Un analog de insulină bazală, care se administrează prin injecție o dată pe săptămână în cazul pacienților cu diabet zaharat de tip 1, are potențialul de a fi la fel de eficient în gestionarea bolii ca și injecțiile zilnice, arată o cercetare efectuată în Marea Britanie.
Rezultatele unui studiu clinic de fază 3, care a durat un an, ar putea revoluționa viitorul tratării diabetului și ar putea ajuta milioane de persoane să își gestioneze mai bine afecțiunea.
În cadrul acestui studiu de pionierat, oamenii de știință din 12 țări, din 99 de centre medicale, conduși de profesorul David Russell-Jones de la Universitatea Surrey, din Regatul Unit, au testat eficacitatea și siguranța unei injecții bazale săptămânale de icodec (un tip de insulină de lungă durată) și au comparat-o cu o injecție bazală zilnică de insulină degludec la adulții cu diabet de tip 1. În ambele grupuri s-a folosit insulină cu acțiune scurtă pentru a acoperi mesele.
„Mulți oameni consideră că gestionarea unei afecțiuni pe termen lung, cum este diabetul, este foarte dificilă și raportează că nu își administrează injecțiile vitale de insulină”, a declarat într-un comunicat al universității David Russell-Jones, profesor de diabetologie și endocrinologie la Universitatea din Surrey.
Omiterea injecțiilor poate afecta controlul glicemiei, iar lipsa de consecvență a tratamentului a fost legată de creșterea ratelor de cetoacidoză diabetică, o complicație gravă a afecțiunii care poate pune în pericol viața.
Reducerea frecvenței injecțiilor de insulină ar putea diminua povara tratamentului pentru unele persoane cu această afecțiune și ar putea îmbunătăți controlul glicemic al acestora. Aceasta este premisa de la care s-a pornit studiul.
Pentru a testa eficacitatea acestui analog de insulină, oamenii de știință au recrutat 582 de participanți cu diabet zaharat de tip 1.
Participanții au fost împărțiți în două grupuri; primul grup a primit o dată pe săptămână injecții cu icodec (700 U/ml), iar al doilea a primit zilnic injecții cu degludec (100 U/ml), ambele în combinație cu aspart, o insulină cu acțiune scurtă, în timpul meselor, se arată într-un raport publicat de jurnalul The Lancet.
După 26 de săptămâni, oamenii de știință au observat că nivelul HbA1C (o proteină din celulele roșii din sânge de care este atașată glucoza și care reprezintă markerul universal pentru controlul general al diabetului) la cei care au luat icodec scăzuse de la o medie de 7,59% la momentul inițial la o medie estimată de 7,15%, iar în cazul degludec, media a scăzut de la 7,63% la 7,10%.
S-a demonstrat astfel că icodec nu este inferior față de degludec, avantajul fiind frecvența de injectare semnificativ mai redusă.
Oamenii de știință au identificat, de asemenea, rate mai mari de episoade de hipoglicemie (niveluri anormal de scăzute de glucoză în sânge) în grupul icodec comparativ cu degludec.
În ciuda nivelurilor mai ridicate din grupul icodec, oamenii de știință au observat că incidențele au fost scăzute în ambele grupuri, majoritatea episoadelor necesitând doar administrarea orală de carbohidrați.
„Am constatat că injecțiile cu icodec o dată pe săptămână nu au arătat inferioritate față de injecțiile cu degludec o dată pe zi în ceea ce privește reducerea HbA1C după 26 de săptămâni”, a precizat profesorul Russell-Jones.
„Am concluzionat că această nouă insulină poate avea un rol în reducerea poverii injecțiilor bazale zilnice pentru pacienții care gestionează diabetul zaharat de tip 1″, a mai spus omul de știință, care a anunțat că studiile vor continua.