Nimic nu e mai pur și mai frumos decât un câine care iubește un copil, iar Dogtors este un proiect în care fiecare dintre noi putem dărui dragoste pe lăbuțe, povestește Izabela Udroiu, fondatoarea Asociației Magidream.
Ea luptă, la propriu, pentru a constui primul Centru de Viață Independentă din România în cadrul căruia să funcționeze și prima școală de dresaj canin specializat pentru asistență vie.
Ce fac ei, mai exact? Adoptă câini din adăposturi, îi dresează și îi pregătesc pentru a-i asista pe cei care au nevoie, de la copii cu dizabilități la adulți cu nevoi speciale sau veterani de război care au nevoie de sprijin pentru o viață independentă.
Dar totul pare anevoios în România.
”Avem cu toții nevoie de dragoste și speranță, iar câinele ne învață această lecție cu multă înțelepciune și blândețe”, amintește Izabela Udroiu, care ne povestește despre provocările pe care le întâmpină în încercarea sa de a oferi o viață normală persoanelor cu dizabilități în România, așa cum li se oferă în Statele Unite sau în alte state europene.
”Cred cu toată inima că putem aduce extrem de multă dragoste, lumină și bucurie în viețile lor cu ajutorul câinelui”, mai spune ea.
Aș vrea să ne spuneți, pentru început, câteva cuvinte despre asociația dumneavoastră. Cine sunteți, cu ce vă ocupați, cum s-a născut proiectul Magidream și ce v-a inspirat în crearea lui?
Îmi place să cred că Asociația Magidream reprezintă o asociere liberă de oameni și idei al căror numitor comun este dorința de a dărui acolo unde nu există nici daruri, nici mecanisme instituționale de sprijin.
Ca diplomați, jurnaliști sau psihologi în viața de zi cu zi, am avut acces la cunoașterea unor realități sociale din poziții cumva privilegiate.
Am putut descoperi astfel și lipsuri esențiale în situații de criză, dar și soluții asupra cărora nu se apleacă nimeni.
Ne adresăm celor câteva milioane de români diagnosticați cu diverse forme de dizabilitate, afecțiuni cronice sau alte nevoi speciale.
Vorbim de copii, tineri sau adulți care sunt fie singuri, fie alături de familii sărace, fie trăiesc drama marginalizării în comunitate.
Ca oameni, unii dintre noi am avut șansa să cunoaștem și să învățăm despre nevoile lor prin trăirea unor experiențe personale.
Singurul sprijin pe care l-am putut oferi unor oameni dragi nouă a fost dragostea și-au mai fost nopțile noastre nedormite...
În căutarea unor resurse formale de suport sau asistență socială, ne-am ciocnit mai degrabă de neajunsuri, nepăsare sau de jumătăți de măsură.
În România, se uită, din păcate, că omul are, deopotrivă, și trup și suflet. Dogtors este o poveste despre emoții și viață altfel.
Din acest motiv, am creat Dogtors, un proiect social caritabil care aduce în sprijinul persoanelor cu dizabilități și alte nevoi speciale un ”medicament” rar, fără efecte secundare: câinele.
Mai exact, câinele asistent, acel câine special, educat prin dresaj canin de elită.
El poate, cu dragostea lui necondiționată și cu acei ochi puri ce oglindesc un devotament nepământean, să vindece inima, să liniștească mintea și să sprijine trupul acestor oameni.
Alături de el, omul cu nevoi speciale are o șansă reală la o viață mai bună, la mai multă autonomie personală și chiar la revenirea activă în societate.
De-a lungul istoriei, omul ca specie nu a găsit un alt partener mai de nădejde decât micul patruped și nici un prieten dispus să-i stea aproape neclintit, indiferent de chip, cărțile citite, hainele purtate sau sumele din cont.
Experiența practică a statelor occidentale, studiile socio-medicale și implicarea câinelui educat specific în cercetare medicală de vârf – a se vedea proiectul de detecție cu ajutorul câinelui a persoanelor afectate de COVID-19, certifică potențialul uriaș al intervenției sociale vii, indiferent că vorbim de asistență socială, terapie sau educație.
Practic, nu există domeniu care să nu exploateze într-un fel sau altul imaginea și abilitățile naturale ale câinelui.
Așa se explică adevărate industrii bazate pe parteneriatul sudat om-câine, care-l transformă pe cel din urmă într-un veritabil contributor la bugetele naționale.
România este unul dintre statele care ignoră multiplele beneficii oferite de câinele asistent, ca instrument eficient de intervenție socială.
Avem bugete de asigurări sociale pe minus, nevoi numeroase, un număr din ce în ce mai mare de oameni care suferă de o formă sau alta de dizabilitate și o comunitate tot mai extinsă de persoane vârstnice singure și sărace din cauza fenomenului de îmbătrânire a populației.
Nu avem însă politici publice și instrumente de intervenție ieftine, accesibile și cu efecte pozitive palpabile și ireversibile în viețile acestor oameni.
Asociația Magidream și-a asumat o misiune de pionierat. Promovăm independența în defavoarea dependenței, incluziunea socială în detrimentul discriminării și a stigmatului social, care fac viața celor cu dizabilități și alte nevoi speciale și mai amară.
Ne-am fixat o țintă ambițioasă. Avem motivația și determinarea necesară pentru a construi Primul Centru de Viață Independentă din România în cadrul căruia să funcționeze și prima școală de dresaj canin specializat pentru asistență vie.
Vom prelua și implementa standarde și criterii internaționale în domeniu și vom furniza servicii, resurse și programe de asistență, terapie și educație asistate de câine, în mod responsabil. Așa puteți înțelege proiectul Dogtors.
Care a fost, până acum, cea mai mare provocare a proiectului Dogtors?
Dogtors este un proiect care încântă fiecare om căruia îi povestim despre cum poate schimba destine.
Destine de oameni cu nevoi speciale și destinele câinilor abandonați în adăposturi, unde mor cu zile de boli și singurătate.
Toți câinii pe care îi introducem în procesul de educație pentru asistență vie sunt selectați din adăposturi care - deși se cheltuie sume publice uriașe pentru întreținerea lor - nu sunt decât niște închisori mizere.
Această condiție de dependență și viață la limită este, în opinia mea, numitorul comun al câinilor abandonați și al semenilor noștri cu dizabilități sau alte nevoi speciale.
Niciunul dintre ei nu merită o asemenea soartă. Dacă noi, ceilalți, am înțelege acest amănunt de bun simț, Dogtors ar fi astăzi deja un proiect în fază avansată de implementare. Însă societatea românească are încă multe de învățat.
Avem terenul pe care putem construi și, după aproape un an de confruntări nefirești cu indolența birocratică, am obținut aprobarea PUZ-ului și a Certificatului de Urbanism.
Această etapă a fost prima dintre provocările noastre. Dar cea mai mare provocare a proiectului Dogtors este atragerea suportului financiar.
Nu avem, din păcate, o cultură a investiției responsabile, ci un apetit exagerat pentru proiecte fără impact real și rezultate sustenabile, fapt care ține România captivă într-un interminabil proces de tranziție.
Fie că privim către autorități, fie că ne îndreptăm atenția către mediul privat, pare că nimeni nu are intenția de a construi temeinic pentru oameni și pentru un viitor colectiv ceva mai luminos decât prezentul.
Nu avem, de asemenea, nicio cultură a carității sau a voluntariatului, iar această realitate trebuie schimbată. Este unul dintre obiectivele pe termen lung ale asociației noastre.
Dogtors înseamnă solidaritate și renunțarea la tipare culturale care separă și marginalizează oameni care sunt la fel ca noi!
Dogtors este un îndemn de a privi cu grijă spre cel de lângă noi pentru că nu se știe niciodată când îi putem lua locul în suferință și n-am vrea să ne descoperim neputincioși și singuri.
Avem cu toții nevoie de dragoste și speranță, iar câinele ne învață această lecție cu multă înțelepciune și blândețe.
În ce măsură sunteți sprijiniți de legi și autorități în demersurile voastre? Ce lipsește pentru ca inițiativa voastră să ajungă la fiecare dintre cei care ar avea nevoie de asistență?
Legea 448/2006 prevede, începând cu anul 2014, dreptul persoanelor cu dizabilități de a fi asistate de un câine de serviciu, însă cadrul normativ nu spune cine furnizează această prețioasă resursă.
Acesta este motivul pentru care înființarea primei școli de dresaj canin specializat în educația câinilor asistenți este o urgență.
Fără a avea câinele la dispoziție, dreptul la asistență vie al persoanelor cu dizabilități este un drept care nu poate fi exercitat. Dogtors va schimba această realitate.
Pe de altă parte, legislația din România nu stipulează standarde și criterii pentru furnizarea resurselor indispensabile în acordarea asistenței sociale vii și nu asigură norme pentru implementarea în practică a conceptului de viață independentă.
Paradoxal însă autoritățile acreditează organizații neguvernamentale ca furnizori de servicii sociale al căror scop este învățarea de deprinderi de viață independentă!
Aceste neconcordanțe trebuie ajustate, în beneficiul celor peste 900.000 de persoane cu dizabilități diagnosticate oficial, a celor altor câteva sute mii care refuză sau evită diagnosticul de teama stigmatului social și celor câteva milioane de persoane cu alte nevoi speciale.
Este timpul să alegem abordarea europeană care consideră că cei care suferă de afecțiuni cronice au nevoi speciale și nevoie reală de sprijin. La nivelul UE, vorbim de circa 80 milioane de persoane incluse în cele două categorii, estimarea pentru viitor fiind pesimistă.
Pe fondul fenomenului de îmbătrânire a populației, se apreciază că, până la sfârșitul vieții, fiecare adult va experimenta o formă sau alta de dizabilitate sau va traversa o etapă în care se va confrunta cu diverse nevoi speciale.
Mă întrebați de sprijinul autorităților... Îmi puteți indica dumneavoastră soluțiile oficiale sau politicile publice actuale care vin să răspundă concret la aceste nevoi sociale acute?
Știți cumva cum facem acum, în România, să oferim o șansă la educație copiilor cu dizabilități care sunt, pur și simplu, umiliți când școala își închide porțile în fața lor?
Ajunge să panseze rănile unui părinte sau ale unei familii întregi o indemnizație socială infimă?
Vorbim măcar în campanii publice de informare despre dramele și destinele frânte ale acestor milioane de oameni? Răspunsul meu la aceste întrebări a fost unul trist.
Fiecare copil cu nevoi speciale, fără sprijinul necesar pentru a se integra în mod activ în comunitate, va deveni mâine un adult asistat social. Și noi deja ne plângem de cât consumă bugetele de asigurări sociale...
Sunt state care au înțeles atât de bine beneficiile remarcabile ale intervenției sociale asistate de câine pe termen lung încât decontează din bugetul de asigurări sociale costurile pentru formarea câinilor asistenți.
Este cunoscut exemplul SUA, care folosește această resursă de asistență vie pentru susținerea recuperării fizice și emoționale a veteranilor de război, dar și cel al Marii Britanii care economisește anual milioane de lire folosind câinele în asistență socială, terapie, educație și chiar cercetare medicală.
Introducerea câinelui în programa școlară dă rezultate extraordinare în integrarea copiilor cu dizabilități și alte nevoi speciale, în creșterea performanței academice, în modelarea unor comportamente și în reducerea abandonului școlar.
Avem nevoie în România de rezultate asemănătoare. Câinele asistent este un numitor comun al copiilor și el unește prin simpla invitație la joacă.
Grație lui, copiii cu dizabilități sunt acceptați și mentalitățile discriminatorii se schimbă.
Alături de el, copii cu anxietate, dislexie sau alte probleme cu substrat emoțional își cresc încrederea în sine și treptat învață să se exprime normal.
Actul de educație asistat de câine are beneficii pentru orice copil, cu condiția obligatorie să fie făcut cu știință și în cadrul unor programe validate de studii.
O astfel de educație ne propunem prin Dogtors și am încheiat deja acorduri de colaborare cu 18 școli din București, Vrancea și Buzău, unde există atât copii cu cerințe educaționale speciale, cât și copii tipici.
Dogtors va furniza în cadrul Primului Centrului de Suport pentru Viață Independentă din România și celelalte resurse indispensabile pentru cei care au nevoie de asistență socială vie.
Vom forma specialiști care să știe să formeze câinele asistent, dar și specialiști în asistență socială, psihoterapie, terapie medicală sau educație care au nevoie să știe să lucreze cu acest câine inteligent.
Cheia în asistența vie este formarea unui parteneriat sudat și funcțional între om și câine.
Cei doi parteneri au nevoie să știe cum să comunice unul cu altul și cum să răspundă nevoilor speciale pentru care câinele a fost educat. Cei doi au nevoie, într-o primă fază, de ajutorul unor experți din domeniile amintite mai sus.
Altfel, nu vorbim de asistență vie, ci doar de interacțiuni sporadice între om și câine, care nu oferă rezultate sustenabile.
Dogtors este un proiect de la care se poate porni. Doar prin construcția Primul Centru de Suport pentru Viață Independentă putem folosi puterea exemplului și, apoi, nu ne rămâne decât să multiplicăm la nivel național această inițiativă.
Proiectul nostru este unul serios și complex, construim pentru viitor pornind de la dezvoltarea unui domeniu inexistent. Importăm și implementăm standarde și criterii internaționale și, prin certificarea centrului nostru la acest nivel, putem lărgi cadrul normativ din România.
Cu certitudine, sprijinul autorităților este esențial, dar încă îl așteptăm. Cu siguranță, rolul dvs, mass-media, în diseminarea mesajului nostru este foarte important.
Vă invit să fiți partenerii noștri și să promovăm împreună campanii publice de informare și educație a publicului larg.
Vă invit să interacționați cu autoritățile și să provocați reacțiile lor pe marginea temei promovate de Dogtors.
Cred că, astfel, vom reuși să ajutăm împreună persoanele cu dizabilități și alte nevoi speciale și să scriem prin fapte povești de succes. Fără follow-up la discuțiile noastre, Asociația Magidream rămâne singurul actor implicat în acest domeniu.
Câte persoane cu dizabilități ați sprijinit până acum? Și ce trebuie să facă oamenii care ar avea nevoie de serviciile pe care le oferiți?
Deși proiectul Dogtors are nevoie de facilitățile logistice pentru care căutăm resursele financiare în vederea construirii, avem norocul să dispunem de expertiză și de resurse umane unice, astfel încât am putut ajuta punctual pe cei care ne-au cerut ajutorul.
Cei mai mulți sunt părinți de copii cu dizabilități sau alte nevoi speciale ce pot fi ascunse, cel puțin așa cred ei, motiv pentru care refuză popularizarea poveștilor lor de viață.
Pe cei care au deja un câine acasă și vor să creeze o legătură emoțională cu copilul, îi învățăm de la distanță cum să abordeze câinele, iar psihoterapeutul nostru îi asistă telefonic în interacțiunea celor doi.
De curând, am început un parteneriat de lungă durată cu Organizația Suedeză de Ajutor Umanitar Individual în al cărui centru social din Voluntari sunt internați tineri cu dizabilități severe.
Toți au fost abandonați la naștere în maternitate acum aproape 30 de ani și toți ar avea o viață mai bună și mai multă independență alături de un câine asistent.
Am început să lucrăm cu ei, folosind câinii noștri, însă nevoile sunt atât de specifice încât este vital să educăm câte un câine pentru fiecare dintre ei.
Ne-am unit forțele și căutăm sprijin financiar pentru amenajarea unei mici pensiuni pentru cazarea primilor 15 câini pe care îi vom salva din adăposturi special în acest scop.
Ne puteți ajuta foarte mult în această direcție, lansând pe pagina dvs un apel către public pentru care vă mulțumim foarte mult.
Până acum, avem suportul unei firme de construcții care s-a oferit să ne ajute pro bono, însă avem nevoie de câteva containere modulare și de materiale pentru amenajarea acestora.
În asistența socială vie, bunăstarea câinelui este obligatorie. Ca să poată ajuta, câinele asistent trebuie să aibă o condiție fizică și emoțională impecabilă.
Cei care vor să beneficieze de servicii de asistență vie, trebuie să îndeplinească câteva condiții.
Până la construcția centrului nostru, familiile trebuie să aibă disponibilitatea de a-și asuma responsabilitatea câinelui.
Apoi, cei care nu pot plăti costurile cu educația câinelui și formarea echipei dintre acesta și cel care beneficiază de serviciile lui, trebuie să fie încadrați în categoria persoanelor defavorizate.
Pentru cei care nu îndeplinesc această condiție, serviciile de dresaj și asistență psihologică se pot presta contra cost, banii urmând a fi direcționați în proiectul Dogtors pentru susținerea segmentului caritabil.
Cei interesați ne pot suna la numărul de telefon de pe site-ul proiectului nostru – www.dogtors.ro – sau ne pot scrie pe pagina Facebook Dogtors. Stabilim nevoile și începem să lucrăm.
Ce planuri aveți pentru proiectul Dogtors?
Cea mai mare preocupare a noastră este găsirea unor soluții de finanțare care să ne permită construcția centrului și înființarea școlii de dresaj specializat în asistența vie cât mai repede posibil.
Ne dorim, de asemenea, să dezvoltăm parteneriatele cu organizațiile beneficiare pe care le avem deja și să inițiem altele noi.
În acest fel consolidăm procesul de popularizare a proiectului Dogtors, a intervenției sociale asistate de câine și a rezultatelor acesteia, reușind, totodată, să contribuim la educația potențialilor beneficiari ai programelor pe care le promovăm.
De pildă, avem un parteneriat cu Asociația Invictus România, ai căror membri sunt veterani de război reveniți din teatrele de operațiuni militare recente cu diverse nevoi speciale.
Acești oameni merită să fie prețuiți și reintegrați în societate, iar noi îi așteptăm să învețe la școala noastră de dresaj canin și să devină instructori pentru viitorii câini asistenți destinați unor semeni care au probleme ca cele care lor le-a schimbat viața.
În SUA, numeroși veterani de război cu dizabilități lucrează ca dresori canini de asistență. De ce nu și în România?
Sperăm ca Ministerul Apărării Naționale să fie receptiv și să înțeleagă potențialul nelimitat al Dogtors pentru militarii săi în rezervă.
Pe fond, dorința noastră este ca un număr cât mai mare de oameni și autorități să își îndrepte atenția către acest proiect, privind în perspectivă cu dorința de a da o șansă milioanelor de români care au nevoie de ea și o merită.
Cred cu toată inima că putem aduce extrem de multă dragoste, lumină și bucurie în viețile lor cu ajutorul câinelui.
În plină pandemie, invităm pe cei care au câini sociabili acasă să vină la cursurile noastre de dresaj de asistență cu ei, iar la finalul procesului de educație să formăm echipe care ajută cu acești câini oamenii singuri sau bolnavi cărora le este mai greu decât nouă în această stare de izolare, fără termen limită...
Cu ce putem sprijini fiecare dintre noi proiectul dumneavoastră?
Vă mulțumesc pentru această întrebare. Orice om care vrea să facă o faptă bună, poate sprijini Dogtors cu o donație sau cu direcționarea cotei de 3,5 la sută din impozit către Asociația Magidream.
Pe site-ul nostru, doritorii pot descărca formularul ANAF. Aceeași opțiune o au și cei care desfășoară activități în regim de PFA.
Companiile au și ele posibilitatea să ajute prin donarea către Asociația Magidream a 20% din impozitul pe profit.
Nu contează tipul de companie, importantă este doar dorința de a te implica social responsabil.
De asemenea, firmele care pot și vor, pot susține Dogtors prin donații de materiale de construcții, așa cum a făcut până acum firma Egger Rădăuți.
Acest proiect se poate construi din aceste donații de materiale, așa cum din donații de bani s-a construit în România un spital privat pentru copiii bolnavi de cancer.
Cei care au donat acolo trebuie să știe că pot în continuare ajuta acești copii prin donații către Dogtors.
Dacă noi am ajunge la ei cu câțiva cățeluși educați pentru copii cu nevoi speciale, sufletul lor s-ar umple de bucurie și ar uita de suferința prin care trec.
Nimic nu e mai pur și mai frumos decât un câine care iubește un copil! Dogtors este un proiect în care fiecare dintre noi putem dărui dragoste pe lăbuțe.
Cum spuneam, dumneavostră, jurnaliștii, puteți susține Dogtors și persoanele cu dizabilități și alte nevoi speciale prin ducerea proiectului nostru către autorități.
Personal, aș fi curioasă să citesc răspunsurile lor și să fac o comparație cu cele care mi-au fost oferite mie când am prezentat proiectul.
Și mai puteți să contribuiți prin campanii de educație și informare cu privire la milioanele de nevoi care se regăsesc în universul închis în care trăiesc cei cărora ne adresăm prin Dogtors. Acest material este un prim pas. Și vă mulțumim!
Citește și:
