Anul 31 î.Hr.: Are loc bătălia navală de la Actium, în vestul Greciei. Forțele lui Octavian înving trupele conduse de Marc Antoniu și Cleopatra.
Această bătălie a marcat sfârșitul republicii Romane și începuturile Imperiului Roman. Este considerată ca una dintre cele mai aprige bătălii navale ale antichității. S-a încheiat cu victoria zdrobitoare a lui Octavian Augustus, care n-a pregetat să amplifice succesul transformându-l în triumf și încurajându-se astfel să controleze singur întreaga putere la Roma, în calitate supremă de împărat.
Datorită acestei bătălii, înfrântul Marc Antoniu a pierdut orice șanse de a mai câștiga vreodată o confruntare cu Octavian Augustus. Armata sa, care se afla în Grecia și care trebuia să se retragă spre Macedonia, a abandonat toate planurile și a negociat predarea umilitoare, în termeni dictați de adversar.
Idila Cleopatrei cu Caesar, iar apoi episodul sinuciderii lui Marc Antoniu și a Cleopatrei, iată ceva la care ți se zbârlește părul când te gândești ce monștri sacri ai literaturii s-au lăsat seduși de evenimente, ca să facă, din legendă, capodopere: William Shakespeare, John Dryden, George Bernard Shaw, Ahmed Shawqi, Paul Reboux.
Anul 421: Moare Constantius al III-lea, împărat al Imperiului Roman de Apus
Anul 1192: S-a semnat convenția de Pace între sultanul Saladin și regele Richard Inimă de Leu, încheindu-se astfel cea de a treia Cruciadă.
Eșecul recapturării Ierusalimului a inspirat regatele creștin-europene să se mobilizeze pentru cea de a Patra Cruciadă din anii 1202-1204, dar europenii vor putea să recupereze orașul abia la cea de-a Șasea Cruciadă, în 1229.
Anul 1442: Are loc bătălia de pe Ialomița, încununată cu victoria lui Ioan (Iancu) de Hunedoara asupra pașei Șehabeddin, beylerbeyul Rumeliei, o personalitate de prim rang în ierarhia de la Stanbul. Este începutul unei serii de campanii ofensive ale lui Ioan de Hunedoara.
Înfrângerea de la Ialomița a fost atât de dureroasă pentru sultanul Mehmed al II-lea, încât l-a demis imediat pe Șehabeddin. Dar, după nici doi ani, beylerbeyul și-a răscumpărat postul de pașă, plătind cu pungi de aur, după obiceiul turcesc, când corupția era o laudă cu care să te fălești, nu o nelegiuire, cu care să te rușinezi, ca astăzi.
Anul 1649: Orașul italian Castro este complet distrus de forțele Papei Inocențiu al X-lea, ca replică la faptul ca ducele de Parma, căruia îi era subordonat orașul, a refuzat să respecte condițiile unui tratat de pace mai vechi, conform căruia Parma avea să-i plătească papei o serie de despăgubiri restante.
Locuitorii din Castro au fost goniți, locuințele au fost prădate, totul era distrus și nimic nu s-a mai refăcut niciodată.
Anul 1666: A izbucnit Marele incendiu din Londra, care, timp de 4 zile și jumătate, va distruge întregul oraș, inclusiv Catedrala Sfântul Paul. În memoria victimelor, a fost ridicată chiar în centrul Londrei, o statuie comemorativă.
Focul a pustiit centrul medieval al Londrei, aflat în interiorul vechiului zid roman al orașului. A distrus 13.200 de case, 87 de biserici de mir, Catedrala Saint Paul, și mare parte din clădirile autorităților orășenești.
S-a estimat că a afectat casele a 70.000 din cei 80.000 de locuitori ai capitalei britanice de atunci. Numărul morților în urma incendiului nu este cunoscut.
Incendiul a izbucnit la brutăria lui Thomas Farriner de pe Pudding Lane, la scurt timp după miezul nopții, probabil de la o lampă cu petrol lampant. Incendiul s-a deplasat rapid spre centrul orașului. Pe străzi s-a declanșat dezordinea, întrucât s-au răspândit zvonuri că focurile sunt anume puse de răufăcători necunoscuți.
Cei rămași fără adăpost au început să dea vina pe olandezi, inamici ai Angliei dintr-un război. Imigranții au devenit imediat victime ale linșajelor și ale violențelor de stradă. Lupta de stingere a incendiului a fost câștigată în principal datorită a doi factori:
- Încetarea vântului, care răspândea focul.
- Crearea unul „gol” între partea aflată în flăcări și partea neatinsă de foc, prin dinamitarea unui șir de clădiri, sacrificate în acest scop.
După incendiu, a început reconstruirea „de la zero” a unei bune părți din oraș. Dar, ciudat, deși existau numeroase propuneri radicale pentru realinierea străzilor, Londra a fost reconstruită pe exact același plan al străzilor ca și înainte de incendiu.
Anul 1752: În Marea Britanie și în coloniile sale, calendarul iulian a fost înlocuit cu calendarul gregorian în ziua de 2 septembrie, diferența de 11 zile dintre cele două calendare fiind rectificată prin faptul că următoarea zi, 3 septembrie, s-a redatat ca 14 septembrie.
Anul 1778: Se naște Louis Bonaparte, viitor rege al Olandei, care va fi numit acolo de fratele mai mare, Napoleon, după ce el însuși va ajunge împărat și se va apuca să-și căpătuiască rapid familia, începând cu frații și surorile sale.
Dar viața nu seamănă totdeauna cu ce vrem noi să fie. Napoleon își procopsea un frate, contând că astfel face din Olanda un simplu stat marionetă, de care să dispună cum vrea. Dar regele Louis, fratele, și-a cam dat aere de independență, ceea ce îl făcea destul de popular în fața noului său popor. Iar popularitatea îi era necesară ca oxigenul, întrucât este mai ușor să conduci un popor căruia îi ești simpatic, decât unul care nu te vrea.
Deranjat de conduita fratelui mai mic în fața „poporului său”, Napoleon a anexat Olanda la Imperiul Francez în 1810, desființând, dintr-un condei, atât regatul cât și regele respectiv. Ca urmare, fratele Louis – regele, deh! – a plecat în exil.
A plecat împreună cu familia, respectiv Hortense de Beauharnais, fiica din prima căsătorie a primei soții a lui Napoleon I, Joséphine de Beauharnais, cu soțul și cu fiul lor, micuțul Charles-Louis-Napoléon Bonaparte.
Care micuț, când va crește mare, va fi și el împărat, tot în Franța: cu siguranță, vă mai aduceți aminte de Napoleon al III-lea, nepotul de frate al unchiului Napoleon I. Căci știți cum e proverbul: sângele apă nu se face.
Anul 1792: Revoluția franceză: masacrele din septembrie. Peste 1.200 de deținuți din închisori sunt omorâți fără judecată de mulțimea dezlănțuită, cu concursul autorităților. Situația a scăpat atât de grav de sub control, încât înșiși capii revoluției au devenit dușmanii revoluției, victime ai altor revoluționari, mai noi, care i-au trimis pe cei vechi la eșafod.
A căzut chiar și capul lui Robespierre, liderul revoluționarilor din 1789. Tot la ghilotină.
Anul 1829: Se semnează Tratatul de pace ruso-turc de la Adrianopol. Prin tratat, imperiul Otoman asigura Rusiei acces la gurile Dunării și îi ceda fortărețele Akhaltsikhe și Akhalkalaki din Georgia.
În plus, sultanul recunoștea stăpânirea Rusiei asupra Georgiei, (inclusiv regiunile Imereti, Mingrelia, Guria), și asupra hanatelor Erevan și Nahicevan, care fuseseră cedate țarului de către Persia prin Tratatul de la Turkamanciai, semnat cu un an mai înainte, dar pe care Turcia nu-l recunoscuse la timpul său.
Anul 1848: A treia Adunare națională de la Blaj (60.000 de participanți) declară că nu recunoaște "uniunea" Transilvaniei cu Ungaria și reafirmă revendicările țărănimii iobage. Se formează oastea populară sub conducerea lui Avram Iancu.
Anul 1859: În întreaga lume se simt efectele unei superfurtuni solare, recent declanșată pe Astrul Zilei.
Anul 1870: Are loc Bătălia de la Sedan, desfășurată în cadrul războiului franco-prusac. Trupele franceze au fost încercuite și înfrânte de cele prusace, determinând prăbușirea celui de-al doilea imperiu, al lui Napoleon al III-lea, proclamarea republicii și instaurarea Comunei din Paris.
Anul 1900: Moare Aron Densușianu, istoric literar și folclorist român, membru coresponent al Academiei Române, unul din cei mai harnici culegători al legendelor, versurilor și cântecelor populare ale românilor, de pe toate meleagurile românești.
Aron Densușianu se trăgea din familia nobiliară transilvană Pop de Hațeg, acesta fiind și numele lui de familie la naștere. Cel de Densușianu era un supranume, pe care și l-a ales după moda timpului, când cei cu distinse pretenții adăugau și numele locațiilor unde dispuneau de proprietăți, de obicei funciare și mai rar urbane: de Anjou, de Parma, de Mantua, von Ribbentrop și tot așa.
În cazul de față, fiindcă Aron Pop se născuse în comuna Densuș, din districtul Hunedoara, unde familia avea unele proprietăți funciare întinse, nu era greu să-și spună Densușianu, dându-le idee și altora din familie, cărora nu le plăcea să-și spună numai Pop.
Ca filolog, Aron Densușianu a fost adept al curentului latinist, iar ca istoric literar s-a situat pe poziții naționaliste, spiritul național animând întraega familie Pop-Densușianu. A fost fratele istoricului român Nicolae Densușianu (1846 - 1911), a fost tatăl folcloristului Ovid Densusianu, decedat la 9 iunie 1938, și soțul Elenei Densușianu-Pușcariu, medic oftalmolog, șef al Clinicii de Oftalmologie de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași și profesor la Facultatea de Medicină din Iași.
Elena Densușianu-Pușcariu a fost prima femeie medic din România, prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România și (intuiesc că asta știe puțină lume) a fost prima femeie profesor de oftalmologie din lume.
Consecventă pasiunilor din familie, Elena Densușianu și-a găsit și un Violon d’Ingres, ca scriitoare, artist plastic precum și ca traducătoare
Anul 1908: Se naște cunoscutul actor de comedie Hristu Nicolaide, grec sau poate român de origine aromână, care stârnea hohote de râs când apărea pe scenă și alte hohote când începea să vorbească sau să gesticuleze.
Și-a scris singur cuplete, scenete, pe care le-a interpretat cu dăruire pe scena trupei Cărăbuș a lui C. Tănase, la teatrul ”Alhambra”, teatrul „Savoy” și, în final, la Teatrul Revistă „C. Tănase” din București.
Deși fusese amestecat într-un proces politic care viza schimbarea guvernului de atunci (Petru Groza), actorul a fost în cele din urmă apreciat și de autorități, nu numai de public: în 1962, a primit titlul de Artist Emerit.
Anul 1910: Moare pictorul post-impresionist francez Henri Rousseau, poreclit „Le Douanier” (Vameșul),
Porecla nu este întâmplătoare. Rousseau a fost cu adevărat angajat al vămilor, exercitându-și cu silință profesia până la vârsta de 41 de ani, când s-a dedicat brusc numai artelor plastice. Datorită excepționalei sale voințe, a devenit unul din cei mai de seamă pictori ai epocii sale.
El a lansat arta naivă, un stil care nu ține seama nici de geometria corectă a formelor, nici de aplicarea corectă a culorilor sau de jocul umbrelor și care contează pe un desen simplist, ceva ce amintește vag de măzgăleala copiilor, atunci când nu sunt încă pe deplin stăpâni pe creion.
Noul stil, numit „artă naivă” l-a opus impresionismului, cel care, cu un număr de ani în urmă, se opunea, pretențiosului stil neo-clasic al Academiei lui Jean Auguste Ingres. În scurtă vreme, arta naivă a lui Rousseau creează o nouă școală de pictură, căreia unii i-au spus și „anti-impresionism”.
Creația sa depășește însă mult granițele artei naive, stilul său se caracterizează prin originalitate, modernism, fantezie și visare, valorile artei sale fiind de timpuriu recunoscute de somități, precum Robert Delauny și Pablo Picasso.
Anul 1943: Antonescu și Hitler se întâlnesc în Germania pentru reconfirmarea alianței dintre cele două țări. Este pentru prima oară când Antonescu, întors la București, le declară celor apropiați că i-a dat lui Hitler asigurările pe care le aștepta, dar are îndoieli cu privire la „victoria finală” clamată de Führer.
Asta era în august 1943. În august 1944, după o nouă vizită în Germania, Ion Antonescu îi spunea premierului interimar venit să-l întâmpine în gara Băneasa: „Hitler a pierdut războiul. Trebuie să vedem ce facem, ca să nu-l pierdem și noi”.
Anul 1945: Are loc semnarea actului privind capitularea necondiționată a Japoniei. Este ultimul document care atestă sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial – respectiv episodul final.
Anul 1958: A fost inaugurat, la București, Muzeul "George Enescu", în localul Palatului Cantacuzino, aparținând soției maestrului și care a fost naționalizat de comuniști, devenind „bun al poporului”, fără a-l despăgubi în vreun fel pe proprietar.
Anul 1991: S-a produs naufragiul cargoului „Rostok”, sub pavilion ucrainean. Inițial, cargoul a eșuat, dar ulterior s-a răsturnat, blocând, pentru multă vreme, șenalul navigabil al Canalului Sulina, în dreptul comunei Partizani.
Anul 1995: S-a deschis la Cleveland, statul Ohio, Muzeul "Rock and Roll of Fame", închinat celor mai influenți cântăreți și producători de muzică rock.
Anul 2002: Specialiștii Institutului Clinic Fundeni au realizat, în premieră națională, un transplant de măduvă în cazul leucemiei acute.
Anul 2005: Moare Alexandru Paleologu, scriitor, membru al Academiei Române, tatăl actualului politician Theodor Paleologu. A fost o personalitate de seamă a culturii noastre, chiar dacă trecutul este umbrit de o dovedită colaborare cu fosta Securitate.
MEMENTO:
- Vietnam: Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1945)
- Fosta Uniune Sovietică: Ziua Cunoașterii
- Libia: Aniversarea Revoluției Al Fateh(Gaddafistă)
- Australia: Ziua Wattle(1 septembrie, prima zi de primăvară în emisfer sudică)