Cei care au fost pe insula grecească Milos spun că acolo e paradisul! Un rai ce merită vizitat nu doar vara, ci în oricare dintre anotimpuri, pentru că plajele sunt doar parte din poveste.
Această insulă a Greciei îmbrățișată de Marea Egee, cea mai sudică insulă din arhipelagul Cicladelor, se laudă cu peisaje aproape ireale. Poate concura oricând cu Santorini sau Mykonos, dar are avantajul de a nu fi atât de aglomerată.
Ce o face specială este peisajul său în mare parte vulcanic. Nu însă și periculos: ultima erupție a avut loc în urmă cu 90.000 de ani.
Dacă în alte insule din Grecia coloritul este cumva unitar și previzibil, aici numai despre monotonie nu poate fi vorba. Însăși paleta coloristică e cât se poate de diversă.
În Milos, o insulă pretabilă și pentru familiile cu copii, ajungi ori cu avionul, ori cu mașina și feribotul, din portul Piraeus.
Te poți caza atât în hoteluri și pensiuni, cât și în vilele localnicilor. În această perioadă, ai putea pleca chiar și fără rezervare, dacă dorul de vacanță te apucă subit.
Ba te poți caza chiar și la cort sau în bungalouri, opțiuni prietenoase când vine vorba de bani și care te țin în natură non-stop.
Delicii locale
Odată ajuns în Milos, până să pleci la drum, se impune o masă bună. Iar aceasta ar trebui să conțină măcar ceva din bunătățile locale: astakomakaronada, o delicatesă locală care este un fel de pastă cu homar sau raci, ladenia, un preparat local din aluat nedospit acoperit cu roșii, ceapă, ulei de măsline și diverse ierburi, celebra salata grecească horiatiki, a cărei rețetă poate varia, apoi musaca de vinete, cu carne tocată și sos bechamel, paste cu carne tocată (pastitsio) și desertul numit karpouzenia, o plăcintă de pepene verde, zahăr, scorțișoară și uneori brânză sau fructele de mare locale, proaspete și savuroase.
Ce vizitezi în Milos
Kastro, Castelul venețian din Plaka, îți captează atenția mult înainte ca feribotul să ajungă la destinație. De pe mare, după ce multă vreme vezi doar stânci goale, fără semne de viață umană, te surprind un deal cu case albe, o biserică și steagul alb-albastru. Este vechiul oraș Milos, înconjurat de zidurile cetății construite în secolul al XIII-lea, când insula se afla sub dominație venețiană.
Cel mai mare oraș din Milos este fosta capitală Adamas, în care se remarcă în special frumoasa biserică Sfânta Treime. Alte puncte de atracție de aici sunt Muzeul Mineralogiei și vechiul cimitir francez (în care sunt îngropați soldații care au luptat în Războiul Crimeei).
Nu trebuie ocolită, însă, nici Plaka, actuala capitală a insulei Milos, localitate aflată într-o zonă montană izolată, motiv pentru care aici nu se poate ajunge cu mașina, ci doar pe jos, cu bicicleta, scuterul sau motocicleta.
Efortul va merita, deoarece aici se află un foarte bine conservat castel ridicat în secolul XIII de către Cruciați.
În vecinătatea lui este biserica Fecioara Maria a mării, sfântă patroană a marinarilor, considerată cel mai spectaculos punct de atracție al capitalei, cu arhitectura sa impecabilă și interiorul plin de decorațiuni scumpe.
O altă localitate de vizitat este Tripiti, unde se află un teatru antic, bine conservat și construit, se pare, în secolele III - IV î.Hr. Pe lângă acesta, în Tripiti vei vedea și vestigiile vechiului zid al orașului Melos, precum și ruinele câtorva temple antice. Aici este locul în care a fost descoperită Venus din Milo, în anul 1820, o replică a acesteia putând fi văzută în Muzeul Arheologic din Plaka.
Un alt loc ce merită văzut este Phylakopi, în fapt, ruinele uneia dintre cele mai mari așezări ale Greciei Antice, care și-a trăit secolele de glorie între anii 3300 - 1100 î. Hr. Case, piețe, temple – toate acestea pot fi admirate, laolaltă cu Palatul Megaro, sanctuarul și zidurile de apărare făcute din bolovani uriași, la fel de bine conservate.
Arheologi și oameni de știință din întraega lume încă lucrează la situl Phylakopi, aducând la lumină noi părți ale orașului de altădată, motiv pentru care e posibil ca, în anumite perioade, locul să fie temporar închis.
Un loc mai degrabă necaracteristic pentru Grecia se află în apropiere de Plaka. E vorba despre Catacombe, care, potrivit istoricilor, au fost construite în jurul secolului II d.Hr. Lungimea totală a tunelelor este de 185 metri, catacombele fiind folosite în mod activ de către primii creștini, pe post de refugiu.
Se presupune, de altfel, că aici sunt îngropate în jur de 2.000 de persoane, existând însă doar un singur sarcofag de piatră în care, probabil, se află trupul unuia dintre primii martiri creștini.
Din punct de vedere istoric, un alt loc interesant este Peștera Papafragas, care, în Evul Mediu, era un adevărat bârlog al piraților. Aici și-ar fi ascuns aceștia comorile furate.
Dacă ești iubitor de istorie, probabil vei dori să vezi și Muzeul Muntelui, aflat pe plaja Paliorema. Pe lângă exponate de roci, muzeul adăpostește diverse unelte de minerit, atât moderne cât și antice.
Cea mai lăudată plajă din Europa
Fără îndoială, cartea de vizită a insulei Milos este Sarakiniko beach. Peisajul selenar de rocă albă care contrastează cu diferitele nuanțe de albastru și verde ale apei creează senzația unui decor de film fantastic.
Chiar lipsită total de facilități (șezlonguri, umbrele, baruri taverne), Sarakiniko nu trebuie ratată.
La fel de frumoasă, dar mai puțin cunoscută și, implicit, mai puțin aglomerată, este Mandrakia. În plus, tavernele de aici sunt o atracție turistică în sine.
Papafragas continuă seria plajelor spectaculoase din Milos. Stânci înalte și grote ascunse fac din Papafragas un loc unic. Din cauza expunerii la vânturile de nord, este de evitat în zilele cu vânt puternic și valuri mari.
Tsigrado este o plajă spectaculoasă nu atât grație nisipului sau culorilor din apa mării, cât datorită accesului. Situată în partea de sud a insulei, Tsigrado este „înghesuită” între roci vulcanice, iar coborârea este o reală aventură. După ce traversezi pasajul îngust dintre roci cu ajutorul frânghiilor de pe margine, cobori pe o scară din lemn, aproape în rapel.
Tiorichia (în traducere, „minele de sulf”) se află în partea de sud a insulei, în fostele exploatări de sulf ale insulei. În partea de sus, încă mai există calea ferată și vagoneții folosiți în minerit. Dacă Sarakiniko este albă ca laptele, Tiorichia este galbenă cu nuanțe de roșu.