Rutina zilnică de injectare este dificilă pentru unii pacienți cu diabet zaharat de tip 2. Un nou hidrogel le-ar simplifica mult viața, pentru că eliberarea treptată ar face să fie nevoie de doar trei injecții pe an.
O echipă de cercetători de la Universitatea americană Stanford a dezvoltat un nou sistem de administrare a medicamentelor, pe bază de hidrogel cu eliberare treptată. Astfel, ar fi nevoie de o injecție o dată la patru luni, se arată într-un raport publicat de Cell Reports Medicine.
„Respectarea strictă a regimurilor de tratament este una dintre cele mai mari provocări în gestionarea diabetului zaharat de tip 2″, a declarat într-un comunicat al universității, Eric Appel, profesor la Stanford și cercetător principal la dezvoltarea noului hidrogel. Potrivit acestuia, necesitatea câte unei injecții la fiecare patru luni ar ajuta pacienții să se țină mai ușor de tratament.
Jumătate de miliard de oameni din întreaga lume suferă de diabet zaharat de tip 2, dintre care 130 de milioane numai în America.
Secretul hidrogelului constă în caracteristicile fizice unice ale nanoparticulelor folosite. Hidrogelurile nu sunt noi (vezi lentilele de contact realizate din hidrogeluri), dar caracteristicile acestuia sunt cu totul speciale.
Acest nou hidrogel este conceput cu polimeri și nanoparticule care sunt slab legate între ele, astfel încât să se mențină împreună ca un gel, dar să se disipeze lent în timp.
Hidrogelul este format dintr-o plasă de lanțuri de polimeri și nanoparticule care rețin moleculele de medicament până când aceasta se dizolvă, eliberând medicamentele.
„Hidrogelul nostru se topește pe parcursul mai multor luni ca un cub de zahăr care se dizolvă în apă, moleculă cu moleculă”, au explicat cercetătorii.
Noul hidrogel, cunoscut sub numele de hidrogel din nanoparticule de polimeri (PNP) poate fi injectat cu ușurință cu instrumente comerciale existente, dar are o stabilitate asemănătoare unui gel, suficient de durabilă în organism pentru a rezista întreaga perioadă de patru luni.
Practic, medicamentele sunt înglobate în gel și sunt distribuite în mod egal în timp, pe măsură ce hidrogelul se topește.
Medicul injectează o cantitate mică de gel, cunoscută sub numele de „depozit”, din hidrogelul încărcat cu medicamente sub piele, într-un loc convenabil, cum ar fi sub braț.
Până în prezent, echipa a testat cu succes noul sistem de eliberare a medicamentelor pe șobolani.
Formula de eliberare – cu epuizarea medicamentului în patru luni – poate fi schimbată oricum, de la câteva zile până la maximum 6 luni.
Urmează testele pe porci, a căror piele și ale căror sisteme endocrine sunt cele mai asemănătoare cu cele ale oamenilor. Dacă aceste teste decurg conform planului, echipa ar putea începe testele clinice pe oameni într-un an și jumătate sau doi ani.