Cazul unei comunități rurale în care într-un sfert de secol nu s-a mai născut niciun copil reflectă criza demografică a Japoniei.
Kentaro Yokobori a venit pe lume acum șapte ani. El a fost primul nou-născut din satul Kawakami, situat în discrictul Sogio, după 25 de ani. Nașterea lui a fost ca un miracol pentru mulți săteni: oamenii erau atât de impresionați de acest eveniment rarisim, încât s-au perindat mai bine de o săptămână pe la casa proaspeților părinți, Miho și Hirohito, deși unii erau atât de bătrâni încât abia mai puteau să meargă.
"Vârstnicii erau foarte fericiți să-l vadă, iar bătrânele care urcau cu greu scările, cu bastonul, veneau să-mi ia copilul în brațe. Toți bătrânii îmi țineau cu rândul copilul în brațe", a povestit Miho pentru CNN.
Într-un sfert de secol scurs fără nicio naștere, populația satului s-a redus la mai mult de jumătate, până la 1.150 de locuitori, de la 6.000 câți număra cu 40 de ani în urmă. Principala cauză: tineretul a plecat, bătrânii au murit. Multe case au rămas părăsite, iar unele au fost cotropite de vegetație, situație întâlnită și în România.
Kawakami este doar una dintre micile localități părăsite de tinerii japonezi care preferă viața la oraș. Peste 90% din populația Japoniei trăiește în zone metropolitane precum Tokio, Osaka și Kyoto, toate legate între ele de trenurile-glonț Shinkansen care sosesc la secundă.
Activități importante, precum agricultura și exploatările forestiere, se confruntă cu o penurie gravă de forță de muncă, iar situația e pe cale să se agraveze odată cu îmbătrânirea populației. În 2022, numărul angajaților din agricultură și din sectorul forestier a scăzut la 1,9 milioane, de la 2,25 milioane acum zece ani.
Decăderea satului Kawakami este emblematică pentru o problemă care depășește aria mediului rural din Japonia. Problema e că locuitorii din orașe nu mai fac copii.
Statul japonez "aproape eșuat"
Îngrijorat de datele demografice negative, premierul nipon Fumio Kishida a atras atenția la începutul anului că țara se află "pe punctul de a nu-și mai putea menține funcțiile sociale".
În Japonia s-au înregistrat 799.728 de nașteri anul trecut. Este cel mai mic număr, puțin peste jumătate din cele 1,5 milioane de nașteri din 1982. Rata fertilității - numărul de nașteri raportat la numărul de femei - a scăzut la 1,3, departe cea de 2,1 necesară pentru menținerea populației la un nivel stabil. Spre comparație, România are o rată a fertilității de 1,81 și se află pe locul patru în Europa la acest capitol.
De mai bine de zece ani, Japonia are un spor negativ al populației, adică numărul deceselor îl depășește pe cel al nou-născuților. Iar în lipsa unui nivel semnificativ al imigrației - străinii totalizau doar 2,2% din populație în 2021, potrivit guvernului japonez, comparativ cu 13,6% în SUA - există temeri că țara va atinge un punct fără întoarcere. Acest punct critic este cel în care numărul femeilor de vârstă fertilă este atât de redus, încât nu mai poate inversa declinul populației.
În aceste condiții, liderii din a treia cea mai mare economie a lumii au sarcina deloc plăcută de a rezolva problema finanțării sistemului de pensii și de sănătate pentru o populație tot mai îmbătrânită, pe fondul reducerii forței de muncă.
Politicienii și tehnocrații trebuie să înfrunte mai mulți adversari dificili, printre care:
- stilul de viață din mediul urban și programul lung de muncă care nu le permit japonezilor să-și întemeieze familii.
- costul ridicat al vieții care face ca un copil să fie, pur și simplu, prea scump de întreținut pentru mulți tineri.
- tabuurile culturale care persistă în privința fertilității și normele patriarhale care le împiedică pe mame să revină la serviciu.
Pentru tinerele japoneze, un copil echivalează cu retrogradarea socială. Multe dintre femeile cu studii superioare din Japonia sunt limitate la roluri cu normă parțială sau în sectorul vânzărilor cu amănuntul dacă reintră în forța de muncă. În 2021, 39% din angajate lucrau part-time, comparativ cu 15% din bărbați, potrivit OECD.
Autoritățile din Tokio speră să rezolve această problemă, finanțând înghețarea ovulelor, pentru ca femeile să poată rămâne însărcinate dacă decid să aibă un copil mai târziu. Iar proaspeții părinți niponi primesc un bonus de câteva mii de dolari pentru acoperirea costurilor medicale. Există o soluție și pentru cei care sunt singuri - un serviciu de dating care folosește Inteligența Artificială, finanțat cu bani de la stat.
Rămâne de văzut dacă astfel de măsuri pot avea efect. Însă povestea satului Kawakami arată ce se poate întâmpla când declinul demografic nu este împiedicat. Pe lângă populația sa în continuă scădere, multe dintre meșteșugurile și obiceiurile populare de aici sunt pe cale de dispariției.
Când familia Yokobori s-a mutat în Kawakami, cu zece ani în urmă, nu știau că cei mai mulți locuitori depășiseră mult vârsta pensionării. Cu timpul, cunoștințele lor mai vârstnice s-au stins din viață. "Nu mai sunt destui oameni care să păstreze satele, comunitățile, festivalurile și alte organizații și e imposibil să mai faci asta acum. Cu cât cunosc mai bine oamenii, adică bătrânii, cu atât mă întristez mai mult că trebuie să mă despart de ei", a spus Miho.
"Viața merge înainte cu sau fără sat. În același timp, e foarte trist să vezi cum dispar oamenii din jur", a adăugat ea.
Mai e o speranță
Deși în ultimii ani eforturile Japoniei de a-și remedia problema demografică n-au dat roade, există și o mică rază de speranță în povestea familiei Yokobori, notează CNN. Nașterea lui Kentaro a fost neobișnuită nu doar pentru că satul Kawakami o aștepta de 25 de ani, ci pentru că părinții lui s-au mutat la țară de la oraș, o tendință care, ca și în România, a început să atragă tot mai mulți tineri sătui de ritmul trepidant al vieții citadine.
Unele sondaje recente arată că tineri precum cuplul Yokobori sunt atrași de viața la țară, de costul mai mic al vieții, de aerul curat și de stresul redus, factori vitali în decizia de a avea copii. Potrivit unui studiu realizat pe un eșantion de locuitori din Tokio, 34% din respondenți și-au arătat interesul pentru a se muta la țară, în creștere cu 25,1% față de 2019. Și mai remarcabil, 44,9% din tinerii de 20 de ani au spus că vor să părăseacă orașul.
Familia Yokobori este convinsă că i-ar fi fost mult mai greu să aibă un copil dacă locuiau în oraș. Decizia de a se muta a fost determinată de o tragedie națională petrecută cu 12 ani în urmă. Pe 11 martie 2011, un cutremur violent a declanșat un tsunami violent care a devastat coasta de est a Japoniei și a provocat un incident nuclear la Fukushima. Miho lucra într-un birou din Tokio atunci și își amintește cât de pierdută și neajutorată se simțea atunci în cel mai mare oraș al țării.
"Toată lumea era panicată, era ca la război, deși n-am trecut niciodată printr-un război. Era ca și cum ai bani, dar nu poți să cumperi apă. Tot transportul era închis, așa că nu-l puteam folosi. M-am simțit fără puteri", a povestit ea.
Tragedia i-a trezit pe Miho și Hirohito, care lucra ca designer grafic atunci. "Lucrurile pe care mă bazam au devenit brusc nesigure și am simțit că de fapt trăiesc într-un loc foarte instabil. Am simțit că trebuie să-mi asigur singur un astfel de loc", a explicat el.
Așa au găsit locul dintr-o zonă retrasă, în prefectura Nara, înconjurat de munți semeți și presărat cu așezări mărunte, ascunse de-a lungul drumurilor întortocheate, sub cedri falnici mai înalți decât majoritatea clădirilor. Au renunțat la slujbele lor și s-au mutat într-o casă simplă. El a învățat meșteșugul tâmplăriei și face butoaie de cedru pentru celebra băutură japoneză sake, iar ea este casnică și are grijă de Kentaro, crește păsări și cultivă legume.
Marea întrebare, pentru satul Kawakami și pentru restul Japoniei, este dacă nașterea lui Kentaro e un semn că vor veni vremuri mai bune sau doar un miracol într-o decădere ce nu mai poate fi împiedicată.
T.D.