Este vară. Perioada aia în care cei mai mulți fug din aglomerația orașelor în aglomerația stațiunilor de pe litoral. Sau de pe Valea Prahovei.
Unii mai inspirați descoperă că România are multe locuri frumoase și relaxante care abia așteaptă să fie explorate, așa cum sunt, de exemplu, Ținutul Buzăului sau toate comunitățile unite de Via Transilvanica, un drum de 1.400 km, cu o poveste construită de la Nord la Sud.
Dincolo de eterna dezbatere ”unde mergem”, a încolțit una nouă: ”mai mergem?!”.
După temerile alimentate de pandemie, în 2022 ne-am trezit cu temerile servite de criza economică, pe cale să lovească într-o combinație chiar și mai periculoasă cu războiul din Ucraina vecină.
Poate dorința de a economisi, de a fi mai cumpătați sau doar pofta de a călători după doi ani de restricții au făcut ca Mamaia să rămână fără o parte dintre turiști. Mamaia a pierdut aproximativ 20% din turiştii care se cazau în staţiune în 2019, în timp ce Eforie Nord conduce, în acest sezon, topul staţiunilor preferate.
Motivele ar putea fi multe, incluzând și pe cele de mai sus. Pe fondul acestei statistici, unii au simțit că pot profita construind un val de consternare alimentat cu acele cazuri de prețuri exagerate sau practici imorale.
Da, există așa ceva în Mamaia, la fel cum există și în celelalte stațiuni turistice – de litoral sau nu. Dar există și locuri cu prețuri decente.
Prețurile sunt de multe ori și o modalitate de filtrare a clientelei, uneori dusă la extrem, e drept, în România. La o căutare pe Booking se găsesc cazări mai scumpe pe litoralul nostru decât vacanțe all inclusive în alte țări, cu tot cu transportul cu avionul și serviciile extra. Dar nu despre asta e vorba acum.
E vorba despre concediu. Pur și simplu! O perioadă de relaxare, de reset dat într-un loc unde să ne îngăduim să îi lăsăm pe alții să aibă grijă de noi, să explorăm, să trăim noi experiențe și să deconectăm sistemul nostru de la toți stimulii de zi cu zi.
Mai avem nevoie de concediu? Este un lux? E un moft? Ne permitem să ne luăm concediu sau ne sperie gândul că la întoarcere nu mai avem unde să ne întoarcem? Aproape la toate întrebările răspunsul este ”da”. Mai puțin la cea că o vacanță ar putea trece drept moft.
Ca un workaholic călit în muncă de la vârsta de 14 ani, pot spune că o vacanță chiar face diferența. Fiecare dintre noi are nevoie de pauze, de odihnă, de frumos, de oameni buni, de mâncare savurată în tihnă, de cărți citite în liniște, de multe…
Lucruri mici care ni se par atât de neînsemnate încât atunci când suntem prinși în malaxorul zilelor obișnuite le punem la finalul unei liste de priorități. Dacă mai încap!
Le spunem ”lucruri mici” pentru că așa ne par. Doar par! În realitate, binele din interior se vede și în ceea ce facem. Acasă, la birou sau pe stradă. Zâmbetul nostru alimentează oamenii din jur. Grimasele îi tensionează. Oamenii odihniți au energia să ia decizii mai bune, mai cumpătate și să asculte mai mult.
Una dintre discuțiile care mi-au atras atenția în aceste zile pe LinkedIn este legată fix de concediu. Cineva intitulat Business Coach și urmărit de un număr semnificativ de persoane scria că, dacă îți iei trei săptămâni de pauză, ceilalți vor realiza că se pot descurca și fără tine și ar putea să nu mai ai unde să te întorci.
Poate este o perioadă lungă, dar poate există motive bune pentru care s-au adunat atâtea zile pe care simți nevoia să le legi într-o vacanță.
Gândirea asta, lipsită de nuanțe și clarificări, mi se pare la fel de periculoasă precum cea cu ”nimeni nu e de neînlocuit”. În teorie este adevărat. În practică, un om crescut în orice loc de muncă mai mult de un an, obișnuit cu fluxurile normale, care știe să lucreze bine cu ceilalți colegi, care înțelege direcția firmei și modul de lucru, va fi mult mai costisitor de înlocuit decât dacă ar fi păstrat.
Și atunci cea mai bună cale de a avea oameni fericiți la locul de muncă este inclusiv să li se ofere posibilitatea să respire într-un concediu, să aducă apoi aerul proaspăt și mintea odihnită înapoi.
Da, poate cineva poate prelua unele sarcini, dar poate acea persoană va fi în curând copleșită de ele, epuizată și va deveni treptat nefericită.
După doi ani pandemici, efortul de a îmbina activitățile casnice în timp ce suntem și la serviciu, poate mult peste cât am fi fost la birou dacă stăteam la birou, cere vacanțe de reîncărcare.
A ignora această nevoie nu va duce decât la burn out rapid. A sugera că un concediu poate deveni monedă de schimb pentru a păstra un job arată că locul este unul toxic și nepotrivit.
Doru Șupeală, realizatorul podcastului ”HackingWork” și autorul cărții ”Employer Branding 100%”, a avut replica perfectă la ideea ”specialistului” în corporateză (!sic): ”Never let your kid go on travels or camps with his colleagues. He could discover that life is much more exciting than home, with his family”. Am păstrat mesajul în engleză pentru că aceasta este limba conversației pornite de un american pe LinkedIn și care se apropie acum de 10.000 de reacții.
Oamenii cei mai implicați sunt cei care fac cu pasiune ceea ce fac și la job. O fac pentru că se simt utili, implicați și pentru că au senzația că ei contează. Alimentând ideea că sunt doar roboți se pierde implicarea, motivarea și toți banii din lume nu vor putea compensa asta.
Da, mai avem nevoie de concediu! Da, avem nevoie de pauze! Da, avem nevoie de timp noi cu noi, cu cei dragi, cu locuri bune și experiențe noi.
Un concediu nu trebuie să fie scump, nu trebuie să fie neapărat instagramabil ca să fie o sursă de energie. Concediul este despre experiențe create în cadre noi, cu oameni alături de care ne simțim bine. Ingredientele pentru următorul concediu reușit s-ar putea să le avem deja la îndemână, fără să căutăm validarea dată de un check-in în Mamaia, la 200 de lei locul la cearceaf.
Împreună schimbăm lumea în care trăim!