Cel puțin aparent, Vladimir Putin își mai adjudecă un aliat, noul câștigător al alegerilor din Slovacia, populistul Robert Fico, al cărui traseu amintește de cel al lui Liviu Dragnea și al PSD-ului.
A fost felicitat de Viktor Orban, deși relația lui Fico cu minoritatea maghiară nu este una prea bună, dar Fico ar putea să nu confirme cele mai rele temeri, așa cum nici Giorgia Meloni nu a făcut-o, în Italia.
Profesorul de științe politice Andrei Țăranu crede că tema care a inflamat agenda slovacă, migrația, și care va fi tema mare a alegerilor europene pentru țările vestice, nu va prinde și la București, unde subiectele care îi preocupă pe oameni sunt cele care dor mai tare în viața de zi cu zi: sărăcia, spitalele, șoselele.
Problema migrației va fi hârtia de turnesol a acestor alegeri și a capacității Uniunii Europene de a mai rezista împreună. Asta e o temă foarte importantă, pe care noi, din nefericire, mă refer aici în România, o discutăm foarte puțin. Avem, fără discuții, o mare problemă legată de migrație, pentru că avem, de fapt, două migrații. Avem migrația care vine din Mediterana, că vine pe linia Balcanilor de Vest sau că vine din sudul Italiei sau apasă asupra Spaniei, și problema migrației dinspre est, în special a ucrainienilor. Or, aceste două tipuri de migrație sunt tratate și de populație, și de guverne oarecum separat. Teoretic, și unii, și alții se bucură de același statut de refugiat. Și aici apare marea problemă, de ce unii sunt tratați într-un fel, și alții sunt tratați în alt fel?
Prof. Andrei Țăranu
Victoria lui Robert Fico în alegerile din Slovacia a fost percepută ca și cum ar fi o catastrofă: A căzut și Slovacia! Cât de gravă este situația și ce înseamnă, de fapt, această victorie?
Robert Fico ar urma să vină la guvernare a treia oară. El are o politică foarte asemănătoare cu cea a lui Liviu Dragnea, în perioada PSD-ului condus de Dragnea. De altfel, dacă ne uităm la la Smer, partidul lui Robert Fico, este continuatorul partidului lui Vladimir Meciar și în egală măsură un partid care a fost alături de politicianul cel mai extremist din Slovacia din epoca respectivă, Marian Kotleba.
Și, din acest motiv, Fico are o istorie de populism. Pe de altă parte, el a avut și politici foarte pro-europene. Sub el s-a produs intrarea Slovaciei în zona euro.
Nu cred că ar trebui să privim într-o linie atât de catastrofală. Însă, pe de altă parte, fără discuție, el a fost mai degrabă influențat de Kaczyński din Polonia decât de Viktor Orban din Ungaria. Și asta pentru că relațiile lui Fico cu minoritatea maghiară din Slovacia n-au fost niciodată foarte bune.
Spre deosebire de PSD-ul din România, care a avut relații mult mai bune cu UDMR-ul în diverse momente istorice, Robert Fico este un populist clasic, nu un iliberal, nu cred că se va atinge de Constituția Slovaciei și nici nu cred că va deturna Slovacia din spațiul euro sau din structurile europene. Mai mult decât atât, Smer face parte din Partidul Socialiștilor și Democraților Europeni, motiv pentru care va continua să rămână acolo, dacă nu va fi exclus, așa cum s-a întâmplat cu FIDESZ-ul Ungaria, ceea ce-i puțin probabil.
Dar da, în relația cu Ucraina, Fico a avut niște reacții care sunt dubitabile și care trebuie gândite acum, dacă au fost pentru campania electorală sau se vor transforma în niște politici negative la adresa Ucrainei, în special pe această relație de livrare de armament, muniție în special și tranzitul armamentului înspre Ucraina.
Având în vedere că relația cu Ungaria este complet compromisă, mă refer la relația Ucrainei cu Ungaria și nici relația cu Polonia nu mai este atât de bună, singurul debușeu rămân România și Slovacia.
Vom vedea dacă se va schimba în vreun fel sau altul atitudinea odată a ajuns la putere sau se va transforma într-o relație negativă.
Părerea mea e că cel mai bine e să așteptăm, tocmai pentru că avem experiența Georgiei Meloni din Italia, care, în ciuda spaimei de anul trecut, nu s-a comportat atât de rău la nivel european și, după cum știți, în acest moment este în relații foarte bune și chiar probabil curtată de Partidul Popular European.
Atunci, temerea, îmi amintesc, era că Meloni s-ar putea apropia de Viktor Orban. Miza UE era să îi țină departe unul de celălalt. Acum am văzut că Viktor Orban a fost primul care l-a felicitat pe Fico, l-a numit patriot.
E clar că Viktor Orban în acest moment își caută aliați și parteneri în Europa și în special în Europa Centrală și de Est, pentru că după ce a pierdut încrederea Poloniei și celor trei țări din grupul Vișegrad, pentru Viktor Orban a devenit destul de problematică vecinătatea atât cu Slovacia, Republica Cehă, Polonia și Vișegradul practic a fost uitat.
Speranța lui Orban este că prin intermediul lui Fico ar putea să reconstruiască grupul de la Vișegrad. Acum îi este destul de greu, pentru că, așa cum vă spuneam, Fico, având această atitudine naționalistă, nu are relații bune cu cele două partide ale minorității maghiare din Slovacia.
Or, s-ar putea ca asta să împiedice reconstruirea acestei relații care întotdeauna, la fel ca și în cazul României, a adus avantaje acestor minorități și acestor partide și în special minorității maghiare de acolo.
Din nou, cred că Fico nu dorește acest lucru, după declarațiile făcute anul trecut când vorbea despre bazinul carpatic, despre declarațiile rasiste pe care le-a făcut Viktor Orban, declarații care, pentru cine își mai aduce aminte istoria, le avea și Miklós Horthy, atunci când se referea la masa slavă, care a luat mai bine de jumătate din Ungaria, ne referim la Croația, fosta Iugoslavie, Slovacia și așa mai departe.
Ideologic, Meloni în Italia, Viktor Orban în Ungaria, PiS în Polonia, acum Slovacia diferă foarte mult. Totuși, se întâlnesc undeva și anume la această temă a migrației. Presa maghiară, de pildă, înainte de alegerile din Slovacia, scria că autocare întregi de migranți au fost lăsate să treacă din Ungaria, în Slovacia și migrația a devenit o temă importantă în aceste alegeri. Va fi tema alegerilor europene?
Cel mai probabil, da.
De altfel, am văzut multe articole europene și americane care spun că problema migrației va fi hârtia de turnesol a acestor alegeri și a capacității Uniunii Europene de a mai rezista împreună.
Asta e o temă foarte importantă, pe care noi, din nefericire, mă refer aici în România, o discutăm foarte puțin.
După cum știți, Georgia Meloni a întrerupt discuțiile care au fost la nivelul cel mai înalt al Comisiei Europene, legate de schimbarea Tratatului de la Dublin, pentru că aici este punctul cheie. Avem, fără discuție, o mare problemă legată de migrație, pentru că avem, de fapt, două migrații.
Avem migrația care vine din Mediterana, că vine pe linia Balcanilor de Vest sau că vine din sudul Italiei sau apasă asupra Spaniei, și problema migrației dinspre est, în special a ucrainienilor.
Or, aceste două tipuri de migrație sunt tratate și de populație, și de guverne oarecum separat. Teoretic, și unii, și alții se bucură de același statut de refugiat. Și aici apare marea problemă, de ce unii sunt tratați într-un fel, și alții sunt tratați în alt fel?
Pentru țări ca Italia, Grecia, Spania, toate consideră că au fost lăsate singure în fața valului de migranți dinspre sud-est. La rândul lor, sunt țări precum Polonia în special, dar și Slovacia în ultima vreme, care spun că ele sunt principalele recipiente ale migrației care vine dinspre Ucraina și că Uniunea Europeană nu le sprijină suficient de mult și nu le sprijină, iată, nici în ceea ce privește problema hranei.
Și ne referim aici la exporturile, importurile de grâu, toate produsele agricole care vin din Ucraina. Și de aici a apărut această dublă discuție legată de migranți, “migranții buni” și “migranți răi”.
Or, Uniunea Europeană, până în acest moment, nu a dat un semnal că a înțeles diferențele dintre migranți și nici nu a luat niște măsuri care să fie acceptabile.
Iată, pentru Polonia, Slovacia, Ungaria, și nu-i cazul României și în ultimă instanță, nici al Bulgariei, care până la urmă s-au acomodat cu noua legislație europeană privind importul, respectiv exportul de produse agricole. Or, aceste subiecte sigur vor fi subiectele alegerilor europene și ele vor fi folosite în special de partidele extremiste eurosceptice.
Spuneți Italia, Slovacia, Polonia, dar uitați de Austria, care are o politică teoretic a unor partide mainstream, care par la fel de radicali ca și Partidul Libertății din Austria.
Deci avem un continuum aici și acest continuum va trebui să fie rezolvat foarte repede de autoritățile europene, pentru că spaima lor, pe bună dreptate, este că va fi foarte greu anul viitor să mai facă majorități pentru Comisie sau pentru Consiliu.
Aici sigur, avem țări care par complet neutre, cum este România și altele care devin tot mai vehemente și în care aceste subiecte devin subiectele principale, pentru că dacă ne uităm, Fico să nu a câștigat atât de mult prin tema migrației, pentru că subiectul a mai fost folosit, mai ales în 2015-2017, însă este acum foarte puternic legat de produsul agricol din Ucraina.
Ca să ne întoarcem la cele două subiecte migratorii, aici e marea problema Europei, că până nu va găsi o modalitate unică de a trata Estul și Vestul, probabil va fi foarte greu să își reconstruiască încrederea cetățenilor în organismele europene.
Poate fi tema această preluată în România pentru alegeri, vedeți formațiunea care să poată să joace tema această a migrației? AUR, PSD?
Mi-e greu să cred. Subiectul este destul de neinteresant în acest moment. Dacă ne uităm în toate sondajele de opinie, alte probleme sunt în România. Continuă să fie sărăcia, corupția, sistemul de sănătate, transportatorii, șoselele.
Subiectul migrației la noi nu a fost niciodată transformat într-un subiect ideologic și e greu de crezut, neavând materialul direct, să spunem așa, că el poate să fie inflamat până în iunie anul viitor. Mai sunt mai puțin de opt luni până atunci.
Or, din acest motiv nu cred că subiectul migrației va fi important nici pentru România, paradoxal, nici pentru Bulgaria, s-ar putea însă să fie în continuare foarte interesant pentru Ungaria, pentru Slovacia, pentru Polonia.
Aici e subiectul interesant, pentru că pune PiS într-o situație foarte complicată, partidul care a avut cele mai puternice politici anti-imigranționiste s-a dovedit că, până la urmă, a acceptat persoane din Orientul Apropiat sau din Africa de Nord, care acționau prin corupție ca să obțină cetățenie europeană.
Ar putea să piardă PiS?
Eu cred că da. Cum am văzut duminică manifestația de la Varșovia, acum există determinare în Polonia foarte puternică să scape de PiS. Nu mai are tracțiunea pe care o avea acum cinci ani. Duda este în situația în care nu mai poate să mai ceară un al treilea mandat, chiar dacă nu sunt alegeri prezidențiale, nici el nu mai ar tracțiune și atunci ar putea să piardă alegerile.
Treaba e alta, că dacă PiS câștigă totuși un vot important, singura lui posibilitate să rămână la guvernare este cu partide extremiste, dar mai extremiste decât el însuși. Adică partide ultra-catolice, extrem naționaliste, anti-rusești, dar și anti-ucrainene și aici cred că pericolul pare că a fi mai mare, în măsura în care cei de la PiS nu prea sunt democratici și nici nu-i interesează cu cine ajung la guvernare.
În România, de exemplu, PSD nu cred că ar face alianță cu AUR, oricare i-ar fi scorul, pe când cei de la PiS nu cred că au asemenea asemenea scrupule.
Totuși, ne aflăm în fața unui fenomen care cumva se repetă: după o perioadă în care, să zicem, lideri mai democratici, liberali au luat puterea, până la urmă, nu confirmă și se reîntoarce vechiul regim iliberal, autoritar, populist. S-a întâmplat în Israel cu Netanyahu, se întâmplă acum în Slovacia. Nici Statele Unite, să spunem, nu stau foarte bine.
E foarte adevărat ceea ce spuneți aici, psihologia socială ar putea să explice mai multe. Asta ține în bună măsură de dinamica socială, adică sunt grupuri care sunt foarte nemulțumite pentru pierderea status quo-ului și în cazul Israelului a fost vizibil. Netanyahu nu a pierdut guvernarea acum trei ani, pur și simplu, s-au schimbat cu foarte puțin majoritățile, astfel încât a fost împiedicat să ajungă la guvernare, a fost o mare alianță care era doar contra lui.
Aici nu este același lucru ca în cazul Slovaciei. În cazul Statelor Unite, avem din nou această diviziune profundă a societății americane, bazată pe identitate, în special. Foarte mulți politicieni de acolo nu mai știu cum să rezoneze cu reacțiile sociale ale diverselor grupuri.
Aici e o problemă care ține de democrația anilor '80-90. Partidele mainstream au încercat să rezolve problemele tuturor grupurilor sociale. Or, politica este în bună măsură un joc cu sumă nulă. Unul trebuie să câștige și altul trebuie să piardă. În momentul în care nu pierde nimeni, cel mai probabil vor pierde toți.