Diabetul zaharat de tip 1 este o boală autoimună în care sistemul imunitar al organismului atacă și ucide în mod eronat celulele din pancreas care produc insulina. Pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sunt dependenți de insulina administrată extern pentru a supraviețui. Acum, un nou studiu le aduce o rază de speranță.
Cercetătorii de la Institutul de Cercetare Medicală St Vincent’s (SVI) din Melbourne au demonstrat că un medicament pentru poliartrită reumatoidă, dar și pentru alopecie, prescris în mod regulat, poate suprima evoluția diabetului de tip 1.
Rezultatele studiului, publicate în New England Journal of Medicine – NEJM și citate de Healthline, arată că medicamentul numit Baricitinib, comercializat și sub numele Olumiant, poate păstra în mod sigur și eficient producția de insulină proprie a organismului și poate suprima progresia diabetului de tip 1 la persoanele care au inițiat tratamentul imediat după diagnosticare.
Ce face Baricitinib este să blocheze o enzimă care în mod normal ajută la transmiterea semnalelor care reglează sistemul imunitar și inflamația.
Se crede că medicamentul reduce răspunsul imunitar care se manifestă împotriva celulelor producătoare de insulină la persoanele cu diabet zaharat de tip 1 recent diagnosticat, întârziind astfel apariția simptomelor complete ale bolii, îmbunătățind controlul glucozei și reducând potențialul de efecte dăunătoare pentru sănătate pe termen lung.
„Atunci când diabetul zaharat de tip 1 este diagnosticat pentru prima dată, există un număr substanțial de celule producătoare de insulină încă prezente.
Am vrut să vedem dacă putem proteja distrugerea în continuare a acestor celule de către sistemul imunitar. Am arătat că baricitinibul este sigur și eficient în încetinirea progresiei diabetului de tip 1 la persoanele care au fost diagnosticate recent”, a declarat profesorul Thomas Kay de la Institutul de cercetare medicală St Vincent’s (SVI), din Australia.
„Suntem primul grup din lume care testează eficacitatea baricitinibului ca potențial tratament pentru diabetul de tip 1″, a declarat profesorul Kay.
În prezent, persoanele cu diabet de tip 1 depind de insulina administrată prin injecție sau pompă de perfuzie.
Acest studiu arătă că, dacă a fost inițiat suficient de devreme după diagnosticare și cât timp participanții au rămas sub tratament, producția de insulină a fost menținută.
Persoanele cu diabet zaharat de tip 1 din cadrul studiului, cărora li s-a administrat medicamentul pe cale orală, au avut nevoie de mult mai puțină insulină pentru tratament.
Gestionarea bolii autoimune pe tot parcursul vieții este incredibil de împovărătoare pentru cei diagnosticați și pentru familiile lor, necesitând o monitorizare meticuloasă a glicemiei și administrarea de insulină zi și noapte pentru a rămâne în viață.
Până la descoperirea insulinei, în urmă cu peste 100 de ani, diabetul zaharat de tip 1 era o afecțiune fatală.
În ciuda rolului salvator al insulinei, terapia în sine este potențial periculoasă, dacă se administrează prea multă sau prea puțină.
De asemenea, afecțiunea vine și cu complicații pe termen lung, inclusiv atac de cord și accident vascular cerebral (AVC), tulburări de vedere, boli renale și leziuni nervoase.
„Suntem foarte optimiști că acest tratament va deveni disponibil la nivel clinic. Ar reprezenta o schimbare uriașă în modul în care este gestionat diabetul zaharat de tip 1 și credem că este promițător ca o îmbunătățire fundamentală a capacității de a controla diabetul de tip 1″, a declarat și profesorul Helen Thomas, care a condus testele.