Cât de des faci lucruri care scot la suprafață cea mai bună versiune a ta? Sau care te motivează, care te încarcă cu energie? Și cât de des îi ajuți pe ceilalți? Ei bine, te-ai putea inspira de la Claudiu Belețoiu, care a găsit în alergat o pasiune care-l ajută să le îmbine pe toate.
În viața de zi cu zi este consultant în vânzări și voluntar. Spune că a fost întotdeauna o persoană activă, dar s-a apucat de alergare în 2013, din dorința de a găsi o formă mai plăcută de a face mișcare. De atunci a participat la numeroase curse și evenimente în scop caritabil, parcurgând distanțe de la câțiva kilometri până la 360 de km montani.
Cum pandemia a anulat numeroase concursuri de alergare, Claudiu Belețoiu s-a gândit că are nevoie de o nouă provocare. Așa că, a alergat 30 de semimaratoane în 30 de zile consecutive (10 noiembrie - 9 decembrie).
El a povestit pentru SpotMedia.ro cum e să alergi zilnic câte 21 de km, ce îl face să-și cultive pasiunea și cât de important este pentru el să facă mișcare și să-i ajute pe alții.
Ce te mână să alergi? Care este drive-ul tău interior? Dar cel exterior? Cum te face alergarea să te simți?
Deși pare cea mai ușoară întrebare, pentru mine este foarte dificilă - încă nu pot să pun punctul pe „i”, dar cu siguranță pot aduce argumente puternice în favoarea alergării. Pot spune că, pentru mine, alergarea este acea meditație activă - fie că este un antrenament fie că este o cursă. Un drive exterior este faptul că asociez orice cursă și cu o cauză umanitară în care cred, pentru care strâng fonduri.
Cum te pregătești pentru o competiție sau pentru o alergare mai dificilă? Atât fizic, cât și mental?
Pregătirea pe care o fac este în tot timpul anului, așadar nu pot spune că mă antrenez în mod special pentru o cursă. Am un volum de antrenament de peste 5.000 de km /an. Da, am curse-obiectiv pentru care antrenamentul din anumite perioade este specific, însă de obicei am cel puțin un antrenament pe zi.
Cât despre partea mentală, este destul de dificil să transpun în cuvinte ce se întâmplă, deoarece este ceva interior, care diferă de la individ la individ. Un lucru ce mă ajută este să mă vizualizez la finish.
Totodată, partea mentală o pregătești tot în antrenamente și în curse, în acele momente în care ești doar tu cu tine - tocmai de aceea am foste multe antrenamente de unul singur.
Spune-ne cum te ajută alergarea și participarea la competiții să îți formezi un mindset sănătos și de ce te implici în cauze umanitare.
Alergarea mi-a influențat pozitiv toate aspectele vieții, de la nivel psihic, emoțional, relațional, până la cel profesional. După cum am spus anterior, fiecare cursa este asociată și cu o cauza caritabilă, eu fiind voluntar de aproximativ 6 ani. Iar faptul că alergi și pentru altcineva în afară de tine, poate fi acel drive exterior de care vorbeam mai devreme.
Ca pasionat de mișcare în aer liber, cum ți-a fost în pandemie (și în cele două luni de lockdown) din punct de vedere al alergării? Ce ți-a lipsit?
Cu părere de rău am observat că această perioadă pentru foarte mulți a însemnat o perioadă în care mișcarea și sportul au fost eliminate din program. Însă în ceea ce mă privește, mi-am menținut ritmul de antrenament, adaptându-mă la contextual actual.
Cel mai mult mi-a lipsit participarea la evenimente de alergare - e vorba de acel moment în care se adună oameni cu aceeași pasiune și unde îți regăsești „tovarășii de nebunii”.
Pe de altă parte, ce ai învățat despre ține și despre pasiunea ta pentru mișcare în ultimele zece luni?
Am învățat că dacă ai o motivație interioară și iubești ceea ce faci, indiferent de context - ploaie, frig, zăpadă, vânt chiar și pandemie - vei găsi o cale în care să faci ceea ce îți place.
Atunci când alergi și ți-e greu, ce-ți trece prin minte? Cum te montezi să mergi până la capăt?
De cele mai multe ori când alerg nu mă gândesc la nimic, ci doar la următorul pas pe care trebuie să îl fac. Ideea de a fi prezent 100% în ceea ce fac pentru mine este foarte importantă. De asemenea pot spune că sunt destul de încăpățânat, iar atunci când îmi propun un obiectiv îl îndeplinesc indiferent de condiții.
Cum mă motivez, nu aș putea spune că am o rețetă - doar am ajuns să știu că durerea va apărea și am învățat cum să mă împrietenesc cu ea.
Povestește-ne acum despre provocarea 30 de semimaratoane în 30 de zile. Cum ai ajuns să faci asta și de ce? Ce aveai în cap la început și care a fost concluzia de la final?
Povestea celor 30 de semimaratoane este destul de simplă: într-o dimineață, înaintea unui antrenament, mă gândeam ce mai pot face la acest sfârșit de an, având în vedere situația actuală. Așa mi-a trecut prin gând ideea celor 30 de semimaratoane în 30 de zile. Cum nu mai aveam nici un obiectiv, s-a conturat acesta, pe care l-am și pus în aplicare.
Concluzia a fost că este mai dificil decât pare să faci așa ceva. Și nu neapărat la nivel fizic ci mai degrabă la nivel de mental - ajungi la un punct de monotonie.
Sursă foto: Totul este posibil, ONG-ul pentru care a acceptat această provocare.
Mai exact, cum ți-a fost din punct de vedere fizic să alergi zilnic, fără excepție, cel puțin 21 km? Dar psihic? Ai simțit vreodată că nu mai poți? Ce ai făcut atunci?
Din punct de vedere fizic, cele mai multe zile au fost în zona pe care mi-o doream, însă au fost și câteva excepții, când mi-era mai dificil să mă dau jos din pat, mai ales undeva în zilele 10-13. Soluția este simplă: pe principiul „pofta vine mâncând”, acele zile în care mi-a fost mai greu să cobor din pat au fost cele în care am scos cei mai buni timpi.
Cu ce ajută o astfel de provocare, de încercare de depășire a limitelor? Tu o vezi așa, că pe o încercare de depășire a limitelor? Dacă nu, cum o percepi?
Sunt întotdeauna deschis la lucruri noi, tocmai de aceea îmi place să am parte de provocări. Cred că provocările sunt cele care te schimbă, care scot la suprafață o varianta mai bună a ta. A fost un challenge care m-a ajutat să îmi dau seama că, indiferent de context, poți performa dacă faci ceea ce iubeșți.
Privind înapoi, ce concluzii ai tras din această experiență? Ce te-a învățat și cum te-a schimbat/modelat?
Concluzia principală este aceea că dacă vrei cu adevărat să performezi într-un domeniu este nevoie de multă muncă, determinare și pasiune. Așa e și în alergare: dacă nu ești dedicat 100% și dispus să muncești când majoritatea ar spune „pas”, nu ai cum să ajungi la acel nivel în care să îți depășești și cele mai neștiute limite.
Cum ai descrie această experiență în trei cuvinte?
Pasiune. Determinare. Bucurie.
Citește și: