În ciuda problemelor de legislație și a incapacității administrative a multor instituții din România, anul 2023 aduce posibilități importante de digitalizare.
Despre câteva dintre ele am vorbit cu experți, antreprenori, oameni politici și reprezentanți ai instituțiilor statului în cadrul unei dezbateri care a avut loc în timpul Galei Regista 2023.
Puteți urmări întreaga dezbatere în materialul video de mai jos între minutele 13:32:00 și 1:25:33.
Mai jos găsiți câteva repere și declarații ale unora dintre invitați.
Am început discuția de la condiția de bază pentru a ne bucura de digitalizare. Anume aceea de a avea identitate electronică, de a exista și de a fi recunoscuți în mediul digital.
- „Am pierdut timp. Dar putem arde acum niște etape” - Radu Puchiu, expert și fondator H.appy Cities (de la min. 19:13)
„Toate guvernele care au început acest drum al e-guvernării și apoi al transformării digitale au început cu lucruri de bază.
Și lucrul de bază, în zona asta, este identitatea electronică. Fără o identitate electronică este greu să construiești servicii digitale.
Și spuneam asta de foarte mulți ani - cred că în 2009 am spus-o prima oară – că o să ajungem să cheltuim foarte mulți bani pentru a uni ceea ce am construit, în mod separat.
Și asta se întâmplă acum. Am început să construim pe insule și fără să avem coerență. (....)
Fără identitate digitală – dacă nu știi cine se află în cealaltă parte a calculatorului – este foarte greu să construiești corect. Și atunci au început tot soiul de hibrizi, pe care acum trebuie să cheltuim ca să-i refacem. Și multe instituții au această problemă.
Să cheltuim ca să creăm corect o identitate digitală, în contextul în care au apărut foarte multe forme și să ajungem la o normalitate.
Așa trebuia început. N-am folosit acel timp. Dar putem arde de acum niște etape”.
- „Avem nevoie de a treia parte, care să garanteze identitatea. Întârzierea: cel puțin 20 de ani”, Andrei Nicoară, expert e-guvernare și fondator Anse Info (de la min. 28:28)
„Identitatea unei persoane se naște spontan. Iar în administrația publică cu care vorbim noi astăzi asta s-a întâmplat firesc. A fost creată o aplicație, s-au deschis conturi pentru utilizatori.
Și așa au ajuns să existe probabil 1,5 milioane de utilizatori în spațiul privat virtual al Ministerului de Finanțe.
Problema este că înrolarea – creșterea numărului de utilizatori – este o procedură foarte scumpă. Trebuie să-i aduci la ghișeu, să le verifici identitatea, oamenii n-au timp, n-au chef... nu e un lucru care să funcționeze foarte ușor.
Am ajuns până la un anume punct cu el. Dar nu vom mai avea o rată de creștere pe sistemul ăsta, mai departe.
Și-atunci se trece la partea de încredere. Ne uităm cu toții la o a treia parte care să garanteze pentru cel care se prezintă la ghișeul nostru virtual. Astfel, nu mai trebuie să-l cred pe cuvânt, ci îl chem pe cel în care am încredere și care îmi garantează despre cine este vorba.
Această nouă generație de abordări – în care o a treia parte garantează identitatea – este foarte întârziată în România. Cu cel puțin 20 de ani”.
- „3 soluții tehnice pentru identitate electronică. Una singură viabilă”, Andrei Nicoară, expert e-Guvernare și fondator Anse Info
„În acest moment avem trei candidaţi de identităţi electronice, care teoretic ar putea fi folosite din punct de vedere tehnic. Dar problema nu este tehnică, este o problemă de natură juridică, pentru că a treia parte, cel care-mi garantează identitatea, îşi asumă nişte obligaţii, pentru că îmi garantează.
Dacă el greşeşte cumva, eu trebuie să pot să-l trag la răspundere şi aşa mai departe. Şi atunci acest mecanism de tragere la răspundere întotdeauna trebuie să aibă un aranjament juridic care să fie o cupolă ce acoperă în egală măsură şi pe cel care primeşte identitatea, şi pe cel care emite identitatea.
Deci trebuie să identificăm șeful comun care spune «Tu îl crezi pe cel de aici». Se poate face și la nivel local, cu aplicabilitate locală. Dar evident că nu putem face prea mulți pași în felul ăsta. Și atunci avem nevoie de o legislație națională.
(...) Viitoarea sau existenta carte electronică de identitate de la MAI nu o au foarte multe persoane, sunt câteva mii emise la Cluj, dar drumul e clar, are marele avantaj că are o legislaţie naţională în spate care deja îi dă valoare juridică şi ştim clar că, în relaţie cu toate instituţiile publice, posesorii cărţii de identitate trebuie să fie recunoscuţi ca fiind ceea ce sunt.
Al doilea proiect, care este în construcţie tehnică, este la Autoritatea pentru Digitalizarea României, se numeşte PSCID (Platforma Software Centralizată pentru Identificare Digitală - n.red.), dar este încă un proiect tehnic care nu are legislaţie în spate, iar al treilea vizează identităţile digitale folosite în prezent pentru semnătura electronică.
Dar atenție: identitatea electronică pe care o oferă semnătura electronică nu este aceeași cu cea folosită pentru accesarea unui site.
Se practică prin niște decizii locale, să recunoaște certificatul de semnătură electronică prin recunoșterea certificatului de semnătură digitală la Ministerul de Finanțe. Dar abordarea asta e foarte trasă de păr. Și cumva împotriva reglementărilor UE”.
- „5 milioane de cărți electronice de identitate electronică e un ritm bun”, Andrei Nicoară, expert e-Guvernare și fondator Anse Info
„Din înţelegerea mea, undeva prin vară, o să înceapă să se emită cărţile în Bucureşti, iar la finalul anului o să fie accesibile în toată ţara, existând prin PNRR un anume număr de câteva milioane bune de cărţi care vor fi emise. Şi, foarte important, vor fi achitate din bani europeni, respectiv nu va mai exista această taxă pentru prima emitere a unei cărţi electronice de entitate.
Deci, din punctul meu de vedere, chiar dacă este un proiect întârziat, chiar dacă au fost câteva probleme tehnice, cartea electronică de identitate este în momentul acesta singura soluţie viabilă şi cu un drum clar pe termen lung şi să ne bucurăm toţi de ea. O aşteptăm precum Crăciunul, doar că o să vină vara”.
- „Să ne gândim și la cetățean, nu doar la detaliile tehnice”, Cătălin Teniță, deputat neafiliat (de la min. 44:11)
„Taiwan și Singapore. Cum au făcut ei digitalizare? Au pornit de la evenimente de viață.
Primul eveniment e nașterea și ultimul, cel în care trebuie predat buletinul și încheiate socotelile. Au definit ei vreo 30 de evenimente de viață. Și au început să digitalizeze unul câte unul.
Și-au încercat să înțeleagă: de ce este nevoie, spre exemplu, când copilul merge la școală? Are nevoie să fie vaccinat, să primească manuale și mai știu eu ce. Să zicem că 5 instituții trebuie să lucreze împreună la treaba asta.
Și au creat o aplicație pentru evenimentul din viață numit «copilul merge la școală».
Deci dincolo de interoperabilitate, de ce ar trebui să facă instituțiile, de schimb de date între instituții și așa mai departe, trebuie să ne gândim și din acest punct de vedere: ce-i ofer eu cetățeanului și cum îl determin să își descarce acea aplicație”.
- „Competențele digitale vor crește încrederea în identitatea electronică”, Dragoș Tohănean, vicepreședinte al Autorității pentru Digitalizarea României (de la min. 23:36)
„Identitate electronică, semnătură digitală, conectarea bazelor de date sau cybersecurity: toate au un punct comun. Informațiile, din punct de vedere tehnic sau funcțional, sunt înțelese într-un cadru destul de restrâns, din punct de vedere al cunoștințelor.
Dacă aceste competențe digitale sunt larg răspândite, fie că vorbim despre procese de finanțare care să îmbunătățească acest set de deprinderi, fie că vorbim despre îmbunătățirea structurii educaționale în direcția digitală, atunci toate elementele menționate anterior (identitate electronică, semnătură digitală etc) vor câștiga o încredere mult mai mare”.
- „Vă doriți cetățeni smart pentru orașe și sate smart, ca să construim o națiune smart? Atunci ne trebuie câte un SmartLab în fiecare școală”, Andreea Paul, președinte INACO și fondator al proiectului SmartLab (de la min. 1:20:47)
„Școala este a comunității locale. Și nu – chiar dacă acum acest PNRR are în plină desfășurare o linie de finanțare SmartLab-uri – doar liceele sunt eligibile (cu palatele școlare și câteva centre pentru copii).
Finanțarea înființării acestora în școlile gimnaziale rămâne, însă, în responsabilitatea exclusivă a autorităților publice locale, fie ele primării sau consilii județene.
Proiectul SmartLab este cel în care învățarea se schimbă radical. Este un spațiu de experimentare, de inovare, de creație, de acumulare de competențe digitale.
De ce SmartLab în fiecare unitate de învățământ? Vă doriți cetățeni smart pentru orașe sau sate smart, ca să construim o națiune smart? Pentru că scopul digitalizării nu este altul decât de a ne îmbunătăți calitatea vieții.
O facem în sprijinul funcționarului public și al instituțiilor. Dar dacă vom avea o fractură de competențe digitale - așa cum există în prezent - cetățeanul nu va ști să folosească aceste platforme digitalizate, atât de inteligent croite deja, în foarte multe UAT-uri.
Am creat proiectul SmartLab în 2019, dintr-o inițiativă pur civică și de părinte, care a intrat în clasa 0 cu propriul copil, într-o școală. La prima ședință cu părinții, la întrebarea «Ce face curriculum pentru educație digitală», răspunsul a fost «Nimic!». Și-am zis: «Nu? Nicio problemă, atunci scriem noi ghidul meseriilor viitorului».
E disponibil online, la liber. E la a 5-a ediție. Iar în 2023, la a 6-a ediție, vă pregătesc un proiect pilot de RoboChat al meseriilor viitorului. Să vedem care este feedback-ul profesorilor și al elevilor din școli.
Dacă merge bine, o scalăm la nivelul multor instituții de învățământ (...)
SmartLab integrează creioane 3D, scannere 3D, ochelari de realitate virtuală, roboți educaționali multi-funcționali, tablă interactivă, ecrane digitale tactile, perete verde de agricultură hidroponică pe verticală și multe, multe altele.
Am ajuns la 23 de SmartLab-uri, iar prin PNRR vom face un pas uriaș. Vom avea probabil peste 1.100 de unități de învățământ cu SmartLab-uri.
Teoretic, ar trebui să avem în toate liceele. Practic, în funcție de capacitatea lor de a depune proiecte până la 1 martie. Astăzi - într-o dezbatere la Parlamentul României - am cerut extinderea perioadei.
De ce? Dacă Ministerului Educației i-a luat 3 ani să digere acest proiect care în 2022 a luat premiul „Proiectul Educațional Inovator” la cel mai mare târg educațional din lume, la Londra - evident că și decidenții de la nivelul școlilor ar putea avea nevoie de mai mult timp pentru a-și croi aceste proiecte”.