În urmă cu 20 de ani, nimeni nu auzise de „alimente ultraprocesate”. Astăzi, mare parte dintre produsele pe care le găsești raft, în magazin, fac parte din această categorie.
O mulțime de produse – de la pâinea feliată până la înghețată și mâncare semi-preparată – sunt intens procesate industrial.
Întrebarea este: ne îmbolnăvesc sau nu aceste alimente? Și dacă există fie și suspiciunea că ne-ar face rău, de ce le mai găsim la raft?
Iată ce au descoperit britanicii, care sunt unii dintre cei mai mari consumatori de alimente ultraprocesate din Europa.
Procesarea excesivă provoacă diabet și cancer?
BBC transmite că Marea Britanie – una dintre cele mai mari consumatoare de alimente ultraprocesate – raportează și unele dintre cele mai mari rate de îmbolnăvire de diabet și cancer din Europa.
Să fie, oare, doar o coincidență?
Iată ce crede Tim Spector – profesor de epidemiologie la King's College din Londra – care studiază tendințele în răspândirea bolilor.
„În ultimii 10 ani au început să se strângă dovezi care arată că alimentele ultraprocesate ne fac rău în moduri la care nici nu ne-am gândit.
Vorbim aici despre o varietate de cancere, boli de inimă, atacuri cerebrale și demențe”, a explicat Spector pentru BBC.
Așa cum spune Tim Spector – pe măsură ce s-au adunat date – specialiștii au început să le prelucreze și să publice studii.
Spre exemplu, în The Lancet Medical Journal a apărut, în luna ianuarie 2023, un studiu realizat de Imperial College's School of Public Health pe 200.000 de subiecți.
Concluziile studiului arată că există un risc crescut de apariție a cancerului în general - și a celor ovariene și cerebrale, în special – asociat cu consumul crescut de alimente ultraprocesate.
Ce ne face rău? Mai multe substanțe.
Printre ele, îndulcitorii artificiali. Luna trecută, Organizația Mondială a Sănătății a emis o avertizare cu privire la efectele nocive asupra sănătății ale îndulcitorilor artificiali, atunci când sunt consumați pe termen lung.
E, totuși, greu de demonstrat clar că anumite substanțe sunt direct vinovate pentru îmbolnăviri. E posibil ca efectul lor să fie amplificat, în cazul unor oameni, de stilul nesănătos de viață al celor care nu fac mișcare, fumează sau mănâncă foarte multe dulciuri.
Universitatea Sorbona face chiar în această perioadă un studiu amplu cu 174.000 de participanți, ca să stabilească efectele consumului de alimente ultraprocesate.
Deja primele concluzii arată că aceste alimente cresc riscul de apariție a cancerului.
Emulsifianții – al căror rol este să „lege” ingredientele alimentelor – cresc, de asemenea, riscul de apariție a cancerului, susține dr. Mathilde Touvier, director de cercetare al studiului de la Sorbona.
„Am observat o legătură semnificativă între consumul de emulsifianți și riscul crescut de cancer, în general – și al cancerului de sân, în special – dar și riscul de boli cardiovasculare”, a declarat Touvier pentru BBC.
De ce nu se interzic aditivii periculoși?
În ciuda declarațiilor făcute de Mathilde Touvier, Food Strandart Agency (FSA) – care are rolul de a se asigura că alimentele din Marea Britanie nu prezintă niciun risc pentru populație – spune că nu are nicio bază pentru a interzice utilizarea unor aditivi.
„Nu ni s-a prezentat nicio dovadă – din partea acestui program de cercetare sau a altuia – că vreun emulsifiant anume ar fi periculos pentru sănătate”, a transmis instituția pentru BBC.
Cu toate acestea, FSA are de gând să organizeze o consultare publică cu privire la utilizarea emulsifianților în industria alimentară.
Deci, pe de o parte, faptul că abia acum studiile cu privire la efectele alimentelor ultraprocesate asupra organismului uman ajung la etapa concluziilor determină autoritățile să nu ia decizii de reglementare a pieței.
Pe de altă parte, companiile care folosesc aceste substanțe și obțin profituri mari de pe urma lor plătesc pentru realizarea altor studii, din care reiese că emulsifianții, îndulcitorii și alte substanțe folosite pentru a produce alimente repede și în cantități mai mari sunt sigure pentru consum.
Marion Nestle - expert în politici alimentare și profesor de nutriție la New York University – susține că pentru companiile care produc alimente, alegerea de a folosi aceste substanțe cu potențial nociv e mai simplă.
„Companiile alimentare nu sunt agenții de sănătate publică ... scopul lor este să își vândă produsele”, a spus Nestle pentru BBC.
Acesta a explicat că au fost companii alimentare care au plătit experți și au comandat studii care să desființeze concluziile cercetărilor realizate de instituții publice și să împiedice interzicerea sau limitarea utilizării unor aditivi.
Spre exemplu, International Life Sciences Institute (ILSI) primește finanțare de la mari companii din industria alimentară. Susține că vrea să ofere „ştiința care să ducă la îmbunătățirea sănătății umane”.
Dar în repetate rânduri a subminat campanii publice care îndemnau la alimentație rațională, în Marea Britanie.
Prin 2012, European Food Safety Agency era atât de îngrijorată de conflictul de interese încât le-a comunicat angajaților că - dacă lucrează cu International Life Sciences Institute (ILSI) - ar trebui să demisioneze.
Nu e foarte clar cât de corect este sistemul, în realitate.
Spre exemplu, profesorul emerit Alan Boobis de la Imperial College London a fost director neremunerat la International Life Sciences Institute (ILSI), dar a condus și un grup științific care consiliază FSA.
Boobis a declarat pentru BBC că și-a făcut corect meseria și n-a urmărit decât interesul public. Nici FSA nu a găsit vreun motiv să-l considere în conflict de interese.
Există însă situații greu de explicat.
Spre exemplu, atunci când Organizația Mondială a Sănătății a emis avertismentul cu privire la utilizarea îndulcitorilor artificiali – printre care aspartamul, care pe termen lung ar favoriza diabetul de tip 2, bolile de inimă și mortalitatea - FSA a considerat că nu are suficiente dovezi. Și a decis să aspartamul e sigur pentru consum.
Comitetul de Toxicitate pe care îl conducea Boobis luase în calcul un studiu din 2013, care arăta că dovezile că aspartamul ar fi nociv sunt insuficiente.
6 ani mai târziu, un alt profesor emerit pe nume Erik Millstone de la universitatea din Sussex a vrut să vadă cine a finanțat cercetările pe baza cărora FSA a ajuns să declare asparmatul sigur, în Marea Britanie.
A descoperit că 90% dintre cercetările care susțineau că aspartamul e sigur au fost finanțate de mari companii din industria alimentară și doar 10% dintre studii – cele care considerau că aditivul prezintă riscuri – fuseseră plătite de surse independente, non-comerciale.