Anul 612: Se naște Constantin al III-lea, împărat bizantin
Anul 1270: Moare regele Ungariei Béla al IV-lea. După unii cercetători, acest Bela al IV-lea este regele al cărui notar anonim (Anonimus) a elaborat vestita cronică a migratorilor maghiari, care au poposit pentru prima oară în Transilvania.
Aici se vorbește relativ detaliat despre voievodatele românești din spațiul transilvan, și implicit despre populația autohtonă (românii), cu care nou-veniții maghiari s-au luptat, cucerind acele ținuturi: Gelu, Menumorut și Glad.
Deși cronica are ca obiect „preamărirea faptelor ungurilor”, multe detalii prezintă un deosebit interes pentru o mai bună înțelegere a evenimentelor, inclusiv viața românilor și organizarea lor politică primară.
Istoricii atrag totuși atenția că detaliile din cronică trebuie privite cu anumite rezerve, întrucât Anonimus scria în secolul al XIII-lea, adică la 2-3 secole după producerea evenimentelor, iar scopul cu care a întocmit cronica nu era acela de a consemna evenimente istorice, ci acela de a preamări faptele maghiarilor, prezentați aproape în fiecare pagină ca eroi și ca invincibili.
Anul 1469: Se naște florentinul Niccolò Machiavelli, scriitor, om politic și istoric italian, reprezentant al istoriografiei renascentiste. A fost un exponent de prestigiu al Renașterii italiene, iar Opera sa capitală „Il principe” (Principele) este considerată primul tratat modern de politică.
În acest tratat, el prezintă metodele prin care un principe poate dobândi și menține puterea politică. Principiul de la care pornește în studiu este acela că un suveran nu trebuie să se lase constrâns de normele etice sau morale tradiționale. Ca urmare, este greșit să crezi că ar fi mai bine să fii iubit decât temut, după cum este la fel de greșit să crezi că ar fi mai bine ajungi mai mult temut decât iubit.
Și atunci răspunsul nu poate fi decât acesta: să fii și una, și alta. Dar întrucât este foarte greu să împaci aceste două lucruri, atunci n-ai încotro și va trebui să alegi ceea ce este mai sigur pentru tine și anume să fii temut, chiar dacă nu ești iubit”.
În viziunea sa, un principe ar trebui să fie preocupat doar de putere și să se supună doar regulilor care duc spre succes în acțiunile politice. Machiavelli credea că aceste reguli pot fi descoperite, prin deducție, din practicile politice atât contemporane, cât și cele ale perioadelor anterioare.
Niccolò Machiavelli a fost și autorul unor aforisme din care unul uluiește prin concizia lui, dar și printr-un pragmatism, neașteptat de actuale: „Scopul scuză mijloacele”. Puțini sunt aceia care n-au auzit de acest machivelism. Dar Machiavelli a mai rostit și altele, din care aș aminti:
„Un război îl pornești când vrei și îl termini când poți.”
„Nu titlul îl onorează pe om, ci omul onorează titlul.”
„Ai două mijloace de a combate: lege și forță. Prima este proprie oamenilor, cealaltă este comună și animalelor.”
„În politică rareori ai prilejul să alegi între bine și rău. Mai totdeauna ai de ales între răul cel mai mare și cel mai mic rău”.
„Defectul obișnuit al omului este de a nu prevedea furtuna atunci când este timp frumos.”
„O mare schimbare pregătește una și mai mare.”
Anul 1494: Exploratorul Cristofor Columb debarcă pe o insulă nouă, care se va numi Jamaica. Cristofor Columb a fost primul european care a văzut această insulă și chiar a debarcat acolo la 3 mai 1494, în a doua călătorie transatlantică a sa.
Conform obiceiului exploratorilor, Columb a declarat noul pământ pe care a debarcat ca fiind posesiune spaniolă. Mai târziu, în anul 1503, a revenit pentru o scurtă escală, dar a naufragiat. Ca urmare, atât el, cât și echipajul său au fost forțați să locuiască în Jamaica timp de un an, așteptând să fie salvați de alți exploratori.
Anul 1560: Diaconul Coresi și Tudor diacul încep tipărirea la Brașov, a primului „Tetraevanghel” în limba română, tipărire ce va dura până în ianuarie 1561.
Istoricul P.P. Panaitescu citează dintr-un comentator al vremii motivația care a stat la baza uriașului efort depus de Coresi pentru tipărirea Tetravanghelului (cele patru evanghelii) în limba română: „ca să fie popilor rumăneşti să înţeleagă, să înveţe rumânii cine-s creştini”.
Anul 1680: Se naște fanariotul Nicolae Mavrocordat, viitor domn al Moldovei (în două rânduri) și al Țării Românești (tot în două rânduri). Se va întreba poate cineva de ce în două rânduri și nu o singură dată, cu o domnie mai lungă. Răspunsul e de găsit dacă ne gândim la practicile fanariote, când corupția era o virtute, nu faptă defăimătoare.
Fanarioții veneau la domnie, plătind bani peșin la Înalta Poartă. Când Poarta socotea că este destul cât ai domnit pentru cât ai plătit, aveau de ales: ori vin cu alt peșcheș, ori pleacă. Nicolae Mavrocordat a adunat atâta peșcheș, cât să domnească, în total, de patru ori. Mai mult, se vede că nu-l țineau curelele.
Altminteri, Mavrocordat era o personalitate aleasă, iar banii îi cheltuia și pentru folosul românilor, nu doar al său. Istoricii nu-l pun la colț pentru metehnele sale. Dimpotrivă, toți îl laudă, știindu-l om învățat, vorbitor al mai multor limbi străine, unul care studiase filosofia și teologia în străinătăți, iar în Țara Românească nu s-a lăsat până n-a învățat și românește.
Nicolae Mavrocordat se bucura de încrederea turcilor, încrederea funcționărimii grecești pe care și-a adus-o în țară, dar și a boierilor celor mari, a boiernașilor celor mai mici, plus cea a norodului.
Avea motive să se bucure de simpatii: pe lângă liniștea și viața nerăzboinică asigurată în țară, a reușit să scadă anumite dări, contrar a ceea ce făcuseră alți domnitori ne-fanarioți dinaintea lui.
Ca bun creștin, poate ca să le arate românilor că fanarioții sunt tot creștini pravoslavnici, ca și ei, domnitorul a construit, chiar lângă capitală, Mănăstirea Văcărești, și a obligat episcopia din Bacău să aibă o școală grecească și slavonească în schimbul veniturilor acordate.
Anul 1720: Frederic I este încoronat rege al Suediei după ce a abdicat soția lui, Ulrica Eleonora, fosta regină, care a socotit ca oportună retragerea ei de la conducere, întrucât ar prefera ca șeful statului să fie un bărbat. Dar, atenție, e vorba de secolul al XVIII-lea
Anul 1847: La Iași, are loc premiera comediei Piatra în casă, de Vasile Alecsandri.
Anul 1848: Are loc marea Adunare Națională de la Blaj, în cadrul căreia românii ardeleni au adoptat programul Revoluției române din Transilvania, „Petițiunea Națională".
Anul 1891: Se înființează „Fundația Universitară Carol I", actuala Bibliotecă Universitară din București. Înființată sub domnia regelui Carol I, Fundația a funcționat și în perioada urmașilo săi: Ferdinand, Mihai (regența), Carol al II-lea, Mihai și nu a fost întreruptă decât în timpul regimului comunist.
Anul 1898: Se naște Golda Meir, om politic evreu, personalitate de mare prestigiu în perioada de formare și întărire a statului Israel în Orientul Apropiat.
Anul 1903: S-a născut Bing Crosby, renumit dansator, actor de filme, cântăreț și om de afaceri american. Împreuna cu Fred Astaire, a constituit un cuplu neîntrecut al dansului de tip „step” cu care a evoluat nu numai în America, ci peste tot pe unde se difuzau producțiile Hollywood-ului, în aproape întreaga lume.
Portalul Wikipedia notează despre Bing Crosby că este unul dintre cei mai populari și influenți artiști muzicali ai secolului al XX-lea la nivel mondial. Crosby a fost lider în vânzările de discuri, în prezența la posturile de radio și în încasările cinematografice din anul 1926, până în anul 1977.
Crosby a realizat peste 70 de lungmetraje și a înregistrat peste 1.600 de titluri muzicale. Chiar dacă pentru generația de astăzi pare desuet, tot cred că merită ascultat într-o înregistrare mai puțin „veche”, adică din 1975, când actorul avea 72 ani. Îl puteți asculta, în duet cu Vera Lynn:
Trebuie notat că Bing Crosby a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în filmul Going My Way (1944) și a fost nominalizat din nou în continuarea filmului, sub titlul The Bells of St. The Bells (1945). Apărea pentru prima oară situația când aceluiași actor i se acorda a doua oară nominalizarea pentru interpretarea aceluiași personaj.
Anul 1924: Echipa României de rugby câștigă prima medalie olimpică pentru țara noastră.
Anul 1937: Romanul Pe aripile vântului al scriitoarei Margaret Mitchell câștigă premiul Pulitzer. Este considerat a fi unul din cele mai apreciate romane americane din secolul XX. Inițial, autoarea și-a întitulat romanul „Tomorrow is Another Day”, adică „Este și mâine o zi”, acestea fiind și ultimele cuvinte cu care se încheie romanul.
Era un titlu inteligent, dar editorul i-a cerut unul mai comercial, ceva care să stârnească atât interesul, cât și curiozitatea cititorului și așa s-a ajuns la „Pe aripile vântului”.
Acțiunea romanului te introduce de la început în atmosfera creată de rebeliunea celor șapte state din sud, care declară secesiunea de Statele Unite și formează Confederația Statelor Americii, tocmai în contextul când Abraham Lincoln a fost ales președinte fără votul a zece state sudiste în care sclavagismul era legal.
Tematica romanului era, deci, la ordinea zilei și nu mai trebuia decât un conflict narativ cu scene de dragoste, pentru o bază solidă a viitorul succes. Succesul romanului a fost pe măsură, n-ar fi fost complet dacă nu intervenea și triumful filmului. Căci, într-adevăr, a fost un triumf filmul realizat de Victor Fleming, în 1939, cu vedete de prim rang în rolurile principale: Vivien Leigh și Clark Gable.
A fost unul din cele mai vizionate filme din istorie, deținând la timpul său recordul cu cele mai mari încasări. Poate au mai contribuit la succesul de casă nu numai subiectul romanului, nu numai regia și prestația artistică a protagoniștilor, ci și cea a inginerilor, întrucât pelicula colorată folosea pentru prima oară noul procedeu Tehnicolor, un summum în tehnica filmării.
Ziarul New York Times nota că filmul reprezenta „cea mai spectaculoasă punere în scenă cinematografică văzută până azi și cel mai ambițios film de acțiune din impresionanta istorie a Hollywoodului”. De altfel, filmul, realizatorii și interpreții lui au obținut în câțiva ani zece premii Oscar pentru această realizare.
Anul 1946: Potrivit rechizitoriului din 29 aprilie, începe audierea în procesele de la Tokyo împotriva membrilor japonezi ai armatei imperiale și a foștilor oficiali guvernamentali, care au condus țara într-un război distrugător.
Anul 1948: Președintele SUA, Harry Truman, semnează legea privind aprobarea „Planului Marshall" (prezentat la 5 iunie 1947 de secretarul de stat George Marshall). Planul s-a dovedit a fi cheia succesului în reconstrucția țărilor europene, după distrugerile pricinuite de cel de Al Doilea Război Mondial.
Uniunea Sovietică precum și țările-satelit, inclusiv România, au refuzat ostentativ să profite de generoasa ofertă americană, bănuind că ar fi atrase într-o cursă „capitalistă” și asigurându-și cetățenii că vor organiza reconstrucția cu mijloace proprii, fără a le da „exploatatorilor” prilejul de a înghiți ei „partea leului”.
Rezultatul s-a văzut după câteva decenii, când standardele de viață ale Occidentului ajunseseră să fie privite din „est” ca un fel perfecțiune economică, financiară și socială. Iar acest succes se datora în cea mai mare parte planului Marshall, care a conceput un sistem de credite pentru a finanța activitatea industriei, a transporturilor și altor necesități economice ale Europei.
Anul 1975: La vârsta de 13 ani și jumătate, Nadia Comăneci devine campioană absolută a Europei la gimnastică, precum și pe aparate (sărituri, paralele și bârnă). A fost răsplătită cu premii pe măsură, dar, conform legislației românești, nu avea acces la contul unde s-au vărsat premiile. Beneficiarul lor „legal” era statul.
„Drepturile” gimnastei se limitau la o sumă numită „primă” și despre care a informat-o însuși șeful de atunci al statului, Nicolae Ceaușescu: 4.000 lei. Era cam cât salariul pe o lună al unui inginer care își terminase stagiul. Cum spuneam, partea leului o încasa statul. Așa era atunci.
În schimb, performanțele Nadiei Comăneci au făcut să crească prestigiul României în lume. Vârsta ei adolescentină (cum spuneam, 13 ani și jumătate), faptul că era prima gimnastă din lume răsplătită cu nota zece pe linie, într-un concurs olimpic de gimnastică, faptul că era câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur, totul o plasa ca fiind una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile.
„Zeița de la Montreal”, acesta era supranumele folosit pentru cea apreciată ca prima gimnastă a epocii moderne, cotată cu nota 10 absolut. Era pentru prima oară când un sportiv român este inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.
Abia în 2021, mult după abolirea comunismului, a fost decorată în țara ei cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer, „în semn de înaltă apreciere și recunoaștere pentru excepționala carieră sportivă, pentru rezultatele remarcabile obținute în calitate de reprezentantă a României, precum și pentru implicarea în popularizarea sportului în rândul tinerei generații”.
Anul 1979: Margaret Thatcher a câștigat alegerile și a devenit prima femeie prim–ministru din istoria Marii Britanii. A deținut această funcție până la 22 noiembrie 1990, după ce s-a afirmat ca strălucită personalitate a Europei, iar europenii au supranumit-o „doamna de fier”.
Anul 1987: Moare încă o vedetă a șansonetelor din secolul trecut, Iolanda Cristina Gigliotti, faimoasa Dalida.
Recunoscută ca fiind una dintre cele mai mari vedete ale muzicii franceze din a doua jumătate a secolului al XX-lea, a fost distinsă cu 55 premii „Discul de Aur” și a fost prima cântăreață care a câștigat un disc de diamant.
A cântat și înregistrat nenumărate melodii de succes, multe devenind șlagăre. Un faimos cântec al ei, din tinerețe, este „Bambino” (1957). În ciuda imprimării video alb/negru, melodia impresionează, fiind de un lirism răscolitor chiar și pentru noi, cei de azi. Merită s-o ascultați:
Posesoare a unui timbru vocal inconfundabil, Dalida a cântat până în pragul zilei când s-a produs tragica și prematura sa dispariție. Căci marea Dalida s-a sinucis cu barbiturice la 3 mai 1987, la a doua încercare de sinucidere, după ce, cu mai mulți ani înainte, o primă încercare a eșuat.
În biletul de adio prin care își cerea scuze pentru gestul său, se justifica explicând că ajunsese la un moment când viața i se părea de nesuportat.
Anul 1990: Demonstranții din Piața Universității primesc un mesaj de solidaritate din partea dramaturgului francez de origine română și membru al Academiei Franceze Eugen Ionescu, care se declara „academician golan", reamintind eticheta de golani, aplicată atunci protestatarilor, de către președintele României, Ion Iliescu.
Anul 1991: Asociația mondială a ziarelor și Federația Internațională a Editorilor de Ziare adoptă ziua internațională a libertății presei.
Anul 1996: Javier Solana, secretarul general al NATO, efectuează prima vizită la București. În timpul unei conferințe de presă, susținută alături de președintele Emil Constantinescu, Javier Solana a arătat că procesul de extindere a Alianței Nord-Atlantice spre Est merita cheltuielile care vor fi implicate de admiterea de noi membri.
Evenimentele din zilele noastre – sunt 28 ani de atunci – par să confirme că merită.
Anul 1997: Garry Kasparov începe cea de a doua partidă de șah cu supercomputerul IBM Deep Blue. Competiția s-a desfășurat în două rânduri, în 1996 și 1997. După meciul din 1996, în care computerul Deep Blue a fost învins de Kasparov, i s-au adus îmbunătățiri substanțiale și, la data de 11 mai 1997, Kasparov nu a reușit să învingă computerul decât în prima partidă. În următoarea a fost învins, după care au urmat 3 remize.
Kasparov s-a declarat nemulțumit, contestând rezultatul cu explicația că IBM ar fi trișat și a cerut revanșa. Dar compania a refuzat-o și s-a grăbit să dezasambleze supercomputerul, poate anume ca să evite orice discuție.
Anul 1997: Are loc semnarea, la Kiev, a Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina. Tratatul a fost semnat de către miniștrii de externe ai respectivelor țări.
MEMENTO: