Muncesc pământul cu propriile mâini, sudoare și pricepere. Au grijă de animale ca și când fac parte din familie. Locuiesc într-un sat care nu le oferă oportunități. Așa că abia reușesc să răzbească de pe-o zi pe alta. Adesea trăiesc din ajutoarele statului sau din pensii mici și încearcă să-și asigure hrana din agricultură. Dar, de cele mai multe ori, ce obțin prin propriile forțe le acoperă doar parțial nevoile de bază. Unii își suplimentează venitul prin muncă la negru sau se angajează ca sezonieri aici sau în străinătate. Însă există și cazuri în care nu au parte de niciun fel de ajutor.
Ei sunt fermierii de subzistență ai României, despre care nu vorbim aproape deloc. Sunt acei agricultori care își cultivă terenurile și cresc animale în principal pentru consumul propriu și au un venit infim. Cercetarea „Invizibilii” derulată recent de Provident arată că în țara noastră sunt peste 548.000 de ferme de subzistență – iar în multe cazuri, munca încă se face cu sapa și plugul.
Paradoxul este că deși deţin puțin peste 50% din suprafaţa agricolă a ţării, ei realizează doar 10-15% din producţie. Care este, de cele mai multe ori, destinată exclusiv consumului propriu. Această categorie de fermieri se regăsește preponderent în mediul rural. În plus, pare imposibil ca aceștia să-și dezvolte o activitate comercială din agricultură. Practic, ei încearcă doar să-și asigure traiul zilei de mâine.
La această categorie se adaugă și cea a fermierilor de semi-subzistență, unde cea mai mare parte din producție se duce către consum propriu, iar o mică parte este comercializată. Fermele de semi-subzistență mai au o caracteristică importantă: pot procesa din producția proprie produse tradiționale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Împreună, numărul lor ajunge la aproximativ 700.000.
Fermierii de subzistență reprezintă unul dintre cele 6 grupuri vulnerabile din România identificate într-un amplu studiu realizat de Provident. Proiectul, intitulat sugestiv INVIZIBILII, arată că milioane de români fac parte din grupuri vulnerabile social sau economic și își propune să găsească soluții și să ofere o mână de ajutor acestora. Dacă ai nevoie de ajutor și cauți soluții la problemele din viața de zi cu zi, intră pe invizibilii.ro!
MULȚI, MICI, CU VENITURI INFIME
De fapt, avem cel mai mare procent de ferme mici, de subzistență, din Uniunea Europeană - 94,6% din fermele noastre au o producție sub 8.000 de euro pe an, conform Eurostat. La polul opus se află Olanda, cu cel mai mic procent - 4,2%, iar media Uniunii Europene este de 64,6%.
Statistica a fost evidențiată de comisarul european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Janusz Wojciechowski, care a scris pe contul său de Twitter că România este țara cu cele mai multe ferme mici, de subzistență, din Uniunea Europeană, cu venituri care nu pot asigura traiul zilnic. După cum putem observa, procentul depășește cu mult media UE.
Situația acestora diferă însă de la țară la țară. Dacă în unele state, acești fermieri au și un alt job stabil ori alte venituri, în România ei au de regulă o situație financiară precară. Potrivit cercetării „Invizibilii”, fermierii de subzistență din țara noastră au, în medie, un venit net de numai 175 de lei pe lună!
83% dintre români cred că produsele micilor fermieri sunt superioare celor din supermarket.
Cu toate astea, fermele de subzistență generează un venit net lunar de doar 175 lei/fermă.
Studiu Invizibilii, Provident
Iar dacă ne uităm mai atent la statistici, observăm că, deși sunt mulți ca număr, suprafețele pe care fiecare le deține fiecare sunt mici. Iar cum plățile, subvențiile, creditele și despăgubirile se dau mai ales în funcție de suprafața agricolă, ne dăm seama că astfel de opțiuni nu prea le sunt la îndemână.
Așadar, conform Recensământului General Agricol din 2020, în România există 2,887 milioane de exploatații agricole, dintre care 2,862 milioane sunt exploatații fără personalitate juridică și 25.000 sunt exploatații cu personalitate juridică, conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică (INS).
Din punct de vedere al mărimii, exploatațiile agricole din România sunt foarte fragmentate (statistică 2020):
- exploatațiile agricole sub 1 ha, deși au reprezentat 54,0% din numărul total, au utilizat numai 4,6% din suprafața agricolă;
- exploatațiile agricole cu dimensiuni între 1 ha și 5 ha au reprezentat 36,3% din numărul total și au utilizat 18,2% din suprafața agricolă;
- exploatațiile agricole de dimensiuni mari, peste 50 ha, au avut o pondere foarte mică (cca 1%) în ceea ce privește numărul acestora, dar au utilizat 54,0% din suprafața agricolă.
Această fragmentare a structurii exploatațiilor agricole este o problemă pentru sectorul agricol românesc, deoarece face dificilă eficientizarea producției și a procesului de comercializare a produselor agricole.
În ultimii ani, guvernul român a luat o serie de măsuri pentru a reduce fragmentarea structurii exploatațiilor agricole, cum ar fi subvenționarea fuziunii exploatațiilor agricole și facilitarea accesului la credite pentru fermieri. Iar rezultatele încep să apară. Grație comasării terenurilor, numărul exploatațiilor agricole foarte mici (sub un hectar) s-a diminuat în 2020 față de 2010 cu cu 24,2%, arată datele INS.
PROVOCĂRI ȘI POSIBILE SOLUȚII PENTRU FERMIERII DE SUBZISTENȚĂ AI ROMÂNIEI
Dar multe dintre fermele de subzistență nu solicită subvențiile agricole și nu au unde să-și vândă ce produc peste necesarul gospodăriei. Însă nu pentru că ele n-ar exista. Dacă în anul 2007, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) derula mai puțin de 10 forme de sprijin destinate fermierilor români, în 2020 numărul acestora crescuse substanțial, ajungând la peste 100.
Printre motive se numără lipsa informației pe acest subiect, lipsa infrastructurii agricole, lipsa competențelor și resurselor necesare pentru a ieși din spirala sărăciei în care trăiesc, dar și birocrația, conform cercetării „Invizibilii”, realizate de Provident.
Așadar, deși este o posibilă soluție, creșterea gradului de asociere a micilor fermieri, inclusiv prin mărirea numărului de cooperative, care pot oferi soluții viabile pe termen lung pentru fermierii de subzistență, are ca impediment principal lipsa de competențe de management/administrare și de înțelegere a legislației, chiar mai mult decât de lipsa de încredere, potrivit sursei citate.
De asemenea, fermierii de subzistență se confruntă și cu o lipsă dublă lipsă de predictibilitate care îi afectează. Pe lângă cea socială și economică, mai ales din contextul ultimilor ani, au de-a face și cu impredictibilitatea condițiilor meteorologice, care pentru o categorie unde nu există niciun fel de capitalizare este dezastruoasă, potrivit cercetării „Invizibilii”, realizate de Provident.
În acest sector, poate chiar mai mult decât în altele, nu există soluții rapide pentru a le putea îmbunătăți situația. Ceea ce se poate face, pe termen lung, ține în primul rând de condițiile socio-economice din România, de nivelul veniturilor și de opțiunile disponibile pentru muncă, și de abia după de măsuri directe pentru categoria lor, conform studiului Provident.
În același timp însă, este nevoie și de un efort mai mare în vederea profesionalizării agriculturii, concomitent cu o sporire a tendinței de comasare a terenurilor, sub diferite forme, precum crearea de cooperative funcționale și eficiente, care să asigure atât condiții pentru sporirea rentabilității cât și accesul mai bun la piețe de desfacere, mai arată cercetarea „Invizibilii”.
Pentru a-și putea depăși condiția și urca în categoria de semi-subzistență, acești fermieri au nevoie de acces mai facil la piețe de desfacere pentru produsele lor. Soluțiile posibile, incluse și în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), sunt fie crearea de rețele de colectare de produse, care să realizeze legătura directă dintre producători și vânzători, sau de platforme de cumpărare/vânzare locale direct de la producători.
Un regim fiscal mai flexibil în agricultură ar putea rezolva, la rândul său, anumite probleme legate atât de piața muncii și indisponibilitatea forței de muncă din rural cât și de posibilitatea angrenării fermierilor de subzistență în rețele de colectare, potrivit unui raport despre potențialul agriculturii în România realizat de PwC.
Totodată, un obiectiv important din Planul Național Strategic (PNS), fixat pentru următorul exercițiu financiar 2021-2027, este consolidarea fermelor de familie și transformarea exploatațiilor agricole de subzistență și semi-subzistență în ferme comerciale.
RESURSE UTILE PENTRU FERMIERI
Pe platforma invizibilii.ro există o listă cu resurse utile oricărui fermier. Aceasta conține, printre altele, informații utile despre:
- Subvenții disponibile;
- Forme de sprijin pentru tinerii fermieri;
- Proiecte în vederea valorificării produselor locale pe lanțul scurt de aprovizionare.
„UNDE-S MULȚI, PUTEREA CREȘTE”
Asocierea micilor fermieri funcționează, de fapt, pe principiul „unde-s mulți, puterea crește”. Aici vorbim atât despre puterea de a penetra piața (poți ajunge să vinzi către supermarketuri, în târguri și la evenimente, în piețe, în magazine online etc.), dar și despre puterea de negociere, de a obține un preț mai competitiv și de a avea acces la tehnologii eficiente și la surse de finanțare mai ofertante și mai variate.
Conform unui raport publicat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, producția organizată și asocierea în cooperative sau grupuri de producători sunt fundamentale pentru a obține profit și a evita incertitudinea, astfel:
- Organizare și negociere: Asocierea în cooperative sau grupuri de producători lucru poate ajuta producătorii să își organizeze producția și să negocieze contracte cu retailerii. Dacă nu pot forma o cooperativă, pot încerca să se asocieze la nivel de comună sau de regiune.
- Planificarea și seriozitatea: Retailerii se bazează pe cantități constante de produse. Producătorii trebuie să fie serioși și să livreze marfa conform contractului, indiferent de fluctuațiile prețurilor pe piață.
- Respectarea standardelor: Retailerii nu vor accepta marfa nesortată, neambalată sau nepaletizată. De asemenea, este necesar transportul cu mașini speciale frigorifice. Aceste cerințe pot fi mai ușor îndeplinite în cadrul unei cooperative.
- Diversificarea producției: Fermierii care doresc să colaboreze cu marile magazine ar trebui să fie dispuși să renunțe la confortul de a produce doar ceea ce știu și să încerce și alte culturi. Legumele „de nișă“ își vor găsi cumpărătorii în supermarketuri.
Așadar, asocierea producătorilor locali poate aduce numeroase beneficii, inclusiv o mai bună organizare a producției, posibilitatea de a negocia contracte cu retailerii și capacitatea de a se adapta la cerințele pieței.
Și, ușor-ușor agricultorii români văd beneficiile acestora. În 2021 au fost înfiinţate 787 de noi cooperative agricole, numărul total al acestor forme asociative ajungând la 4.041, potrivit calculelor ZF. Numărul este cel mai mare din istoria ţării, depăşindu-l astfel pe cel din perioada comunistă.
Dar există și alte opțiuni, cum ar fi accesarea de fonduri europene, colaborarea cu autoritățile locale ori cu ONG-uri dedicate promovării fermierilor locali sau cu magazinele online care vând produse proaspete.
O altă alternativă la dezvoltarea fermelor mici și mijlocii pot fi și food hub-urile (sau „agregatoare de producție locală” ori „noduri alimentare”). Acestea sunt organizații inspirate de un model american (și înregistrate în țara noastră ca societăți cu răspundere limitată), care gestionează în mod activ agregarea, distribuția și comercializarea produselor alimentare de la producătorii locali și regionali și le oferă în plus o întreagă gamă de servicii cu scopul îmbunătățirii eficienței, rentabilității și sustenabilității acestora.
În țara noastră există patru food hub-uri care vând agregat peste 4.000 de produse furnizate de către 342 de fermieri locali și au 14 angajați. Veniturile lor au crescut anual din 2017 încoace, iar cifra de afaceri cumulată a fost de 650.000 de dolari la finalul anului 2020, conform informațiilor transmise de Centrul Român pentru Politici Europene.