.
Anul 1850: Se naște Veronica Micle, poetă română, personalitate controversată din boema românească de la sfârșitul veacului al XIX-lea. Numele ei a rămas în istoria literaturii, dar și în percepția publică, mai ales legat de persoana poetului Mihai Eminescu.
De fapt numele ei din naștere era Câmpeanu, iar cel de Micle provine de la primul soț, profesor și membru al comisiei de absolvire (bacalaureatul), unde Veronica a promovat cu calificativul „eminent”. Din aceeași comisie făcea parte, printre alții și cunoscutul om de litere Titu Maiorescu, de asemenea admirator al Veronicăi.
În mod firesc, calificativul „eminent” emis de o comisie, din care făceau parte un admirator precum și viitorul soț, avea motive să producă cel puțin rumoare în opinia publică.
Anul 1866: A avut loc primul concert simfonic din București, la „Teatrul cel Mare”, sub conducerea muzicală a lui Eduard Wachmann. Programul, care cuprindea lucrări de Beethoven, Mozart și Haydn, demonstra interes pentru o cultură elevată a publicului bucureștean.
Nu pot evita să rememorez că „Teatrul cel Mare” era același cu „Teatrul Național” din calea Victoriei, lângă palatul telefoanelor”, inaugurat la 31 decembrie 1852. Construcția în stil baroc era etichetată ca fiind a treia din Europa ca mărime și ca eleganță a interioarelor.
Superba sală a fost bombardată și incendiată în bombardamentele germane de după 23 august 1944, iar în anii următori regimul comunist a preferat s-o demoleze în loc s-o reabiliteze.
Anul 1867: În Principatele Unite, a fost stabilit leul ca monedă națională. Era definit cu etalonul de 5 grame argint pur sau cu cel de 0,3226 grame de aur pur. De asemenea, au fost stabilite subdiviziunile, respectiv 100 bani la 1 leu.
Primele monede emise au fost divizionarele din bronz, cu valori nominale de 1 ban, 2 bani, 5 bani și 10 bani, toate bătute atunci în Anglia. În același an, au mai fost emise și monedele din argint de 1 leu, 2 lei, 5 lei și 10 lei, precum și moneda din aur de 20 lei - „polul”.
Anul 1881: Se naște Aleksandr Kerenski, politician rus, ultimul prim ministru al Guvernului de la Petersburg, după abdicarea țarului Nicolae al II-lea și înainte ca bolșevicii să preia puterea totală. A murit la New York în anul 1970, fiind unul dintre ultimii supraviețuitori importanți ai evenimentelor din 1917.
Anul 1892: Moare Edouard Lalo, compozitor francez, unul din marii muzicieni ai secolului XIX. Este binecunoscut pentru numeroasele sale compoziții, în care simți atât fascinația temelor melodice spaniole, cât și ritmul dansului Andaluz.
Totuși, de departe cea mai populară compoziție a lui Lalo este Simfonia Spaniolă în re minor, a cărei temă melodică te obsedează multă vreme în minte, după ce ai ascultat-o în sala de concerte.
O puteți vedea și asculta aici
Anul 1894: Se naște Camil Petrescu, scriitor român, romancier, dramaturg, nuvelist și poet. Este acreditat ca fiind părintele romanului modern în literatura română.
Trei creații l-au consacrat ca romancier în istoria literaturii române:
- Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
- Patul lui Procust
- Un om între oameni (neterminat)
Ca dramaturg, este remarcat cu mai multe piese de teatru. Multe din ele cu un puternic impact în public. Aș cita:
- Jocul ielelor (1918)
- Act venețian (1918-1946)
- Suflete tari (1921)
- Danton (1924-1925)
- Mitică Popescu (1925-1926)
- Iată femeia pe care o iubesc (1943)
- Bălcescu (1948)
Anul 1897: Moare prințul Ion Ghica, om politic și economist român, președinte al Academiei Române, fost prim ministru, personalitate de mare notorietatea a românilor în a doua jumătate a secolului XIX.
Este cunoscut și ca memorialist, după ce ne-a lăsat o colecție de eseuri sui generis, întitulate „Scrisori către Vasile Alecsandri”. Scrisorile se constituie într-o adevărată frescă a vieții sociale și a evenimentelor din Țara Românească în secolul XIX. Îmi permit să citez câteva, chiar dacă sunt binecunoscute:
- Din vremea lui Caragea
- Școala acum 50 de ani
- Din timpul zaverii
- Liberalii de altădată
- Generalul Coletti la 1835
- O călătorie de la București la Iași înainte de 1848
- Dascăli greci și dascăli români
Anul 1913: La Petersburg, apare ziarul "Pravda", organ oficial al Partidului Comunist din Rusia, îndrumat din străinătate de Lenin. În traducere, pravda înseamnă „adevărul”, ceva ce nu caracteriza deloc noua publicație, partinică, nu obiectivă.
Anul 1915: Zi sinistră: la data de 22 aprilie 1915, a avut loc primul atac cu gaze de luptă, folosite de germani pe frontul din Flandra, în timpul Primului Război Mondial. Atacul n-a produs efectul scontat de germani, întrucât vântul și-a schimbat direcția, dirijând gazele înapoi, acolo de unde fuseseră lansate.
Ulterior, în anul 1917, vor fi utilizate și alte gaze, cu mai puternice efecte letale, în zona localității belgiene Ypres. Respectivul gaz se numește și astăzi iperita, după numele localității unde a fost folosit.
La 13 ianuarie 1993, se va semna la Paris „Convenția cu privire la interzicerea elaborării, producerii, depozitării și utilizării armamentului chimic și lichidarea acestuia", intrată în vigoare la 29 aprilie 1997. Respectarea acestei Convenții ar feri omenirea de genocidul produs de substanțele chimice. Dar n-o ferește de alt genocid, cel nuclear.
Anul 1925: Eveniment de top în lumea automobilisticii: uzinele Ford, din Anvers, au fabricat până la acea dată 50.000 de mașini. În anul 2006, Ford a produs aproape 6,6 milioane de automobile și a avut 280.000 de angajați în aproape 100 fabrici și ateliere din întreaga lume.
Anul 1957: Se naște Donald Tusk, politician polonez, prim-ministru al Poloniei, președinte al Consiliului European. Prezența în 2019 la București a politicianului Donald Tusk, pe atunci Președinte al Consiliului European, a emoționat puternic telespectatorii români, care i-au putut asculta în direct cuvântarea exprimată chiar în limba română.
Și, ca și cum aceasta n-ar fi o surpriză suficientă, ca să producă un puternic impact emoțional, președintele CE a mai continuat și cu alte surprize:
Găsind atunci o apropiere ad hoc între momentul festiv în care ne aflam, respectiv ceremonia de deschidere a Președinției române a Consiliului Uniunii Europene, desfășurată la Ateneul Român, precum și prezența sa la București, politicianul s-a manifestat în poate cel mai reușit mod de a atrage simpatia românilor:
- Așa cum am arătat mai sus, s-a adresat românilor în limba română, ca să înțeleagă întreaga sală și toți telespectatorii.
- Poate în dorința de a arăta cât prețuiește cultura română, a citat câteva versuri ale poetului Nichita Stănescu, punându-le in context cu ceremonia la care asista.
- A mai citat și din Mircea Eliade („Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric”), și din Andrei Pleșu („Toate obstacolele ne par ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi sau ferestre”).
- Dar ce ziceți de o altă frază, rostită tot atunci de președintele polonez al CE, aflat la București: „România are puterea de a fascina și de a încânta. În familia mea, prima mașină a fost Dacia 1300 a socrului meu. Întâmplarea face că, astăzi, socrul fiului meu conduce și el o Dacie Duster”.
- Și tot Tusk a mai continuat cu un torent de superlative la adresa noastră, a românilor:
„Totuși, mai mult decât mașinile românești mă fascinează intelectualii și sportivii români. Mircea Eliade, pe care l-am citat mai devreme, Emil Cioran, dadaistul Tristan Tzara, Eugen Ionescu sunt toți eroi ai imaginației mele. La fel ca sportivii de seama Nadiei Comăneci și a Simonei Halep, care încântă publicul din întreaga lume”.
- Iar în încheiere a mai adăugat-o și pe asta: „ ...episodul care mi s-a întipărit cel mai bine în memorie a fost finala Cupei campionilor europeni la fotbal de la Sevilla, din 1986, când Steaua București a învins Barcelona. Și aș vrea să fac un apel la toți românii, să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și constituția. Să le apere cu aceeași hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat acele patru penalty-uri la rând. Atunci, și mie mi s-a părut imposibil! Dar el a reușit. Și voi veți reuși. Pe această cale, vă asigur de tot sprijinul meu”.
Frumoasă încheiere, nu? Frumoasă, dar mă întreb, care dintre politicienii noștri de azi, care dintre candidații la primării (inclusiv a capitalei), care din viitorii noștri europarlamentari, dintre diferiții șefi și șefuleți, chiar și dintre șefii de partide ar fi în stare să se adreseze în acest fel vreunui popor european, vorbindu-i în limba lui despre personalități și evenimente de mare impact în viața națiunii?
În loc de răspuns la această întrebare, îmi permit să reamintesc replica românească la fulminantul discurs al polonezului.
Replica a dat-o președintele Senatului de atunci, acel domn de gumilastic Călin Popescu Tăriceanu, rostind-o în limba... engleză, deși publicul din sală era în mare majoritate român, iar telespectatorii la fel.
Poate se întreabă cineva cam ce a vrut să ne spună domnul Tăriceanu nouă, românilor, atunci când ne-a vorbit englezește. În opinia mea, asta a vrut să ne spună: „Măi proștilor, băgați de seamă cine mi-s eu, că vă vorbesc pă limba lu’ Șăxpir, bre, nu, ca voi, bă, în dialectu’ lu’ Ivan Turbincă, inculților!
Mă întreb, ca pentru mine: se putea rușine mai mare?
Anul 1970: Se sărbătorește pentru prima dată Ziua Pământului. Sărbătoarea a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care îl arăta față de mediu.
Anul 1980: La Galați, s-a încheiat construcția primei nave transportor frigorific construită în țara noastră, “Polar 7”, cu o capacitate de 6.800 tdw.
Anul 1990: După un miting electoral al PNȚCD (înaintea alegerilor din 20 mai), o parte dintre manifestanți se instalează cu corturi în Piața Universității din București (unul dintre locurile-simbol ale mișcărilor anticomuniste din decembrie 1989), blocând circulația pe cele două artere principale ce străbat această zonă centrală a Capitalei: nord-sud și est-vest.
Această acțiune social-politică a căpătat denumirea de "fenomenul Piața Universității" și a durat până la 13 iunie, când manifestanții au început să părăsească piața. Dar, între timp, președintele de atunci Ion Iliescu a chemat spre capitală grupuri de mineri înarmați cu bâte, cu scopul de a-i intimida pe manifestanți, în mare parte studenți.
Ciocnirea dintre bucureșteni și mineri a produs victime în rândul celor dintâi. Unii din aceștia erau agresați pentru simplul motiv că purtau ochelari sau țineau în mână o geantă „diplomat” sau o servietă. Bănuiți că sunt studenți, o încasau!
Mineriadele fac obiectul unui dosar în justiție, nesoluționat nici până astăzi, după peste trei decenii de la eveniment. Suntem stat de drept, am încredere în justiție, dar nici nu pot să nu mă întreb: până când?
Anul 1994: Moare Richard Nixon, om politic american, al 37-lea președinte al Statelor Unite, care a ocupat funcția din 1969 până în 1974. Președinția sa a însemnat reducerea implicării Statelor Unite în războiul din Vietnam, destinderea relațiilor cu Uniunea Sovietică și China, aterizarea pe Lună a misiunii Apollo 11 și înființarea Agenției pentru Protecția Mediului, pentru Administrație, pentru Securitate și Sănătate Ocupațională.
Al doilea mandat al lui Nixon s-a încheiat înainte de termen, după ce a demisionat din funcție, ca urmare a scandalului Watergate: încercarea administrației Nixon de a-și ascunde implicarea în spargerea din 17 iunie 1972, produsă la sediul Comitetului Național Democrat, situat în clădirea de birouri Watergate din Washington.
Anul 1996: Moare Mircea Ciobanu, prozator român. Notabilitatea scriitorului a crescut mult după ce a publicat volumul Interviu cu Regele Mihai, o adevărată frescă a vieții regelui plecat în exil, după ce a fost nevoit să semneze actul de abdicare, în decembrie 1947.
Anul 1996: Consiliul Național Palestinian și-a deschis lucrările, după 32 ani de exil.
Anul 1999: Parlamentul României aprobă cererea NATO de acces în spațiul aerian al României, pentru operațiunile asupra Iugoslaviei.
Anul 2005: Postul de televiziune Al-Jazeera a difuzat o înregistrare cu cei trei jurnaliști români răpiți în Irak. Postul susținea că răpitorii cer retragerea trupelor române din Irak în patru zile, altfel vor ucide ostaticii.
Au existat îndoieli cu privire la autenticitatea înregistrării, după cum existau îndoieli chiar și asupra răpirii, bănuindu-se că ar putea fi o înscenare. Întoarcerea ziariștilor în țară, după eliberarea lor de către cei care-i reținuseră nu a adus pentru opinia publică o clarificare certă cu privire la cele petrecute.
Întoarcerea lor în țară, primirea solemnă la aeroport de către președintele de atunci Traian Băsescu și, mai ales, faptul că s-au întors teferi, erau motive de prea multă euforie, ca să se mai aplece cineva în acele momente asupra explicațiilor cu privire la cele petrecute.
Anul 2006: Moare Alida Valli, actriță italiană de prestigiu, de la mijlocul secolului XX. A rămas în memorie mai ales pentru filmele unde, foarte tânără fiind, a interpretat cu multă pricepere roluri de adolescentă, precum fimul „Absențe Nemotivate”.
Autoritățile din București le-au interzis atunci elevilor de liceu accesul în sală, întrucât „fata care lipsește nemotivat la școală nu dă un exemplu bun de urmat”.
MEMENTO: