Anul 356 î.Hr.: Se naște Alexandru cel Mare, rege macedonean, unul din cei mai marcanți cuceritori ai antichității. Pornind de pe micuțul său stat balcanic, Alexandru a cucerit mai întâi întreaga peninsulă, apoi Asia Mică, țările Orientului Mijlociu de azi, întregul mal nordic al golfului Persic, până la marea Caspică, la nordul Indiei, sudul Siberiei, litoralul est-mediteranean și Egiptul, locul unde și-a găsit sfârșitul.
Anul 802: La Aachen, Carol cel Mare a primit un cadou deosebit de la califul Harun al-Rashid: un elefant alb. Și, întrucât elefantul alb este printre elefanți exact ce este sângele albastru printre oameni, califul i-a dat și un nume, ca de viță nobilă curat arăbească: Abul Abbas.
Pe lângă pachiderm, puternicul calif l-a copleșit pe regele Carol și cu alte daruri, ca să-l convingă că-i este prieten drag și că poate conta pe el, într-un moment când, vorba proverbului, prietenul la nevoie se cunoaște.
Iar califul știa ce face, căci în acel început de secol IX, nimeni în lume nu era acoperit cu atâta glorie și atâtea fapte de vitejie, precum marele Carol, fiul lui Pepin cel Scurt, omul pe care, în ziua de Crăciun a anului 800, însuși papa Leon al III-ea l-a încoronat numindu-l Imperator Augustus.
Nu întâmplător. Cui pe cui se scoate, cum zice românul, căci papa fusese la mare ananghie cu câteva luni mai înainte când, după un atentat neizbutit avându-l drept țintă pe papă, acesta se refugiase sub protecția lui Carol la Paderborn, primind acolo atâta ocrotire regească, încât să merite, pentru asta, nu numai titlul de Imperator Augustus de care vorbeam, ci și un alt titlu mult mai alambicat, ceva care dovedește că papa nu-i deloc zgârcit la vorbe, când acordă titluri:
„Karolus serenissimus augustus a Deo coronatus magnus pacificus imperator Romanum gubernans imperium, qui et per misericordiam dei rex Francorum atque Langobardorum est”.
În acel început de secol, Charlemagne – căci așa îi spun francezii marelui Carol al lor – făcea cărțile mai peste toată Europa, ceea ce îi îngrijora pe mulți. Însuși patriarhul Ierusalimului îi trimitea atunci lui Carol ca mesaj de bunăvoință, cheile Mormântului Sfânt, recunoscându-l ocrotitor al creștinilor.
Ca urmare, Carol a preluat pentru el și titlul de împărat bizantin, Basileius și niciun patriarh, papă sau altcineva nu s-a opus în acel moment. A rămas ca bătut în cuie: Charlemagne e Basileius și nimeni nu zice că n-ar putea fi.
Astfel stând lucrurile, Carol se ocupă de extinderea imperiului său spre est, fără teamă că-i va pune bețe în roate nici patriarhul bizantin, nici temutul Harun. Danezii, saxonii, slavii, turingii, wilții și mulți alții s-au aliniat cu teamă după el, cât timp a trăit.
Iar, după ce a murit, praful s-a ales din marele imperiu, pe care urmașii n-au știut cum să-l stăpânească și au pierdut mult din ceea ce câștigase înaintașul lor. Chiar și elefantul alb, cel cu nume ca de poveste și dăruit de un prieten drag, a dispărut fără urmă.
Anul 1402: În bătălia de la Ankara, Timur, conducătorul Imperiului Timuridâ învinge armata Imperiului Otoman condusă de însuși sultanul Baiazid I. Eșecul militar provoacă o perioadă de criză în întreg imperiul otoman, dar și o vreme de prosperitate ulterioară, timp de trei secole.
Anul 1514: În urma înfrângerii răscoalei țărănești condusă de el în Transilvania, Gheorghe Doja a fost torturat și executat din ordinul lui Ioan Zapolya.
Anul 1552: După cucerirea Timișoarei, Banatul iese de sub dominația monarhiei habsburgice, redevenind parte a Imperiului Otoman, pentru o perioadă de 164 de ani.
Anul 1810: Cetățenii din orașul Bogotá, Columbia, declară independența țării lor față de Spania. Astăzi, capitala Bogotá este o metropolă cu 8.000.000 de locuitori, iar Columbia este, ca suprafață, al 26-lea stat al lumii și al patrulea al Americii de Sud. Ca număr de locuitori (50 milioane), Columbia depășește ușor Spania, cea a cărei colonie umilă a fost cândva.
Anul 1848: Manifestație de protest pe câmpia de la Filaret („Câmpia Libertății") împotriva încălcării teritoriului țării de către armata otomană, ce avusese loc în ziua precedentă.
Anul 1868: Se naște Miron Cristea, primul patriarh al BOR (decedat în 1939).
Cu toate meritele care i se atribuie în legătură cu misiunea sa în fruntea BOR, nu este ușor să treci peste amestecul său în viața politică și poziția sa antisemită cu care s-a făcut cunoscut și peste hotare. Căci iată ce scria în 1938 revista Time, citând dintr-o declarație a patriarhului român, cu privire la evreii din România:
„Sarcina unui creștin este să se iubească pe sine, înainte de toate, și să se asigure că nevoile sale sunt satisfăcute. Abia atunci își va putea ajuta aproapele. De ce să nu scăpăm de acești paraziți care sug sângele românilor ortodocși? Este o datorie sfântă să reacționăm împotriva lor”.
Observând că, și în 1998, un alt patriarh îi cânta osanale lui Ceaușescu, gândesc ce bine ar fi fost dacă Biserica și ierarhii ei nu s-ar amesteca în noroaiele numite politică! Părerea mea.
Anul 1885: În Marea Britanie, patria fotbalului, a fost legalizat acest sport profesionist.
Anul 1896: A apărut ziarul „Liga ortodoxă", sub conducerea lui Alexandru Macedonski.
Anul 1902: Se naște Sabba S. Ștefănescu, apreciat geofizician român.
Anul 1906: Finlanda este prima țară europeană care a introdus dreptul de vot al femeilor. Istoria notează că prima țară din lume care a introdus votul universal, inclusiv pentru femei, a fost Noua Zeelanda (1893).
În România, votul universal pentru persoanele de gen masculin a fost introdus în 1918. Dar dreptul de vot și pentru femei a fost introdus abia în prima constituție comunistă, cea de la 1948. Până atunci, româncele erau discriminate, iar urnele erau numai pentru bărbați.
Anul 1923: Revoluționarul mexican Pancho Villa, a cărui acțiune militară fusese decisivă în răsturnarea regimului președintelui de atunci, Victoriano Huerta, a fost atacat și ucis cu 47 de gloanțe, trimise de către ucigași ai noului președinte, Alvaro Obregon.
Anul 1923: Moare Pancho Villa, general mexican.
Anul 1927: Moare Ferdinand I, regele întregitor al României. Vorbind de regele Ferdinand, nu poți să nu amintești de România Mare și de regina Maria, consoarta regelui, care a făcut demersuri diplomatice de excepție pe lângă președintele Franței, al SUA și pe lângă vărul ei, regele George al VI-lea al Marii Britanii, în susținerea noilor frontiere ale României.
Anul 1927: Prințul Mihai al României devine, la numai 5 ani, regele țării, în urma decesului bunicului său, Regele Ferdinand I.
Inițial, moștenitor al tronului fusese primul născut masculin al familii regale, respectiv prințul Carol. Acesta însă, aflat în mic conflict privat cu părinții, trimite la 28 decembrie 1925, unde se afla în acel moment, o scrisoare, cu următoarele impresionante cuvinte:
„Declar prin aceasta că renunț irevocabil la toate drepturile, titlurile și prerogativele de care, în virtutea Constituției și a Statutului Familiei Regale, m-am bucurat până astăzi, ca principe al României și ca membru al Familiei Regale. Renunț, totodată, la drepturile ce mi-ar reveni prin legile țării asupra fiului meu și averii sale. Mai declar că nu voi avea nicio pretenție asupra drepturilor la care am renunțat de bunăvoie și din proprie inițiativă și mă angajez, pentru binele tuturor, să nu mă întorc în țară timp de zece ani, iar după expirarea acestui termen să nu mă mai întorc fără autorizația Suveranului. Milano 28 decembrie 1925, Carol”.
Așa cum bine se cunoaște, scrisoarea a avut la bază intenția principelui Carol de a trăi alături de femeia iubită, Elena Lupescu, intenție neacceptată de Casa Regală.
În aceste condiții, la moartea regelui Ferdinand, intervenită în 1927, tronul i-a revenit nepotului Mihai, respectiv fiul prințului Carol, în vârstă de 5 ani, rezultat din căsătoria sa cu principesa Elena a Greciei, de care zvăpăiatecul Carol a divorțat între timp.
Anul 1927: Se naște Matilda Caragiu Marioțeanu, lingvist român, membru corespondent al Academiei Române, scriitoare română, de origine aromână.
Anul 1937: Moare inventatorul radioului, Guglielmo Marconi, fizician italian, laureat al Premiului Nobel.
Anul 1940: Danemarca părăsește Liga Națiunilor, organizație care nu reușise să asigure pacea în Europa, conform statutului său și scopului pentru care a fost creată.
Anul 1942: Se naște Ilie Șerbănescu, economist român, decedat în 2024.
Anul 1943: Se naște Adrian Păunescu, poet, prozator, jurnalist și politician român, fost parlamentar, membru de onoare al Academiei de Științe a Republicii Moldova.
Este binecunoscut publicului nostru și pentru activitatea de dinaintea anului 1989, când a organizat cenaclurile „Flacăra”, o încercare de a strecura idei de liberalizare în literatură, printre dezgustătoarele osanalele în versuri pe care poetul i le adresa lui Ceaușescu și soției acestuia.
Anul 1944: Adolf Hitler supraviețuiește atentatului din 20 iulie 1944, o încercare de asasinat condusă de colonelul Claus von Stauffenberg, invalid și erou din Primul Război Mondial.
Explozia a fost nimicitoare, câțiva din ce prezenți au murit pe loc, alții au fost grav răniți, dar Hitler a scăpat teafăr, doar cu câteva zgârieturi și o rană minoră la picior. După scurt timp, avea să apară la posturile naționale de radio, ca să audă poporul că este sănătos și să-l audă declarând: „Dușmanii au dorit să mă distrugă, dar Dumnezeu m-a apărat”.
Este un numitor comun al marilor dictatori acela de a se prezenta în fața poporului credincios ca apărat de însuși „Cel de Sus”, parcă anume să sugereze o anumită legătură între ei și divinitate.
De rândul acesta, „Dumnezeul” care l-a apărat pe Hitler a fost blatul masiv din lemn de stejar al mesei la care era așezat. Explozia, produsă sub masă, unde von Stauffenberg plasase bomba, n-a reușit să străpungă blatul.
La asta nu s-a așteptat colonelul von Stauffenberg, când a lăsat sub masă servieta conținând bomba cu ceas, care urma să distrugă totul. Și chiar a distrus, singura persoană cruțată fiind exact cea vizată: Hitler. Fusese, întâmplător, protejat de blatul masiv al mesei.
Cu cinci minute înaintea exploziei, Stauffenberg s-a învoit de la Hitler sub pretextul că are de dat urgent un telefon, a ieșit in încăpere și s-a îndepărtat de sediu suficient ca, după câteva secunde, să vadă cum sare în aer reședința de vară a dictatorului.
Nu încăpea îndoială că toți cei dinăuntru au pierit. Colonelul le-a telefonat imediat complicilor săi din Berlin, ca să le confirme reușita atentatului, faptul că sediul Fuhrerului este una cu pământul și faptul că Hitler însuși nu mai există. Respectând cele convenite, conspiratorii vor prelua imediat comanda tuturor instituțiilor statului.
A urmat un moment de confuzie, poate unic în istorie. În timp ce capii rebeliunii pretindeau preluarea cârmelor statului, la diferite telefoane, se auzea vocea lui Hitler, care informa că dictatorul vorbește, că trăiește, că este sănătos și ordona ca rebelii să fie prinși și împușcați pe loc.
Până seara, a aflat toată planeta că încercarea de atentat a eșuat. Von Stauffenberg a fost împușcat a doua zi, fără judecată, fără sentință, fără nimic.
Peste două săptămâni, când Antonescu se întorcea din Germania, după ce-l vizitase pe Hitler, pentru a se consulta cu privire la război, le spunea următoarele cuvinte colaboratorilor săi, veniți să-l întâmpine în gara Băneasa: „Hitler a pierdut războiul. Grija noastră este să nu-l pierdem și noi”
După două săptămâni, la 23 august 1944, regele Mihai îl destituia pe Antonescu și întregul său guvern.
Anul 1944: La Bombay, India, autoritățile anunță o epidemie de holeră care a ucis 34.000 de oameni în trei luni.
Anul 1951: Regele Abdullah I al Iordaniei este asasinat de un palestinian în timp ce participa la rugăciunile de vineri în Ierusalim.
Anul 1952: Are loc ceremonia de deschidere a celei de-a XV-a ediție a Jocurilor Olimpice de la Helsinki, Finlanda. Oraşul Helsinki fusese ales pentru organizarea Jocurilor Olimpice încă din anul 1940, dar ediţia respectivă a fost anulată intervenind cel de al Doilea Război Mondial.
Anul 1969: Programul Apollo: Apollo 11 realizează cu succes prima coborâre cu echipaj uman pe Lună, în Marea Liniștii. Americanii Neil Armstrong și Buzz Aldrin devin primii oameni care vor merge pe Lună, aproape 7 ore mai târziu.
Anul 1974: Ocupația turcească a Ciprului: forțe din Turcia invadează Ciprul, după o lovitură de stat organizată de dictatorul Greciei, împotriva președintelui Makarios.
Anul 1976: Nava spațială americană Viking 1 a atins suprafața planetei Marte.
Anul 1992: Václav Havel demisionează din funcția de președinte al Cehoslovaciei, ca urmare a secesiunii statului cehoslovac, pe care el nu a dorit-o, dar trebuie s-o accepte, după ce asta s-a dovedit a fi dorința poporului, exprimată prin referendum.
Anul 2016: Moare Radu Beligan, actor român de teatru și film, fost director al Teatrului Național din București.
MEMENTO:
Sărbători civile
- Columbia: Independența față de Spania (1831)
- România: Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene
- România: Ziua energeticianului, marcată din 1992 de lucrătorii din sectorul energetic în ziua Sfântului Ilie