Sunt rectori care îi îndeamnă pe studenți să nu aplice pentru bursele Erasmus, dacă părinții nu își vor permite să acopere o parte consistentă din costurile vieții într-un oraș universitar european, iar această percepție că Erasmus e un program accesibil doar copiilor de bani gata prejudiciază imaginea Uniunii Europene.
Inițiativa de creștere a cuantumului acestor burse, care acum e în jurul sumei de 500 de euro, îi aparține eurodeputatului român Nicu Ștefănuță (grupul Verzilor/Alianţei Libere Europene), care explică, într-un scurt dialog pentru Spot On Europe, de unde ar putea lua UE bani în plus pentru educație, în condițiile în care bugetul nu e deloc unul optimist, iar războiul din Ucraina face ca UE să aloce fonduri necesare Kievului și politicii de apărare.
Nicu Ștefănuță, chiar zilele acestea s-a întâmplat să aniversăm, cred că 36 de ani de când există acest program Erasmus, un program care a fost gândit din capul locului ca o cale de acces pentru toți tinerii din Uniunea Europeană la educația și cultura celorlalte state UE. E acest program în impas?
Ai folosit cuvântul cheie „toți”, Erasmus e un program pentru toți, pentru toți copiii, indiferent de câți bani aveau de acasă. Acum foarte mulți tineri îmi scriu că fără bani de acasă nu se descurcă, nici nu pot să-și permită.
Erasmus este o bursă pentru privilegiați, pentru copiii de bani gata. Asta este o problemă, pentru că eu țin la el, e un program fenomenal al Uniunii Europene, este cel mai plăcut și e un program care face din tineri viitori susținători ai programului european, ai Uniunii Europene, ai integrării. Și atunci de asta am pornit programul acesta de egalitate pentru bursele Erasmus, menit să crească bursele, așa încât orice copil, indiferent de câți bani are de acasă, să poată să meargă.
În momentul de față care este cuantumul, marjele acestei burse Erasmus și de ce copiii din medii mai vulnerabile nu pot să aibă acces la acces?
În acest moment este un sondaj al Erasmus Student Network, organizația tuturor celor care merg într-o bursă Erasmus, care ne-a comunicat că nivelul mediu de bursă este sub 500 euro, este între 400 și 500 euro, sunt date oficiale. Or, cu 400 sau cu 500 euro nu te prea descurci în capitale europene. Gândește-te cum e să trăiești la Paris. La Paris, estimarea este că îți trebuie 1.100 euro ca student, să te descurci cât de cât.
Îmi scriu tineri din Barcelona, care cu 400 euro nu găsesc o locuință unde să trăiască. Am avut și inflația asta record care afectează exact mâncarea, chiriile, electricitatea, nu mai zicem de transport și cărți. Deci practic exact domeniile care sunt importante pentru un tânăr, pentru că un tânăr nu consumă servicii financiare, bancare și alte chestii care au o inflație mai mică, consumă exact serviciile care au explodat în zona inflației. Și atunci tinerii sunt dezavantajați și de asta am prins acest moment cheie ca să dăm mesajul ăsta, pentru că suntem în mijlocul renegocierii bugetului Uniunii Europene pe șapte ani, acel cadru multi-anual financiar.
S-a lansat acest proiect de revizuire care din păcate nu cuprinde creșteri pe domeniul Erasmus, adică al politicilor de coeziune, al politicilor pentru oameni. Conține creșteri doar pe sectorul 6, care este cel al afacerilor externe, Ucraina ș.a.m.d., care sunt necesare, dar nu sunt suficiente. E ca și când Europa nu privește un pic la programele interne.
O întrebare cinică - are Uniunea Europeană atât de mulți bani încât să meargă în continuare și cu crizele care s-au întâmplat, cu Ucraina, avem acum și Republica Moldova și să acopere aceste nevoi interne? Educația nu e ceva presant, în context.
Are România suficienți bani pentru educație, de exemplu? Cred că răspunsul a fost da, are, dar îi cheltuiește prost, că-i împarte prin buget destul de aiurea, mai ales celebrele pensii speciale și alte domenii în care se pierd bani.
Uniunea Europeană are sau țările ei membre au suficienți bani și ar trebui să fie mai atente cu banii pe care îi dau la Uniunea Europeană. Adică să fie mai mai generoase și să investească în programe. Pentru că de fiecare dată când avem o criză, cetățenii se uită spre UE. Și dacă noi lăsăm UE în fundul gol, așa cum este acum, un miliard, atât mai are Uniunea Europeană rezervă, atunci Uniunea Europeană va trebui să arate buzunarele goale. Și atunci cetățenii vor zice "dar cu ce ne ajută pe noi Uniunea Europeană? Deci este o poziție de vulnerabilitate pe care UE nu ar trebui s-o aibă.
În plus, eu nu aș deplânge statele membre care contribuie la buget, au resurse suficiente, dau doar 1% din PIB spre UE, mai iau și o grămadă de bani înapoi. Doar anul trecut, când am fost responsabil cu bugetul, statele membre și-au luat 7 miliarde înapoi. De exemplu, dacă puneam banii aceia într-un buget Erasmus, era deja suficient să acopere ceea ce ne dorim noi.
Deci sunt bani, nu asta e problema, sunt resurse. Uniunea Europeană încă este acolo sus, la nivelul dezvoltării economice și potențialului său și să zicem corect: să investești în educație nu e o cheltuială, e o investiție.
Există o alternativă? Dacă Uniunea Europeană nu va suplimenta totuși acest buget pentru Erasmus, există o alternativă, să pună statele mai mulți bani, universitățile să acopere costuri legate de cazare?
Există, pentru că nu e vorba numai de de chestiunea banilor, studenții mi se plâng și că și-ar dori ca universitățile să pună la bătaie mai multe locuri în cămine. De exemplu, dacă te duci la Milano sau la Barcelona să studiezi, să te trimită pe stradă să-ți găsești locuință nu este deloc ok. Au învățat universitățile să trateze un pic Erasmus-urile ca bursă pentru copii speciali și e păcat.
De multe ori studenților din Erasmus nu li se acordă suficientă atenție, li se semnează actele doar, ai fost la cursuri, ai performat, dar nu ne ocupăm de tine, pentru că știm că ești aici pentru șase luni și tu te întorci în țara ta și asta e. Sau am auzit cazuri grave din România, în care rectorii transmit studenților dacă n-aveți bani, nu vă înscrieți, că nu vă veți descurca. Ori asta este, cum să zic, este rușina rușinilor. Cum să zici așa ceva? Ce să înțeleagă un copil sărac, că politica asta este făcută doar pentru cei care au bani? Deci vreau să corectez aceste nedreptăți, ca să nu ajungă scandaloase și lumea să nu se întoarcă împotriva Uniunii, pentru că deja avem atâta curent eurosceptic.
Uniunea Europeană să nu fie percepută drept o clasă a celor privilegiați. Exact această teorie a cercurilor concentrice, a celor două viteze.
Așa e și să nu dăm și mai mult apă la moară, să nu turnăm gaz peste foc, pentru că Erasmus să rămână o chestie bună, un lucru minunat. Numai dacă ar fi un pic crescut nivelul burselor individuale, deja copiii ar fi mai satisfăcuți.
Ar fi mai mulși probabil copii din România care ar aplica pentru pentru aceste burse.
Mai este și componenta asta, că noi venim dintr-un stat cu resurse mai puține și atunci e clar că noi suntem mai dezavantajați decât tinerii din alte state. Acum mai este ceva, există și niște ajutoare sociale, dar sincer, eu cred că copiii n-ar trebui să facă dosar social, cu toate adeverințele de venit și cu umilința până la urmă care vine cu un astfel de demers. Ar trebui practic ca Erasmus să fie strict competitiv și atunci oricine să poată merge și suma să fie suficient de mare ca orice copil să poată merge cu o bursă Erasmus.
Ați lucrat pe bugetul Uniunii Europene. Care sunt realist șansele ca acest buget pentru Erasmus în acest moment, cu banii care sunt pe masă, să fie suplimentat?
Șansele sunt bune. Anul trecut am obținut 120 de milioane de euro în plus. Deci anul trecut resursele erau, aș zice, la fel de proaste cum sunt acum și totuși am convins pe ceilalți colegi de necesitatea acestei creșteri. Am convins Comisia, am convins Consiliul, deci am obținut 120 de milioane, care reprezenta o creștere de cam 5%, dacă nu mă înșel, în acel moment. Ceea ce era bine, a dus deja ulterior la adaptarea la inflația burselor.
Mai avem un pic de parcurs și eu contez că, cu ajutorul tinerilor, cu ajutorul acestei campanii, să convingem.