În luna mai, în plină agresiune militară a Rusiei în Ucraina, reprezentanți ai organizației teroriste Hamas făceau o vizită la Moscova. Tot în primăvară, câteva atentate teroriste au lovit Israelul. Folosește Putin legăturile cu organizații teroriste pentru a pune presiune?
După cum evoluează lucrurile, spune istoricul Cosmin Popa, este limpede că și Israelul va fi nevoit să-și asume în mod evident o acțiune politică și militară în acest război.
Există vechi legături între mișcările politice anti-israeliene și Moscova, legături funcționale și extrem de puternice încă din anii 1960, care pot fi din nou activate ca măsură de presiune asupra Israelului, în condițiile în care Israelul a avut o politică destul de atentă, moderată față de războiul din Ucraina.
Cosmin Popa este specializat în istoria URSS și a Rusiei, precum și în istoria Europei Centrale și de Sud-Est.
Este Rusia stat sponsor al terorismului sau nu? Avem această prudență, să-i spunem, a Departamentului de Stat al SUA, de a trece Rusia pe lista statelor sponsori ai terorismului, ceea ce președintele Zelenski cere încă din luna aprilie. E o exagerare?
Eu aș circumscrie discuția despre terorism la regimul lui Putin. E foarte important să avem în vedere valoarea tranzitorie a acestui regim politic din Rusia de astăzi, astfel încât aș pune în conexiune orice discuție despre componenta teroristă a politicii Kremlinului de astăzi în legătură strictă cu regimul lui Putin.
În absența unui regim de tipul celui al lui Putin, Rusia este un stat care are un loc foarte bine definit în relațiile internaționale și, de aceea, e bine să menținem discuția în acest context politic strict, pe care îl avem astăzi.
Folosește regimul lui Putin instrumente ale terorismului?
Da, dacă ne raportăm la o definiție strictă a terorismului, și anume folosirea terorii împotriva populației civile, pentru atingerea unor scopuri politice, putem spune cu certitudine că regimul lui Putin are în politica sa externă și în politica sa militară o componentă teroristă extrem de consistentă, atâta vreme cât a fost și este evident că folosește acțiuni armate împotriva populației civile, vizând demoralizarea, destructurarea statului ucrainean.
ȘI folosirea grupului Wagner intră aici.
Apartenența politică a acestei companii militare private la regimul Putin este una clară. Ea aparține lui Prigojin, unul dintre apropiații lui Putin.
Nu există o dispută legată de responsabilitatea Kremlinului cu privire la acțiunile acestei companii private de securitate. Kremlinul este cel care poartă reponsabilitatea politică și morală referitoare la acțiunile acestei companii.
Folosirea acestei companii nu arată atât reținerea politică, nu dovedește faptul că regimul are scrupule politice, ci arată mai degrabă fragilitatea organizațională a regimului: pur și simplu, Kremlinul este nevoit să apeleze la un mecanism militar privat și pe cale de consecință mai eficient în acțiunile sale și ale cărui activități nu sunt supuse unui tip de legalitate care este formală în Rusia, dar cu toate astea ea există și ține foarte mult de psihologia lui Putin, care are o obsesie pentru respectarea unor forme legale, chiar dacă disprețuiește profund conținutul legalității și efectele acesteia.
Vorbind despre terorism, am văzut la începutul lunii mai o descindere a unor reprezentanți Hamas la Moscova. Care e legătura dintre Kremlin și, iată, o organizație teroristă? A fost doar o formă de șantajare, să-i spunem, a Israelului?
Există un plan mai larg și anume legătura dintre regimul lui Putin cu orice organizație politică și militară de natură să-i ofere influență politică într-un spațiu sau altul.
În acest registru se înscrie oficializarea relațiilor cu mișcarea talibanilor din Afganistan, menținerea legăturilor cu organizația Hamas, pe care cu siguranță regimul lui Putin o folosește ca mijloc de presiune asupra Israelului.
Întărirea legăturilor militare între Moscova și Teheran în acest moment nu este de natură să pledeze pentru o relație politică armonioasă cu Tel Aviv-ul. De aceea, este absolut normal ca Israelul să perceapă aceste mișcări politice și militare ale Moscovei ca fiind o formă de presiune asupra sa.
Ține de logica politicii externe putiniste, care se bazează pe intruziune, anarhie, confuzie și exploatarea în folos propriu a oricăror momente tensionate din relațiile internaționale. Putin face ceea ce a făcut regimul său în ultimele două decenii, nu s-a schimbat nimic, doar că acum este mult mai multă lume dispusă să observe.
Au și fost câteva atentate în primăvară în Israel, cumva atipice pentru ultimii ani și care nu pot fi legate direct de contextul acesta, dar sigur că în acest context au avut loc.
Există vechi legături între mișcările politice anti-israeliene și Moscova, legături funcționale și extrem de puternice încă din anii 1960, care pot fi din nou activate ca măsură de presiune asupra Israelului, în condițiile în care Israelul a avut o politică destul de atentă, moderată față de războiul din Ucraina, intervenția Israelului a fost una profund umanitară și ținea de suferința ucrainenilor și de distrugerile la care era supusă țara, fără să se implice militar de o manieră fermă și cum Israelul are capacitatea să o facă.
Însă, după cum evoluează lucrurile, este limpede că și Israelul va fi nevoit să-și asume în mod evident a acțiune politică și militară în acest conflict.
Este evident că Israelul va fi de partea moralității, nu este un conflict politic, un conflict civil sau ideologic, ci este un conflict moral, iar Israelul trebuie să fie, ca de fiecare dată, de partea morală a istoriei, mai ales că statul Israel este expresia tragediei imense care s-a petrecut în secolul al XX-lea, ceea ce face ca Israelul să fie dator moral să fie de partea binelui, în acest război.
Pe de altă parte, intervenția politică și, de ce nu?, militară, prin asistența care poate fi acordată Ucrainei, este și o șansă istorică pentru ucraineni să conștientizeze ceea ce au de ispășit, și anume participarea ucraineană la Holocaust în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.