Întrebarea este cine din Europa și în ce condiții poate să-i ofere lui Trump un târg bun, cât suntem dispuși să plătim Statelor Unite într-un deal, sau varianta cealaltă pe care o avem la dispoziție, să ne pregătim să ne înarmăm astfel încât să devenim mai autonomi, dacă nu chiar independenți strategic față de SUA.
Prioritatea pentru apărarea americană este apărarea teritorială, amintește expertul în securitate Iulia Joja, citându-l pe Peter Brian Hegseth, secretarul american al Apărării: alianțele și parteneriatele nu sunt o prioritate pentru Statele Unite, așa cum reliefează administrația Trump.
Principalele declarații din interviu:
- Donald Trump ne-a spus de mulți ani, în repetate rânduri, că nu este niciun fan al Europei, niciun fan al Uniunii Europene, niciun fan al NATO și cu siguranță, nu un fan al Ucrainei. Și atunci trebuie să înțelegem că ceea ce încearcă Trump să facă este să obțină o înțelegere cât mai avantajoasă pentru el însuși.
- Întrebarea este cine din Europa și în ce condiții poate să-i ofere, pe de o parte, lui Trump un târg bun, cât suntem dispuși să plătim Statelor Unite într-un deal, probabil nu foarte favorabil, dintre America și Uniunea Europeană sau varianta cealaltă pe care o avem la dispoziție, să ne pregătim să ne înarmăm astfel încât să devenim mai autonomi, dacă nu chiar să tindem către independență strategică de Statele Unite.
- Putem să facem un sacrificiu economic, financiar pentru a ne asuma în totalitate responsabilitatea pentru propria noastră securitate. Și atunci noi, europenii, așa cum ar fi și firesc, vom putea decide cum, în ce condiții vrem și urmărim să se încheie acest război, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Din nou, avem resursele necesare. Ceea ce ne-a lipsit până în acest moment este voința politică.
- În condițiile economice actuale, rezistența principală la acest plan este întotdeauna Germania. În Germania avem alegeri peste o săptămână și practic vom vedea dacă noua conducere din Germania se opune în continuare, din motive de conservatorism economic, apărării europene.
- Trebuie să înțelegem din nou faptul că interesele sau prioritățile avansate de către JD Vance și alți reprezentanți precum Elon Musk nu corespund cu prioritățile pe care le avem noi. Și atunci ce putem să facem este să ne consolidăm forțele democratice mainstream.
- Din păcate, în România, partea de anti-Rusia, de viziune asupra securității europene pe termen lung este destul de șubredă.
Iulia Joja este profesor adjunct la Universitatea Georgetown și cercetătoare la Middle East Institute, specializată în securitatea europeană și a Mării Negre.
Iulia Joja, avem un maraton de declarații ale celor din echipa Trump, unele paradoxale, altele par ad-hoc, făcute în marja sau la conferința de la Munchen. Care este concluzia, ce reținem din ce are de gând, ca plan de pace, administrația Trump?
Trebuie să înțelegem faptul că Donald Trump ne-a spus de mulți ani, în repetate rânduri, că nu este niciun fan al Europei, niciun fan al Uniunii Europene, niciun fan al NATO și cu siguranță, nu un fan al Ucrainei. Și atunci trebuie să înțelegem că ceea ce încearcă Trump să facă este să obțină o înțelegere cât mai avantajoasă pentru el însuși.
Și atunci negociază sau îi propune lui Putin să negocieze, pentru că poate să obțină, așa cum spune fostul consilier prezidențial al lui Trump, John Bolton, de la Putin mult mai mult decât poate să obțină de la Zelenski.
Întrebarea dacă administrația Trump are la inimă securitatea europeană și pacea Europei este o întrebare la care, din păcate, nu putem să avem un răspuns, pentru că, așa cum ne arată administrația Trump și Donald Trump însuși, alianțele și parteneriatele nu sunt o prioritate pentru Statele Unite, așa cum reliefează aceasta administrație prioritățile. La asta aș mai adăuga și o afirmație făcută de secretarul apărării, Hegseth, care spune că prioritatea pentru apărarea americană este apărarea teritorială.
Deci, din nou, un semn că Europa nu este o prioritate. Și atunci, întrebarea este cine din Europa și în ce condiții poate să-i ofere, pe de o parte, lui Trump un târg bun, cât suntem dispuși să plătim Statelor Unite într-un deal, probabil nu foarte favorabil, dintre America și Uniunea Europeană sau varianta cealaltă pe care o avem la dispoziție, să ne pregătim să ne înarmăm astfel încât să devenim mai autonomi, dacă nu chiar să tindem către independență strategică de Statele Unite, care ne spun, în cel mai direct mod posibil, și acum în mod repetat de către Trump, că nu vor să mai plătească pentru securitatea europeană.
Urmează două discuții pentru pace separate - una la Paris, convocată de președintele Macron, cu lideri europeni, și alta în Arabia Saudită, unde echipele Rusiei și SUA vor negocia. Cum arată aceste demersuri separate ale Europei și SUA?
Aceste demersuri separate sunt rezultatul încercărilor administrației Trump de a obține un târg cât mai bun pentru Statele Unite, nu pentru Ucraina, nu pentru Europa.
Pentru că, așa cum vedem din declarațiile administrației, membrilor administrației Trump, președintelui Trump, în această negociere între Statele Unite și Rusia, în primul rând, Europa nu este invitată la masă. În al doilea rând, nu îmi este clar, cum cred că nu îi este clar niciunui european în acest moment, ce urmează să obțină Europa per ansamblu sau ce urmează să obțină din această negociere Ucraina.
Și atunci răspunsul lui Macron și al europenilor este de a discuta despre posibilitățile sau, de fapt, obligația în acest moment a Europei de a se apăra singură, de a negocia singură. Pentru că, așa cum am mai spus, Europa, Uniunea Europeană au resursele necesare pentru a-și asigura propria securitate.
Deja în acest moment, statele europene livrează majoritatea peste 50% - 58% din ajutorul militar pentru Ucraina și, mai mult de atât, în ceea ce privește ajutorul umanitar și ajutorul financiar.
Deci putem să facem un sacrificiu economic, financiar pentru a ne asuma în totalitate responsabilitatea pentru propria noastră securitate. Și atunci noi, europenii, așa cum ar fi și firesc, vom putea decide cum, în ce condiții vrem și urmărim să se încheie acest război, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.
Din nou, avem resursele necesare. Ceea ce ne-a lipsit până în acest moment este voința politică. Este important acest apel din partea lui Macron, vine în al 13-lea, dacă nu în în al 14-lea ceas, după trei ani de război. Știm că Franța a mai făcut asemenea apeluri, însă lipsește și acțiunea, nu pune pe masă foarte mult, în comparație cu alte state europene în ceea ce privește ajutorul pentru Ucraina.
Și de fapt, problema este una financiară, așa cum vedem pe parcursul ultimelor zile. Un răspuns se reliefează din partea Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europene, care solicită invocarea clauzei de urgență, permisă doar în anumite circumstanțe, care ar urma să permită statelor membre ale Uniunii Europene să-și crească bugetul apărării.
În condițiile economice actuale, rezistența principală la acest plan este întotdeauna Germania. În Germania, avem alegeri peste o săptămână și practic vom vedea dacă noua conducere din Germania se opune în continuare, din motive de conservatorism economic, apărării europene. De fapt, asta este miza la care ne uităm noi, europenii, dincolo de întâlnirea din această duminică convocată de președintele Macron.
Discursul lui JD Vance a stârnit reacții, a amintit și de cazul românesc al anulării alegerilor. De ce e convenabil pentru Vance&co să aibă platforme extremiste, populiste la conducere în Europa? Ce înseamnă aceste mesaje de susținere pentru dreapta radicală, în esență? Și cum poate România să răspundă, dat fiind faptul ca a fost direct vizată de Vance?
Există niște elemente comune între prioritățile politice sau ideologice ale administrației Trump, pe de o parte, și partidele de extremă din Europa per ansamblu, pe de altă parte.
Un element comun este politica împotriva migrației, al doilea element comun este politica pro-rusă și al treilea element comun este aversiunea față de Uniunea Europeană și față de instituțiile transatlantice. Și aici mă gândesc de asemenea și la NATO, un lucru foarte important pentru noi.
Și atunci întrebarea este ce avem de făcut noi, cei din mainstream-ul politic, fie că vorbim de centru-dreapta, fie că vorbim de centru-stânga, fie că vorbim de România, fie că vorbim de Germania.
Trebuie să înțelegem din nou faptul că interesele sau prioritățile avansate de către JD Vance și alți reprezentanți precum Elon Musk nu corespund cu prioritățile pe care le avem noi. Și atunci ce putem să facem este să ne consolidăm forțele democratice mainstream.
Noi în Europa sau în România, le numim establishmentul pro-european, forțele mainstream, care de asemenea trebuie să se coalizeze nu numai pe subiectul pro-Europa, ci foarte important în contextul acestei discuții, și anti-Rusia.
Din păcate, în România, partea de anti-Rusia, de viziune asupra securității europene pe termen lung este destul de șubredă, dacă mă uit la afirmațiile candidaților mainstream la președinție, atât în noiembrie, cât și în acest moment.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech