Noile mutații ale SARS-Cov-2 și creșterea contagiozității vor aduce încă cel puțin un val uriaș de îmbolnăviri în România, spune medicul-deputat Adrian Wiener (USR).
Acesta propune folosirea testării ca instrument proactiv, nu defensiv ca până acum, și, mai ales, schimbarea metodologiei de lucru, astfel încât ea să includă și testarea frecventă a apelor reziduale din aglomerările urbane, metodă care ar oferi informații rapide și prețioase cu privire la încărcătura virală în zona respectivă.
”Dacă testezi constant, la 2-3 zile, și ai un grafic, și vezi că încărcarea virală crește brusc în apa de canalizare, este evident că ai o creștere bruscă a transmiterii comunitare, știi la ce să te aștepți în 2-3 săptămâni. Iar asta poate să influențeze chiar și încadrarea într-un anumit scenariu, dacă este folosit inteligent acest instrument.
Am trimis o adresă INSP (Institutul Național de Sănătate Publică - n.red.), sper să răspundă favorabil în acest sens și să intre în metodologia de supraveghere a bolii”, explică Adrian Wiener, într-un interviu acordat SpotMedia.ro.
În aprilie anul trecut, medicul Adrian Wiener, pe atunci senator USR, intra în atenția opiniei publice prin decizia sa de a reveni în spital, alături de colegii săi care luptau împotriva pandemiei și prelua funcția de coordonator al spitalului COVID-19 din cartierul arădean Grădiște.
Format în Managementul Serviciilor de Sănătate, cu o experiență bogată atât în medicină, cât și în funcții de conducere, promotor al unor importante legi din domeniul sanitar, Adrian Wiener, în prezent deputat USR, avertizează asupra faptului că greul pandemiei nu a trecut încă și propune optimizarea metodologiei de testare, ca instrument proactiv, prin imbunătățirea și extinderea ei.
A trecut aproape un an de la decizia dvs de a vă întoarce în spital. Puteți să ne spuneți de ce ați renunțat atunci la Parlament?
Nu am renunțat la Parlament, am renunțat la favoarea pe care mi-ar fi oferit-o funcția de parlamentar, aceea de a nu mă implica și de a sta în siguranță acasă. Am participat la 70-80%, dacă nu și mai mult, din ședințele care au fost online în acea perioadă (pentru toți parlamentarii).
Dar sigur că nu am putut să stau deoparte. E vorba despre un simț al datoriei pe care îl am de când sunt medic. A fost o dramă prin care a trecut tot corpul profesional și întreaga țară. De altfel, de asta am intrat și în politică – pentru că m-am implicat.
Ați fost o lungă perioadă pe baricade, alături de colegii dvs. Când va fi să le povestiți nepoților despre acest an 2020, așa cum bunicii ne povesteau nouă despre război sau despre comunism, ce le veți spune că v-a marcat cel mai tare - lupta colegilor, suferința pacienților? Ce este cu totul specific acestei pandemii, pe care unii, iată, o contestă?
În primul rând, o revărsare de emoție puternică în spitale. În ceea ce privește cadrele medicale, ele au fost puse în fața unei situații absolut inedite - nimeni din Arad, din niciun spital din România și cred că nici din lume nu și-ar fi putut imagina că își va desfășura activitatea clinică în acele costume, fără să le fie văzută fața atunci când comunică.
S-au schimbat toate coordonatele interacțiunii dintre medic și pacient. S-a schimbat ceea ce am practicat 20 de ani și eu numeam medicină – toate valențele ei au fost modificate.
Apoi, sigur că un număr atât de mare de decese și de suferințe (mai ales suferința groaznică numită dispnee – insuficiența respiratorie – care e, poate, cea mai impresionantă formă de suferință și, poate, cel mai rău mod de a muri, dacă pot să zic așa) te marchează într-adevăr emoțional ca și cadru medical.
Iar faptul că aparținătorii, rudele, familia, n-au putut să își viziteze pacienții internați a fost un supliment uriaș de emoție, de frustrare, de șoc de multe ori.
Toate aceste lucruri la un loc au transformat această situație într-una singulară. Pe care încă o mai cuantificăm retrospectiv, încă nici nu ne dăm seama de dimensiuni.
Credeți că ce a fost mai greu a trecut?
NU. Nu cred asta. Și sunt realist, nici măcar sceptic.
Cred că noile mutații și creșterea contagiozității vor aduce încă un val, cel puțin, în România, alte țări se confruntă deja cu el. Și s-ar putea să trecem din nou printr-un val uriaș de îmbolnăviri.
Dar, într-adevăr, lucrurile au devenit oarecum familiare pentru sistemul de sănătate. Sigur, o mare componentă de ajutor este și vaccinarea, care oferă șansa unui număr mai mic de oameni expuși direct la forme grave și severe de boală, la forme critice.
Și mai e foarte bine că personalul medical a fost vaccinat și măcar de această povară suplimentară de risc sunt feriți, oarecum, și pot să își facă meseria.
Sunteți pregătit în managementul serviciilor de sănătate. Spuneți-ne dacă pe cele trei coordonate principale – Testare, Raportări și Vaccinare – se face tot ce trebuie în acest moment sau ar fi loc de mai bine.
Sunt discuții care pot fi purtate pe fiecare dintre cele trei coordonate, dar eu am să dau exemplul testării.
Acum suntem în discuții cu INSP pentru a modifica un pic metodologia de testare. Sunt trei lucruri importante care cred că pot fi făcute ca ea să se optimizeze.
În primul rând, testarea apelor reziduale în zonele aflate în scenariul galben, apele care par să ofere (din studii) o informare cu până la 30 de zile mai rapidă legat de ceea ce se întâmplă, de fapt, până când vine valul de bolnavi. Ne referim la incărcarea virală în apele reziduale din aglomerările urbane, desigur, nu la sate.
Dacă testezi constant, la 2-3 zile, și ai un grafic și vezi că încărcarea virală crește brusc în apa de canalizare, este evident că ai o creștere bruscă a transmiterii comunitare, știi la ce să te aștepți în 2-3 săptămâni, iar asta poate să influențeze chiar și încadrarea într-un anumit scenariu, dacă este folosit inteligent acest instrument.
Am trimis o adresă INSP (Institutul Național de Sănătate Publică), sper să răspundă favorabil în acest sens și să intre în metodologia de supraveghere a bolii, cum spuneam mai ales pentru aglomerările urbane, unde ne-ar oferi un timp de reacție mult mai mare.
În al doilea rând, ar trebui renunțat la testarea persoanelor vaccinate. În centrele rezidențiale sunt testați pacienții vaccinați, chiar și cei cu rapel. Este consumator de resurse. (...)
În al treilea rând, ar trebui introdusă testarea duală, în sensul că apar din ce în ce mai multe teste negative la persoane simptomatice, cu simptomatologie respiratorie. Probabil că avem și o creștere a numărului cazurilor de gripă și atunci ar fi bine de introdus testarea duală, gripă și Covid, a persoanelor cu simptomatologie respiratorie.
În principiu, testarea poate fi un instrument proactiv sau unul defensiv. Noi, în Romania, de când a început pandemia îl folosim ca pe un instrument defensiv, vrem să identificăm persoanele simptomatice sau să confirmăm prezența acestei boli la persoanele cu simptomatologie. Testarea poate fi și un instrument prospectiv, proactiv, care să ne ajute să identificăm cazurile în faza asimptomatică sau cazurile de persoane foarte puțin simptomatice, care altfel n-ar veni să se testeze.
Știți că am avut un studiu de seroprevalență care s-a încheiat prin septembrie, făcut de Ministerul Sănătății, în care au fost incluse circa 30.000 de persoane, oarecum aleatoriu.
Atunci, la sfârșit de septembrie, erau cam 4,6% dintre teste pozitive, adică erau pacienți care avuseseră boala și aveau anticorpi. Practic, o rată de pozitivitate de 6 ori mai mare decât cea identificată prin testare.
De asta sunt, totuși, importante studiile de seroprevalență, pentru că, practic, testarea pe noi ne-a ajutat cam 1/6 , ca să zic așa.
În măsura în care extindem metodologia de testare și la alte categorii de persoane, nu strict la cele simptomatice, atunci putem să creștem această rată, la 2/6 sau 3/6, ceea ce ar ajuta mult, bineînțeles.
De altfel, la început, dacă vă mai amintiți (chiar am semnalat și eu acest lucru) primele 7 decese din România nu erau în metodologia de testare, ea nu era deloc calibrată la realitatea zilei.
Era limitată la persoanele care veniseră în ultimele 14 zile din țări aflate în scenariul roșu, nu se recunoștea transmiterea comunitară etc. Ce vreau să subliniez este că metodologia de testare trebuie tot timpul updatată.
Ar trebui să facem anumite pregătiri speciale pentru evoluția noilor tulpini la noi în țară?
Foarte multe aspecte țin de comportamentul colectiv, mai degrabă, și de impunerea restricțiilor care sunt deja anunțate și despre care tot vorbim – igiena de contact, masca, evitarea aglomerațiilor, a deplasărilor inutile, a evenimentelor care agregă foarte mulți oameni.
Lucrurile astea sunt arhicunoscute, dar eu cred că aplicarea lor mai consecventă și verificarea implementării lor e foarte importantă.
Weekendul trecut, din câte am citit, a fost o acțiune a Poliției și au comunicat în jur de 10.000 de amenzi în toată țara, după acțiunile întreprinse.
Într-adevăr, dar să știți că pe mulți îi nemulțumește dubla măsură, mă refer la diverse evenimente, cum a fost cel recent de la Constanța, care se derulează cu complicitatea autorităților.
Așa e, sunt de acord cu ce spuneți. Observăm că anumite lucruri sunt tolerate tacit (nu neapărat aprobate, dar ignorate), în timp ce altele pe bună dreptate sunt sancționate. Nu spun că n-ar trebui sancționate, ci dimpotrivă că ar trebui extinsă această acțiune.
Ce trebuie să înțelegem este că problema reală e că mutația britanică și creșterea contagiozității măresc densitatea de cazuri într-un interval de timp, adică într-o lună în loc să ai, de exemplu, 2.000 de pacienți înternați în spital, ai 4.000.
Care e gradul de ocupare a spitalelor din România la ora actuală?
E mai mic acum evident, suntem pe un platou ușor descendent.
Cel mai bun mijloc de evaluare a evoluției este, totuși, numărul de cazuri de la ATI. Deși scade mai lent decât numărul de pacienți internați, este mai precis legat de evoluția situației, pentru că acele cazuri nu pot fi în niciun fel ignorate sau mistificate – sunt cazurile severe, grave, care ajung inevitabil în spitale și la Terapie Intensivă.
Puteți să ne spuneți cam câte paturi ATI are România?
Din informațiile mele, în total există circa 2.700 spre 3.000, iar aproape jumătate (circa 1.300 ) erau dedicate Covid (pentru că, totuși, mai avem și altă patologie în țara asta).
Citește în partea a doua a interviului acordat de Adrian Wiener despre cele mai mari probleme ale sistemului sanitar din România și soluțiile identificate de deputatul USR.