România nu mai ține pasul cu adversarii: Cifrele care arată problema „tricolorilor”

România nu mai ține pasul cu adversarii: Cifrele care arată problema „tricolorilor”
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

România a avut un start foarte slab în Liga Națiunilor. După primele trei meciuri, echipa pregătită de Gică Hagi are zero puncte, un golaveraj de 3-12 și, potrivit datelor UEFA, a alergat mai puțin decât fiecare dintre adversarii întâlniți.

Dincolo de greșelile individuale și de problemele de joc, statisticile arată o altă situație care ridică semne de întrebare. România nu a reușit să depășească niciun adversar la capitolul distanță parcursă.

În total, jucătorii români au străbătut 331,8 kilometri în cele trei partide. Suedia, Bosnia și Polonia au ajuns împreună la 347,7 kilometri.

ADVERTISING

Diferența este de aproape 16 kilometri în trei meciuri, iar cifrele pot ridica semne de întrebare atât în privința pregătirii fizice, cât și a atitudinii echipei.

România a fost depășită la acest capitol în fiecare dintre cele trei partide. Contra Suediei, adversarii au alergat 117,4 kilometri, în timp ce „tricolorii” au ajuns la 114,6 kilometri.

În partida cu Bosnia, România a parcurs 118,1 kilometri, dar bosniacii au ajuns la 120,1 kilometri.

Cea mai mare diferență s-a înregistrat în meciul cu Polonia. Gazdele au alergat 110,2 kilometri, în timp ce România a parcurs doar 99,1 kilometri.

ADVERTISING

Eliminarea lui Radu Drăgușin din minutul 22 poate explica o parte din diferență, însă ecartul de peste 11 kilometri rămâne unul foarte mare.

Nu putem sau nu vrem să alergăm?

Sunt mai multe motive pentru care s-au înregistrat aceste diferențe mari. În primul rând, este vorba de atitudine. În meciul cu Polonia, după eliminarea lui Drăgușin, firesc ar fi fost ca jucătorii să alerge mai mult pentru a suplini lipsa colegului. Totuși, acest lucru nu s-a întâmplat. Când nu ai posesia, trebuie să alergi după minge. Nici acest lucru nu s-a întâmplat, jucătorii noștri fiind pasivi în multe momente.

ADVERTISING

Așadar, se ridică întrebarea dacă fotbaliștii noștri au o atitudine potrivită. În multe cazuri, jucătorii sunt delăsători și superficiali. Cel mai bun exemplu? Valentin Mihăilă. În partida cu Bosnia, a pierdut o minge în jumătatea adversă și, în loc să alerge ca să o recupereze, a stat și a privit.

O altă explicație pentru cifrele slabe ale României poate fi și lipsa ritmului de joc al multor jucători. Nu poți cere intensitate timp de 90 de minute unor fotbaliști care ajung la națională după perioade în care au jucat foarte puțin.

Ianis Hagi, Dennis Man, Daniel Bîrligea, Valentin Mihăilă și Darius Olaru sunt câteva dintre cele mai clare exemple. Niciunul nu a venit la națională cu un ritm bun de meciuri în picioare, iar acest lucru se vede atunci când România trebuie să joace contra unor adversari puternici.

Problema este cu atât mai mare cu cât România are foarte puțini fotbaliști care evoluează constant la nivelul primelor cinci campionate din Europa.

Din lotul actual, doar Radu Drăgușin, Ionuț Radu și Andrei Rațiu joacă în aceste campionate. În rest, majoritatea jucătorilor vin din campionate unde nivelul și ritmul competițional sunt mai scăzute.

Iar când acești fotbaliști se întâlnesc cu adversari care joacă săptămână de săptămână la intensitate maximă, diferența poate deveni evidentă. România nu are doar probleme de valoare, ci și una legată de ritmul în care ajung jucătorii la echipa națională.

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google