Pierderea auzului afectează mare parte dintre adulții cu vârsta de 70 de ani – în SUA ajunge până la 60%, iar lucrurile nu sunt foarte diferite în alte țări. Studii anterioare au arătat că pierderea auzului este legată de un risc crescut de demență. Motivul acestei asocieri însă nu este pe deplin înțeles.
Într-un nou studiu, cercetătorii au încercat să înțeleagă asocierea dintre pierderea auzului și riscul crescut de demență.
O echipă de cercetători de la Universitatea San Diego din California și de la Institutul de Cercetare în Sănătate Kaiser Permanente Washington a folosit teste de auz și imagistică prin rezonanță magnetică (RMI) pentru a determina dacă deficiența de auz este asociată cu diferențe în anumite regiuni ale creierului.
Într-un raport publicat de Journal of Alzheimer’s Disease se arată că persoanele înrolate în acest studiu care aveau deficiențe de auz prezentau diferențe microstructurale în zonele auditive ale lobului temporal și în zonele cortexului frontal implicate în procesarea vorbirii și a limbajului, precum și în zonele implicate în funcția executivă.
Aceste rezultate sugerează că deficiența de auz poate duce la modificări în zonele creierului legate de procesarea sunetelor, precum și în zonele creierului care sunt legate de atenție, se arată și într-un comunicat al universității.
Potrivit specialiștilor, intervențiile care ajută la reducerea efortului cognitiv necesar pentru a înțelege vorbirea – cum ar fi utilizarea subtitrărilor la televizor și la filme, protezele auditive și accesarea unor medii liniștite în loc de spații zgomotoase – ar putea fi importante pentru protejarea creierului și reducerea riscului de demență.