Ștefan al III-lea, domnitorul Moldovei din perioada medievală, a ctitorit această mănăstire între anii 1466-1469 după ce a câștigat încă o luptă cu turcii. Cea mai lungă domnie din perioada medievală (1457-1504) și faptele sale de vitejie i-au adus numele său de Ștefan cel Mare. El a ctitorit nu numai Mănăstirea Putna, ci și altele în Suceava, Neamț, Iași, Vaslui, Bacău, Buzău, Botoșani și chiar în Muntele Athos a refăcut biserica unei mănăstiri.
Cuprins
1. Mănăstirea Putna - locul ideal de vizitat, lăsat moștenire de Ștefan cel Mare
Mănăstirea Putna se află în județul Suceava, la circa 33 de Km de orașul Rădăuți, pe traseul Via Mariae, care marchează cele mai importante edificii din Europa Centrală.
Conform înscrisurilor din cronicile moldovenești unde s-au descoperit informații despre mănăstirea Putna este clar că aici se află și mormântul domnitorului care a ctitorit-o, Ștefan cel Mare și Sfânt. Construcția acestui edificiu a început în anul 1466 și s-a finalizat în anul 1469.
La Putna s-au copiat diferite manuscrise și s-au realizat unele miniaturi foarte prețioase. Muzeul din incinta mănăstirii adăpostește valori precum: broderii, icoane, manuscrise, obiecte de cult.
Din cauza devastării bisericii mănăstirii de către oștile conduse de Timuș Hmelnițki, lucrările de reconstruire au fost începute pe vremea lui Vasile Lupu (1653) și finalizate de către Eustatie Dabija (1662). O altă restaurare a fost făcută de mitropolitul Iacob Putneanul (1756-1760), iar arhitectul austriac Karl Romstorfer a refăcut acoperișul în anul 1902. În secolul al XX-lea s-a restaurat din nou mănăstirea, în perioada 1961-1975.
Supranumită de Mihai Eminescu „Ierusalimul neamului românesc” cu ocazia „sărbătorilor de la Putna”, mănăstirea este și acum un important centru artistic, cultural și religios din Suceava. Hramul „Adormirea Maicii Domnului” îi atestă înalta valoare. Aflată în inima Moldovei, alături de multe alte ctitorii ale voievodului Ștefan cel Mare Mănăstirea Putna este monument istoric înscris pe lista celor din România.
Când ajungi în fața unui turn cu parter și etaj care are pe fațadă stema Moldovei poți pătrunde în incinta mănăstirii pe sub arcul boltit al turnului. Vei descoperi în curte, în partea de est, „Turnul clopotniței” și în partea de vest paraclisul mănăstirii. Hramul paraclisului este închinat Sf. Ap. petru și Pavel de către Iacov Putneanul (1759).
În partea de sud, între 1982 și 1988 s-a ridicat Casa domnească, pe vremea Patriarhului Teoctist. Singura clădire rămasă de pe vremea domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504) este Turnul Tezaurului, unde au fost adăpostite cele mai valoroase obiecte de cult din perioada medievală. Acestea au fost ferite și de vremea nefavorabilă, și de atacurile din timpul luptelor. În muzeul mănăstirii se mai păstrează și acum o parte din odoarele din acea vreme: broderii, manuscrise, icoane și obiecte de cult de o valoare inestimabilă.
Ce biserici a mai ctitorit Ștefan cel Mare în afară de Mănăstirea Putna? Iată câteva exemple:
- Mănăstirea Voroneț;
- Biserica Albă din Baia;
- Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie;
- Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț;
- Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Reuseni;
- Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Războieni;
- Mănăstirea Neamț;
- Biserica Nașterea Sf. Ioan Botezătorul din Piatra Neamț;
- Mănăstirea Dobrovăț;
- Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași;
- Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi;
- Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Vaslui;
- Biserica Precista din Bacău.
Din aceste motive a fost numit Ștefan cel Mare și Sfânt când a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română. Astfel, pe 2 iulie îl sărbătorim pe domnitorul care ne-a lăsat drept moștenire nu numai o avere materială sau culturală, ci și una spirituală.
2. Mănăstirea Putna - informații utile pentru persoanele iubitoare de istorie, religie și cultură
Există o mulțime de legende și tradiții care se împletesc în jurul Mănăstirii Putna de-a lungul vremurilor. Memoria locurilor este bine păstrată în mituri care se transmit de la o generație la alta cu măiestrie.
S-a tot scris de-a lungul veacurilor despre domnitorul care ctitorea câte o biserică după fiecare bătălie. Cronicarul Ion Neculce scria: „Câte războaie au bătut, atâte mănăstiri cu biserici au făcut”. Realitatea este că bătăliile au fost mai numeroase decât edificiile construite, însă Ștefan cel Mare rămâne în memoria românilor drept un domnitor credincios și viteaz.
Teorii despre Mănăstirea Putna
Se consideră că Mănăstirea Putna este cea mai importantă ctitorie a lui Ștefan cel Mare datorită sfatului lui Daniil Sihastrul care l-a îndemnat astfel: „pentru ca Dumnezeu să-i ajute la toate treburile lui”.
Alte informații susțin că acest mare edificiu a fost construit între o luptă pierdută și una câștigată. Se spune că într-o noapte, pe când Ștefan cel Mare era la vânătoare, între urletele lupilor și mormăitul urșilor se contura refugiul pustnicului Daniil Sihastrul, unde a tras domnitorul pentru adăpost și găzduire. Acesta l-ar fi ospătat pe voievod și i-ar fi spus să construiască acolo, pe Valea Putnei o mănăstire. Astfel Legenda Moldovei se împletește cu legenda Mănăstiriii Putna.
Altă legendă evidențiază hotărârea lui Ștefan cel Mare de a construi o mănăstire după o luptă pierdută și alta câștigată. Astfel, când mergea rănit prin pădure, el a ajuns la o chilie unde a întâlnit un bătrân cu barbă albă care se presupune că era tot Daniil Sihastrul. După ce l-a ospătat și l-a găzduit, acesta a ieșit cu Ștefan afară la miezul nopții. L-a întrebat pe domnitor de trei ori ce vede într-un anumit loc și acesta a spus că vede niște lumini. Bătrânul ar fi afirmat că nu erau lumini, ci îngeri sau locul era sfânt și, dacă vrea să câștige lupta, este bine să ridice aici o mănăstire. A doua zi, Ștefan și-a strâns oastea, a pornit la luptă și i-a învins pe vrăjmași. Drept urmare, acesta și-a ținut promisiunea și a început să ridice Mănăstirea Putna în locul indicat de bătrânul pustnic.
Conform afirmațiilor istoricului Theodor Codrescu, ar fi existat un ceas care îi aparținea lui Ștefan cel Mare la Mănăstirea Putna, însă nu se mai știe unde se află acum.
Deși nu apare în scrierile lui Neculce, la Putna există o parte din trunchiul unui copac (paltin) unde s-ar fi înfipt vârful săgeții decisive pentru ridicarea edificiului măreț de pe Valea Putnei.
Legenda întemeierii Mănăstirii Putna include și informația că un tânăr pe nume Sion a tras cu arcul în același timp cu domnitorul Moldovei, din vârful muntelui către Valea Putnei. Deoarece tânărul Sion ar fi tras mai departe săgeata decât voievodul, acesta ar fi fost sacrificat la construcția edificiului pentru a rezista peste veacuri.
În „Letopisețul Țării Moldovei” scris de Nicolae Costin, s-a scris pentru prima dată despre acest măreț edificiu cultural și religios, atribuindu-l lui Dragoș Vodă. Informațiile nu sunt menționate în surse documentare.
Cercetările recente, deși departe de elucidarea problemei, susțin că Ștefan cel Mare a întărit biserica deja existentă la Volovăț de pe vremea lui Dragoș sau a lui Alexandru cel Bun. Alte ipoteze merg până acolo unde se afirmă că biserica este de pe vremea lui Bogdan I (1359-1365) și i se atribuie numai conform tradiției lui Dragoș.
Legenda Mănăstirii Putna, conform căreia Ștefan cel Mare a ctitorit acest edificiu, este în continuare cercetată și disputată de către istorici, arheologi sau cercetători.
Manuscrisele prețioase de la Putna
Cei aproximativ zece caligrafi și miniaturiști care realizau înscrisurile pe vremea marelui voievod au avut o contribuție importantă în menținerea culturii moldovenești.
În prezent se păstrează în patrimoniul Mănăstirii Putna o serie de broderii, circa 60 de manuscrise pe hârtie sau foi de pergament, cărți de cult precum: evangheliare, mineie, sbornice, triod, ceaslov.
Cum „omul sfințește locul” este important de știut că în prezent există o obște monahală la Mănăstirea Putna. Rugăciunile făcute de monahi pentru toți mirenii sunt foarte importante. Mai mult, Ștefan cel Mare numea monahii „rugătorii mei” și edificiul era „mănăstirea lui cea iubită”, conform unor înscrisuri.
În orice caz, prin viața monahală de aici se urmărește desăvârșirea sau mântuirea și oamenii vizitează în număr foarte mare aceste meleaguri încărcate de istorie și spiritualitate.