Mica istorie: 3 septembrie - Vechimea milenară a celui mai mic stat din UE

victor.pitigoi

Senior Editor

“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Anul 301: Astăzi, în republica San Marino este sărbătoare națională: a 1.723-a aniversare de existență. Legenda spune că Sfântul Marin, afectat de persecuțiile anti-creștine ale lui Dioclețian, a plecat în ziua de 3 septembrie anul 301, de pe insula Arba (Croația de azi) la Monte Titano, unde a construit o mică biserică și, astfel, a fondat ceea ce este acum orașul și statul San Marino.

Mai târziu, în 1463 San Marino s-a extins, cuprinzând și așezările Faetano, Fiorentino, Montegiardino, și Serravalle, iar granițele țării au rămas neschimbate până astăzi, după un mileniu și jumătate.

Înaintarea armatei lui Napoleon în 1797 a prezentat pentru scurt timp o amenințare la adresa independenței San Marino-ului, dar țara a fost salvată de la a-și pierde libertatea de unul dintre Regenți, Antonio Onofri⁠, care a reușit să câștige respectul și prietenia lui Napoleon.

Datorită intervenției sale, Napoleon avea să promită, într-o scrisoare transmisă matematicianului Gaspard Monge, comisar al guvernului francez, să respecte independența Republicii San Marino și chiar să-i extindă teritoriul.

Oferta privind extinderea a fost refuzată însă de Regenții Republicii, cu explicația că orice ocupație riscă revanșa în viitor a celui ocupat.

Neamenințat de revanșa nimănui, San Marino este astăzi al treilea cel mai mic stat din UE (după Vatican și Monaco), cu o sprafață de 61 kmp și o populație de 33.562 locuitori, cam cât localitatea Pantelimon de lângă capitala noastră.

Anul 590: Începutul pontificatului Papei Grigore I cel Mare. Papa era declarat doctor al Bisericii și tot el era numit unul dintre cei patru părinți apuseni ai Bisericii Creștine, alături de AmbrozieAugustin de Hipona și Ieronim.

ADVERTISING

A fost și primul călugăr care a devenit papă. A fost sanctificat imediat după moartea sa, atât în Biserica din Imperiul Roman de Apus cât și în Biserica din Imperiul Roman de Răsărit.

Este considerat patronul muzicienilor, cântăreților, studenților și al învățătorilor. În lumea catolică, este venerat ca unul din cei mai însemnați papi din istorie.

Anul 1189: La Westminster, este încoronat Richard I al Angliei (Richard "Inimă de Leu"). La vârsta de 16 ani, Richard a preluat comanda armatei sale, provocând rebeliuni în Poitou împotriva tatălui său.

Altfel, s-a dovedit un comandant talentat și îndrăzneț, obținând mai târziu victorii considerabile împotriva liderului musulman Saladin, chiar dacă, în final, a încheiat campania semnând un tratat de pace fără a cuceri Ierusalimul, principalul obiectiv al celei de a treia Cruciade, pe care o reprezenta.

Anul 1653Richard Cromwell devine Lord Protector al Angliei, ceea ce îi va da importante puteri, dar și curajul necesar ca să-l înfrunte pe rege.

Anul 1783: Se încheie tratatul de pace de la Versailles între Franța și Marea Britanie, la sfârșitul războiului american de independență, și respectiv dintre Statele Unite ale Americii și Marea Britanie. Franța obținea teritorii în Marea Caraibilor și restituirea bazelor din Senegal și India, iar Regatul Unit al Marii Britanii recunoaște Statele Unite ale Americii, cu care va avea relații diplomatice.

Anul 1791: Adunarea Națională de la Paris adoptă Constituția, prin care Franța devine   monarhie constituțională. Dar nu a durat mult până a devenit republică. Și nici asta n-a durat, decât  până a devenit imperiu.

ADVERTISING

Anul 1878: Nava britanică de pasageri SS Princess Alice s-a scufundat într-o coliziune pe râul Tamisa, cu carbonierul Bywell Castle; 640 de oameni au murit. Rămâne până în acel moment cea mai mare pierdere de vieți omenești pe Tamisa.

Anul 1914: Giacomo della Chiesa se instalează la Vatican ca Papa Benedict al XV-lea. Noul papă avea în față o misiune grea. Omenirea era în prag de război. Ca părinte al tuturor catolicilor, trebuia să păstreze o neutralitate strictă. A reușit acest lucru atât de bine, încât, în timp ce aliații îl etichetau pro-german, germanii îl considerau aservit aliaților.

Papa Benedict și-a continuat campania filantropică și după armistițiu. Le-a cerut aliaților învingători să întrerupă blocada Germaniei, care a adus atât de multă suferință femeilor și copiilor. Din dispoziția papei a fost efectuată o colectă în toate bisericile catolice din întreaga lume pentru a-i ajuta pe copiii flămânzi.

Papa Benedict al XV-lea a fost numit de slujitorii catolici din întreaga lume "bunul samaritean al omenirii".

Anul 1914Wilhelm de Wied, prinț al Albaniei, părăsește țara după doar șase luni de guvernare, neputând rezista la opoziția puternică împotriva sa.

Contrastul puternic dintre sărăcirea țării și luxul etalat la curtea sa face imposibilă menținerea tronului princiar pe care îl părăsește fără să abdice: pur și simplu, fuge. Ca urmare, își va păstra titlul nobiliar toată viața, fără să mai revină însă în fruntea statului albanez.

Anul 1919Italia introduce în constituția sa dreptul de vot al femeilor.

Anul 1939Al doilea Război MondialMarea Britanie și Franța declară război Germaniei, ca garante ale Poloniei, pe care Germania o invadase cu două zile înainte.

ADVERTISING

Începe o perioadă consemnată de istorie cu sintagma „războiul ciudat”: părțile sunt în stare de război declarată, dar nici unii, nici ceilalți nu îndrăznesc să tragă vreun glonț. Abia în primăvara 1940, Germania a lansat o ofensivă puternică împotriva Franței și, aderând la Planul Manstein, a atacat și trei țări neutre: BelgiaȚările de Jos și Luxemburg.

Începuse războiul. Franța se considera bine apărată datorită inexpugnabilei „Linia Maginot”, înstalată de-a lungul întregii frontiere cu Germania. Dar Hitler n-a ținut seama de frontiere. A atacat trecând prin Belgia, în fața căreia Franța nu avea apărare.

La 14 iunie, Wermachtul ocupa Parisul, peste opt zile, liderii țării semnau un armistițiu umilitor, prin care împărțeau Franța în trei: partea eului îi revenea Germaniei (inclusiv Parisul), o porțiune din sud Italiei, iar o porțiune centrală rămânea sub autoritatea unui guvern marionetă ce se instala cu capitala la Vichy.

Anul 1941: La lagărul de exterminare Auschwitz s-a folosit pentru prima oară gazul Zyklon B, inițial pentru exterminarea prizonierilor de război sovietici, mai târziu pentru oricine, fără discriminare.

Anul 1953: A intrat în vigoare "Convenția Europeană a Drepturilor Omului". Convenția fusese semnată la Roma, la 4 noiembrie 1950.

Anul 1967: În Vietnamul de Sud, generalul Nguyen Van Thieu câștigă, cu 38% din voturi, alegerile la președinția țării.

Anul 1967: În Suedia are loc devierea traficului pe arterele de circulație rutieră, de pe stânga pe dreapta direcției de mers. (Högertrafikomläggningen).

Anul 1971: Statul Qatar din Orientul Mijlociu devine independent.

Anul 1976: Sonda cosmică americană „Viking 2” a atins solul planetei Marte.

Anul 1987: Într-o lovitură de stat ce s-a petrecut în Burundi, președintele Jean-Baptiste Bagaza este îndepărtat de la putere de maiorul Pierre Buyoya.

Anul 1499: Se naște Diane de Poitiers, curtezana de onoare a regelui Henric al II-lea al Franței. Memorialiștii consemnează într-un glas că Diane de Poitiers a fost una din cele mai frumoase, mai inteligente dar și mai influente aristocrate pe care le-a avut Franța în secolul al XVI-lea.

Se poate spune fără greșeală ca ea a stăpânit cu adevărat țara, în toți anii cât a fost metresa monarhului, deși ea era cu 20 de ani mai în vârstă decât el. A fost rivala cea mai de temut chiar și a reginei Caterina de Medici.

A acumulat bogății fabuloase. Regele îi făcea cadouri impresionante, printre care chiar și un castel, cel de la Chenonceau. Obiceiurile sale de întreținere personală semănau cu cele ale unei femei cochete de azi: făcea exerciții fizice pentru a-și menține silueta, se spăla pe față cu apă foarte rece și, lucru ciudat pentru secolul al XVI-lea, se îmbăia în fiecare zi. A rămas o femeie foarte frumoasă chiar și la o vârstă relativ înaintată.

Clarvăzătorii i-au prezis Dianei de Poitiers că urmașii ei vor fi regi și împărați, ceea ce s-a dovedit a nu fi greșit. I s-a prezis că va fi strămoașă de regi și împărați, o profeție care s-a îndeplinit. Printre alții, ea a fost și strămoașa regelui Mihai I al României.

Portalul Wikipedia publică o cronologie, conform căreia regele Mihai îi era descendent în a 17-a spiță printr-o Catherine de Lorraine și descendent în a 18 spiță, prin Charles de Lorraine, Duce de Aumale.

Anul 1781: Se naște Eugène de Beauharnais, fiul lui Alexandre de Beauharnais, primul soț, ghilotinat, al Josephinei, prima soție a generalului Napoleon Bobanaprte, devenită ulterior împărăteasă consortă prin Napoleon.

Anul 1810: Se naște Paul Kane, pictor canadian, decedat în anul 1871.

Anul 1875: Se naște Ferdinand Porsche, cunsocut constructor austriac de automobile. L-a făcut celebru îndeosebi modelul VW Käfer, despre ale cărui patente unii susțin că i-ar aparține unui subaltern de ai lui,  inginerul maghiar Béla Barényi (1907-1997). Porsche a decedat în 1951, la vârsta de 90 ani, lăsând în urma sa o companie înfloritoare.

Anul 1936: S-a născut în fosta URSS Marina Voica, solistă de muzică ușoară evoluată în România, unde s-a bucurat de cele mai bune aprecieri din partea publicului.

Anul 1546: Moare Petru Rareș, domn în două rânduri al Moldovei, fiul natural al lui Ștefan cel Mare („os domnesc”) cu o anume Răreșoaia, a cărei existență, susținută instistent de legendă, nu este, totuși, documentată istoric.

A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia - ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic - dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă.

Trei sunt sursele din care deducem descendența lui Petru din Ștefan cel Mare, via Răreșoaia:

  1. Cronica lui Ureche, conform căruia „(Ștefan ar fi hotărât prin testament verbal) să nu puie pre altul a dnie ci pe Pătru Mărjariul, ce la-u poreclit Rareș dipr numele muierii ce au fostu după alt bărbat târgovăț de Hârlău de l-au chemat Rareș așa pre Pătru aflându=l adeverindu-l că iaște de osul lui Ștefan Vodă, cu toțiil-au rădicatu dmnu, ghenarie 20”.
  2. O samî de cuvinte – culegere de legende scrise de Ion Neculce
  3. Înșirând domnii în „Descriptio Moldaviae”, Dimitire Cantemir vorbește la poziția 15 despre „Petru al III-lea, un fiu al lui Ștefan al III-lea, care a avut urmaș pre fiul său”.

Se observă că niciunul nu face trimitere la vreo atestare documentară, ci doar la legendă. Fiecare era însă convins că Petru era fiul lui Ștefan. Convins, dar nedocumentat.

Anul 1658: Moare Oliver Cromwell, Lord Protector al Angliei.

Anul 1730: Moare Nicolae Mavrocordat, de două ori domn al Moldovei și, tot de două ori, al Țării Românești.  A fost unul dintre acei fanarioți care a știut să se mențină în grațiile Înaltei porți, simpatizat fiind însă și de boieri, dar acceptat și de talpa țării.

Căci, deși favoriza elementul grecesc, pe care se putea sprijini mai mult, a câștigat încrederea și mulțumirea țării printr-o bună administrare, prin obținerea scăderii tributului față de turci, prin purtarea prietenoasă față de boieri și prin scăderea unora din dări. A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, unde este înmormântat, și a obligat episcopia din Bacău să aibă o școală grecească și slavonească în schimbul unor venituri acordate.

Nicolae Mavrocordat a murit de ciumă la 14 septembrie 1730 în București și e înmormântat la Mănăstirea Văcărești.

Anul 1877: Moare Adolphe Thiers, istoric, politician și jurnalist francez, primul președinte al celei de-a III-a Republici Franceze.

Anul 1883: Moare Ivan Turgheniev, romancier, dramaturg și povestitor rus, unul din cei mai simțitori przentatori ai peisajului idilic al familiiei ruse, al relațiilor din familie și conflictului dintre generații, un ilustru prezentator îndrăgostit de peisajul stepei rusești pe timp de vară, de iarnă și de orice anotimp.

A rămas piesă de referință în literatura rusă romanul său „Părinți și copii”.

Anul 1887:  Moare Timotei Cipariu, filolog și lingvist român, unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848 din Transilvania, întemeietor al Societății "Astra". A fost un erudit român transilvănean, cleric greco-catolic, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (biografii săi relatează că ar cunoaște 15 limbi diferite).

Anul 1917: Moare Ecaterina Teodoroiu, personalitate emblematică în istoria românilor, participantă la Primul Război Mondial, „eroina de la Jiu”.

Anul 1991: Moare, la 97 ani, artista Elvira Godeanu, reprezentată de seamă a scenei românești, dar mai ales a celei pariziene, pe care a servit-o cu multă dăruire decenii de-a rândul, după ce a ales să rămân în capitala Franței.

MEMENTO:


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇