Dacă ai o foaie și un pix, poți aduna semnături pentru a candida în alegerile europene. Dacă ai un computer și lucrezi digital, nu prea ai șanse. Iar numărul de semnături necesare ne așază direct lângă Rusia: 100.000 de oameni trebuie să semneze, cu pixul, pentru ca un candidat independent să aibă șansa de a intra în competiție și să coaguleze un electorat interesat de spații verzi, locuințe pentru tineri, dreptul la avort și la terapie psihologică.
Nicu Ștefănuță, europarlamentar (fost USR), explică în interviul pentru spotmedia.ro de ce a decis să candideze independent pentru un nou mandat în Parlamentul European (PE). Își asumă deschis o agendă verde, progresistă și nu se sfiește să vorbească frontal despre dreptul la avort și despre așteptările unui electorat care nu mai este de găsit la televiziuni.
Nicu Ștefănuță, un candidat independent pentru Parlamentul European. Vă propun să începem de aici, cât este de greu să candidezi independent? Câte semnături aveți deja și care este orizontul de speranță?
Este foarte greu. Chiar acum sunt în tren, după cum vedeți, și chiar sper să nu se supără cititorii și urmăritorii tăi, chiar îndată va veni nașul. Este foarte greu, pentru că pragul ăsta de o sută de mii de semnături, care mai există doar în Rusia, este făcut să nu-l depășești, de fapt. Deci e ca și când zicem așa democrația noastră este liberă. Poți să concurezi. Adică poți să alergi pe pista democrației, dar doar dacă escaladezi stadionul de 200 m înălțime mai întâi. Îl escaladezi cu frânghie, după aceea poți să concurezi liber cu restul competitorilor pe pista de alergare. Cam așa e democrația la noi.
Cifra aceasta de 100.000 pentru un independent este enormă, nedreaptă, nejustificată. Ea există numai în Rusia.
Până și în Germania se cer 7.000 de semnături, iar în Ungaria, Ungaria lui Orban, au 20.000, dar online. Vă amintesc că aceste semnături la noi sunt fizice, cu pixul. Deși în 2020 s-a putut să strângem online când a fost pandemie, iată că în 2024 nu se mai pot strânge online și trebuie cu pixul, cu foaie. Ți le mai și desființează dacă au ieșit din căsuță, au mai schimbat și lista în mijlocul jocului. Vinerea trecută ne-au scurtat perioada de semnare. E de 21 de zile, în loc să fie măcar 30. Deci, ce să zic, tertipuri care omoară democrația.
În același timp, vă spun că este un entuziasm, un val, este un apetit social pentru altceva. Partidele sunt în cădere în ochii publicului, iar la publicul meu de 18-30, plus oameni care se interesează de calitatea vieții, este un apetit enorm de altceva și nu mai au încredere în partide.
Teoretic, nu e bine, pentru că partidele, știm bine, sunt unul dintre pilonii democrației.
Este un rezultat al abuzurilor partidelor, fiind cele care să ne reprezinte. Dacă ele însă nu au democrație internă, nu respectă drepturile, atunci evident că lumea se scârbește. Ultimul din acest această serie a fost chiar partidul din care am plecat, în care atâția români și-au pus speranța.
E o întrebare, cum de nu nu v-ați găsit niciun loc într-unul din partidele de pe piață, USR sau REPER?
Ideea este că eu reprezint o politică progresistă, verde, pentru tineri, care nu se mai regăsea clar în acel partid în care am fost de multă vreme. Exponenții cei mai cunoscuți au fost fie dați afară, fie au plecat de bunăvoie. Partidul s-a mutat mult spre dreapta, după mine o greșeală strategică, însă o realitate, spre dreapta libertariană. De altfel, am militat încă din 2017 ca fostul partid să intre în familia verde europeană. Asta este istorie acum. Pentru mine este important să construiesc curentul progresiv verde modern în România.
Cum se vede totuși această capcană? Faptul că nu mai există încredere în partidele politice, dar există un vibe social, oameni care vor cumva să participe la decizia politică. Vedem pe sondaje că asta înseamnă o capitalizare foarte mare pentru platformele, să le spunem populiste. Există, într-adevăr, o formă de protest care îi trimite pe tineri către platformele populiste?
Nu, nu există. Și vă zic din start că vorbesc cu mii și zeci de mii de tineri. Ei vor mai multe opțiuni pe piață și de aceea cer neapărat o opțiune progresistă, asumată, modernă, care nu e homofobă, care nu fuge de drepturile femeilor, care nu fuge de drepturile comunităților LGBT, care nu fuge de teme sociale. România socială e asociată cu PSD, incorect. Sunt teme sociale reale în România, de exemplu criza locuințelor. Tinerii nu mai au locuințe, se mută de acasă mai târziu, după 30 și de ani.
Știți acel celebru "nu mai fiți săraci" nu e suficient, nu ține de foame. "Nu mai fiți săraci, mai ia-ți un job", nu merge chiar așa de simplu, când creditele se dau cu 12% dobândă, contractele de muncă sunt pe termen scurt. Din pandemie s-a flexibilizat foarte mult piața muncii și atunci tinerii nu-și pot lua credit. Vă dau un exemplu: asistenții mei locali nu își pot lua credit, deși au un job bun, asigurat de Parlamentul European. De ce? Pentru că durata contractului este pe durata mandatului meu și atunci banca nu le dă credit. Ce să mai zic de un tânăr care lucrează, nu știu, la o cafenea sau ceva de genul.
Deci tinerii simt că nu au nicio șansă și că România nu le de o șansă. Majoritatea vrea să plece, iar acei tineri care susțin extremismul de care ați zis, de fapt, susțin sentimentul acela de de revoltă. Tinerii sunt revoltați și, din păcate, extrema dreaptă stimulează foarte bine revolta oamenilor, fără să ofere soluții reale.
Până la un punct, votul de revoltă, să spunem, este specific generației. Am trecut și noi cumva prin acest sentiment de revoltă, de antisistem. Important e cine îl capitalizează, pentru că acum cinci ani, am putea spune că USR era cel care capitaliza acel sentiment. Și vedem astăzi chiar o declarație de la USR care spune că cine se bate pe electoratul tânăr este tocmai USR cu AUR.
S-ar putea să aibă o surpriză, pentru că USR tocmai nu mai este popular în zona asta. Nici AUR nu este grozav de popular. Doar oamenii se uită în gura revoltaților, rebelilor. Și, cum ziceam, Simion și echipa simulează rebeliunea destul de bine, ei fiind parte din sistem, de fapt.
Cât de scumpă e totuși democrația? Pentru că o problemă, nu numai la noi, o problemă în întreg Occidentul este competiția politică, care a devenit destul de scumpă. Procesul de selecție este unul destul de scump și ne confruntăm cumva cu o îmbătrânire, dacă vrei, a liderilor politici.
Este scumpă, foarte scumpă. Eu îmi finanțez campania singur și nu pot să mă plâng. Eu sunt europarlamentar, nu sunt un om sărac, dar nu am milioane de euro nici personal, nici de la bugetul statului. Și atunci, da, campania mea este strict în afara televiziunilor. Strict, pentru că televiziunile iau contracte, nu toate, dar multe iau contracte foarte bănoase cu partidele și ajungem să vorbim despre non-știri. Priveam, de exemplu, discuții, seri întregi la televiziuni despre rezoluția cu tezaurul. Păi, iertați-mă, rezoluția cu tezaurul a fost o banalitate în Parlamentul European. Îmi pare rău să zic asta, dar nimeni nu a luat-o în serios.
A fost o cursă a populismului, toate partidele erau acolo.
Da, așa e, dar cu zero efecte pe legislație. Ce am făcut acolo? I-am cerut lui Putin să ne dea tezaurul înapoi și s-a executat cineva? Nu, zero efecte.
E adevărat că populismul lovește nu doar politica, ci și presa.
Da. Eu înțeleg, nici starea jurnaliștilor nu este bună, înțeleg nevoia, trebuie să găsim cumva din nou mecanismul acela încât să nu facem totuși din știri produse strict de marketing.
Pe ce platforme comunici cel mai mult acum, pe social media? Unde e electoratul?
Electoratul este masiv mutat pe pe Tiktok și pe Insta. Comunicăm non-stop pe Tiktok și pe Insta, iar cu cealaltă parte a electoratului nostru, care este 30-50, care prețuiește calitatea vieții, prețuiește mâncarea bună, fără pesticide, prețuiește un oraș cu mai multe spații verzi, cu transport public, prețuiește sănătatea mintală și decontarea ei, comunicăm pe Facebook.
Încercăm să ajungem și la televizor. Dacă reușim prin lucrurile bune pe care le facem, asta depinde. Trebuie să fim tot mai creativi ca să ajungem la televizor.
Care sunt principalele mesaje care se potrivesc și cu așteptările sociale, în această zonă verde?
Este vorba de un verde progresiv, social, eu nu promovez doar ecologism, nu sunt activist ecologic, adică iubesc activiștii și tot ceea ce fac, însă politica mea este mai complexă.
Mesajele mele sunt următoarele: promovez locuințele sociale, construcția de locuințe sociale mai multe, ceea ce este o politică foarte răspândită la nivel european, pentru că piața singură nu rezolvă criza în care suntem. Efectiv sunt oameni care dețin mii de apartamente și care blochează piața. Sunt locuri unde nu se mai poate construi, cum e Clujul, și chiriile au luat-o în sus. Țin să zic că la Cluj, prețul pe metrul pătrat este ca la Bruxelles. Deci este enorm pentru România. Deci locuințe sociale, nu date pe șpagă, nu date pe prietenii politice, date pe bune.
Transport public gratuit. De ce insist pe chestia asta? Pentru că noi stăm în București și în alte orașe cu noxe în nas. Și petrecem trei ore din viața noastră în mașină pe zi, ceea ce nu este sustenabil. Îți amintesc că bucureștenii mor cu 10 ani în medie mai repede decât occidentalii, din cauza poluării, în principal, și a stresului asociat.
Lupt și pentru ședințe de terapie decontate. Sănătatea mintală în România este considerată un serviciu medical de lux, nu de bază. Și avem o întreagă pandemie de depresii, de anxietate, suntem subdiagnosticați la boli mintale.
Lupt și pentru acoperirea spațiilor verzi. Chiar m-am întâlnit cu Nicușor Dan acum, când am fost la București, am discutat despre ce va face să avem mai multe parcuri. A zis că lucrează la recuperarea spațiilor degradate și transformarea lor în spații verzi și parcuri. Există tot felul de spații părăsite, post-industriale, care sunt în București și ar putea fi foarte bine acoperite cu spații verzi.
Bineînțeles, am și alte politici în zona de educație. Eu lucrez și pentru Erasmus, creșterea burselor, care acum sunt discriminatorii, am mai discutat de asta împreună. Un copil fără bani de la părinți nu poate să meargă într-o bursă Erasmus.
Vorbesc și despre energie verde, drepturile consumatorilor în România și chestiuni de acest gen, garantarea dreptului la avort, contracepție și sănătatea reproductivă. De ce e important? Urmând exemplul Franței, ei încearcă să blocheze orice posibilitate ca extrema dreaptă să răpească acest drept al femeilor. Și și eu cred că este necesar, 80% din femei sunt de acord cu mine.
În România mai ales, având trauma comunismului.
Având trauma comunistă, având traumele descrise de Centrul Filia, abuzuri sexuale, numărul de minore gravide în țara noastră, o treime din toate gravidele minore din Europa sunt din România.
La prima vedere pare că te adresezi doar publicului foarte tânăr 18-35, când de fapt există o categorie care și mie mi se pare nereprezentată politic în România, care este fix aceasta, 35-45-50, generația care are copii și care este cel mai mult interesată de mediu, de educație, de de sănătate.
Trebuie să zic că generația asta este și un pic demotivată. Observ această demotivare, poate din dezamăgire, nu-mi dau seama. Dar generația motivată, mai ales, este cea de 18-30, să știți. Deși lumea o vede ca blazată, chiar comodă, distanțată, eu nu o văd așa. Eu văd că e o generație căreia îi lipsește o flacără.
Cum apar problemele despre care se discută în politica mare, față de cele pe care le constatați în social, mergând prin țară? Noi vorbim despre candidatura președintelui Iohannis la NATO, de pildă.
Da, și efectul este o scârbă față de politică, pentru că toate chestiunile astea sunt văzute ca manevre de HR, cumva de un interes personal.
Comasarea este un exemplu. E foarte clar că efectiv cetățeanul nu contează. Ai redus perioada de discuție pentru candidații le locale cu trei luni, cel puțin. Păi și atunci ce proiecte locale să facă oamenii? Ce proiecte locale să viseze? Lumea are sentimentul că oricum e decis.
E un sentiment foarte pătrunzător în societate că oricum lucrurile s-au decis. Știi, sincer, îi cam înțeleg pe oameni, pentru că asta este imaginea pe care o primesc de la Guvern.
Unde pot semna oamenii pentru candidatură?
Mulțumesc pentru această oportunitate. Noi încurajăm oamenii să-și descarce singur listele de pe ștefănuță.ro. și să le imprime. Lumea nu știe că listele trebuie semnate cu pixul, cu litere de tipar, să nu ieși din căsuță. Deci este o întreagă birocrație. Am impresia că ne întoarcem la piatră și bețigașe, în loc să trecem la digitalizare, cum ar fi normal. Tinerii sunt efectiv șocați când le zic că trebuie să semneze cu pixul. Deci cum nu poți semna online, nu poți să scanezi listele, trebuie scoase cu pixul și duse la punctele de livrare care sunt pe site-ul nostru. Avem multe colaborări cu restaurante, cu cafenele.
E timp până la alegeri de construit un profil de candidat independent, care să treacă acel prag?
Da, eu cred că dacă reușesc cu semnăturile, care este de fapt adevăratul prag, cred că 80% am șanse să fiu ales, pentru că publicul este acolo. Sunt peste 2,5 milioane de oameni în publicul ăsta țintă pe care îl vizez eu, dacă nu mai mult. Și, bineînțeles, strângerea de semnături te-ar profila printre cei duri, adică printre cei care reușesc să facă chestii. Acum la asta luptăm, luptăm zi de zi la strângerea de semnături, 14h/zi în picioare. Am fost în peste 12 orașe ale țării în ultimele două săptămâni, efectiv cu trenul.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech