Folosind o exprimare a la Liviu Dragnea, Rareş Bogdan, europarlamentar şi prim-vicepreşedinte al PNL, l-a acuzat pe Ludovic Orban că ”i s-a umflat capul”, aşa că trebuie să plece de la conducerea partidului.
De ce acum şi nu după alegerile unde PNL nu a scos scorul cel mai bun şi cu ce ochi priveşte preşedintele Klaus Iohannis începutul de luptă pentru putere în partidul de care are nevoie?
PNL e în situaţia ingrată în care a fost şi PSD, cu şeful de partid care nu poate conduce şi Guvernul. A scăpat însă Ludovic Orban pârghiile din mâini sau strategia pe care a adoptat-o, aceea de a nu răspunde frontal adversarilor care se declară pregătiţi să preia puterea în partid, dovedeşte exact contrariul?
Despre momentul răzmeriţei în PNL, asumată de Rareş Bogdan, cu sau fără binecuvântarea lui Klaus Iohannis, a vorbit într-un interviu acordat SpotMedia.ro Andrei Ţăranu, prof. univ. dr la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul SNSPA si profesor asociat la Universitatea Federico II Napoli, Dipartimento di Scienze Politiche.
Rareș Bogdan este cel care a cerut demisia liderului PNL, lansând acuzații la adresa lui Ludovic Orban. Luni, secretarul general al PNL, Robert Sighiartău, i s-a alăturat, susținând și el că Ludovic Orban „trebuie să plece”. Sighiartău a enumerat o listă de oameni care ar trebui să preia conducerea partidului, printre care Emil Boc, Ilie Bolojan, Florin Roman, Alina Gorghiu și Gheorghe Falcă.
În PNL se aude brișca pe curea. Winter is coming!
Vă citez un fragment: “În spatele nostru se află zeci de filiale. Vrem reformarea și repoziționarea partidului, luarea deciziilor de către forurile interne, democratizarea totală a partidului, promovarea oamenilor în funcții pe baza meritelor”. Despre ce partid pare a fi vorba, la prima vedere?
Despre PSD, evident. E clar că un partid cum este PNL-ul nu-și poate asuma atât guvernarea, cât și procesul de reformare în același timp.
Este imposibil, pentru că ai nevoie de foarte multe resurse, în primul rând umane, pe care să le introduci în actul de guvernare. În această formă, - care nu-i originală României - , prin care partidele oferă sinecuri și poziții membrilor loiali de partid, mai ales celor care au dat bani și timp în campanii.
Astfel încât nu e posibil să faci și reformă, să democratizezi partidul, pentru că o asemenea democratizare presupune o perioadă de liniște, de gândire, o campanie pe care nu poți să o faci când ești în fruntea țării și apar crize după crize, scandaluri după scandaluri sau tensiuni în coaliție.
De asta spuneam că putea să fie PSD, care și-a asumat o formă de reformă în interior, deși încă nu s-a produs, dar care este făcută în liniște, în pace. PSD-ul nu se mai implică practic în nimic, are o structură defensivă, iar în interior își schimbă structurile, își pregătește noi elemente organizaționale, un discurs nou, un model ideologic și programatic diferit.
Tot ceea ce poate să facă un partid în Opoziție, motiv pentru care PSD-ul se pregătise de opoziție încă de la sfârșitul anului 2020, înainte de alegerile parlamentare. Voia să treacă prin acest proces de reformă.
Așa cum ați intuit, citatul era din Rareș Bogdan, iar partidul, într-adevăr, era PNL. O altă expresie “I s-a umflat capul lui Ludovic Orban” amintește de expresiile lui Liviu Dragnea la adresa premierilor care i se împotriveau. Ce l-a mânat în luptă pe Rareș Bogdan? Este o luptă reală pentru putere în PNL sau mai degrabă este una marginală?
Este o miză reală, fără discuții. L-ați pomenit pe Liviu Dragnea. Avem o situație asemănătoare – în momentul în care președintele partidului nu este prim-ministru, apar două centre de putere, cu suficient de multă forță fiecare, dar care, cel puțin o perioadă, sunt în contratimp.
Un premier în funcţie are de-a face cu situații neașteptate, nu neapărat crize, care nu sunt trecute în programul de partid. În cazul nostru, ele vin din conflictele din coaliție, pe care prim-ministrul trebuie să le rezolve într-un fel sau altul.
De exemplu, să ia sau să nu ia apărarea ministrului Sănătății în fața unui personaj foarte important din partidul său, domnul Boc. Un premier care nu are și președinția partidului, care nu-l poate limita pe domnul Boc, se află în situația ridicolă în care trebuie să tacă, să se ascundă de media, să nu spună nimic pe acel subiect.
Dacă ar fi fost președinte de partid, ar fi putut să-i dea un telefon domnului Boc și să negocieze ceva, dar nu poate face acest lucru.
Acesta este motivul pentru care, încă de la sfârșitul secolului al XVII-lea, după Revoluția glorioasă, liderii și purtătorii de cuvânt ai partidelor britanice, Whigs sau Tories, erau cei care deveneau prim-miniștri, cu majoritate în Parlament și susținerea monarhului.
Pitt cel Bătrân sau Pitt cel Tânăr, lideri foarte interesanți din secolul al XVIII-lea, au fondat acest model în care liderul de partid și premierul erau una și aceeași persoană.
Care este interesul lui Klaus Iohannis aici? Rareș Bogdan și Robert Sighiartău au acționat de capul lor? De ce e important pentru Klaus Iohannis să aibă un PNL, dacă nu fidel, măcar prietenos?
Pentru că este în al doilea mandat, iar ca președinte are nevoie să facă ceva. Până acum, cu toata simpatia, nu a făcut nimic semnificativ în calitate de președinte. Cum ar fi o reformă în Educație sau în administrația publică, o schimbare a Constituției, cum și-a propus, dar nu cred că va reuși. Sau rezolvarea problemelor din Justiție.
Niciunul din aceste lucruri, care au fost promise - amintiți-vă de “România Educată” - nu s-au întâmplat. Președintele este mult în urma reformelor pe care le tot promite, pe care o parte din cetățeni le-au așteptat, alții nu le mai așteaptă, fie că nu cred, că nu înțeleg sau le par a fi desuete.
Președintele, din câte înțeleg, își dorește ca undeva în vară, la jumătatea lui 2021, să înceapă ofensiva personală, istorică. Iohannis înfruntând istoria și punând România pe șine, pe calea cea dreaptă.
Deci nu mai înfruntă PSD-ul. Este o problemă acum pentru el că acum PSD-ul stă liniștit?
Foarte mare, vom reveni asupra acestui lucru. Ca să facă reformă, are nevoie de un partid, un vector secundar de imagine care să îi propage ideile.
Aduceți-vă aminte de schimbarea constituțională din 2003, cât de important a fost PDSR-ul pentru a-i ajuta pe Iliescu și Năstase. Și cu ce greutate, deși reușiseră să convingă o bună parte a Opoziției. Au ținut referendum două zile, au mers la metrou să adune voturi, astăzi probabil am considera asta fraudă și-am da ochii peste cap.
Ai nevoie de structuri masive, de organizații politice care să-ți rezolve problemele logistice când faci un referendum, iar singurul care are nevoie de așa ceva este președintele. Când a fost referendumul pentru familie, s-a văzut că dacă nu ai partide în spate pierzi.
Acesta este motivul pentru care Iohannis are nevoie de PNL, iar acesta este acum în mâna lui Orban, nu a celor care se declară reformatori. Apropo, reformatori în ce sens, ce anume reformează? Nu au arătat ce program reformist au. Sigur există si cei nemulțumiți că partidul nu a câștigat alegerile sau că a negociat destul de ciudat coaliția.
Aici revin la partea cu părerea de rău a lui Iohannis.
PSD-ul era dușmanul ideal, pe când acum va trebui să înfrunte într-o manieră politicoasă și diplomatică un USR care este încă necopt, pentru că realitatea e că nu te poți înțelege cu ei. Conflictele de acolo, faptul că orice conversație ajunge publică, toate acestea îl vor face pe Iohannis să nu poată să negocieze cu toate acele grupări, cu partid facționist în toate formulele, la care se adaugă un PLUS care negociază întotdeauna doar în favoarea lui și în defavoarea celorlalți.
În plus, cu UDMR-ul îi va fi foarte greu președintelui. O schimbare constituțională va aduce și o discuție măcar pe tema regionalizării, iar UDMR-ul va contesta orice idee care nu se face pe baze istorice.
Va fi greu să se înceapă această mișcare, această ofensivă iohanesiană fără sprijinul PNL-ului. Motiv pentru care încă îl ține în brațe pe Orban și-l susține împotriva tuturor, speră că va putea să aducă PNL-ul în sprijin.
Numai că cei care sunt acolo nu sunt neapărat simpatizați de întregul PNL, ar putea apărea o ruptură urâtă între un PNL mai în vârstă, mai “obsolete” în raport cu acești tineri avântați, mulți dintre ei neoprotestanți care fac ca Moldova și Transilvania, de pildă, să nu se poată întâlni chiar atât de ușor.
Cei care au condus acum ostilitățile sunt nemulțumiți și că nu au primit un portofoliu guvernamental?
Nu atât ei, cât mai ales apropiații lor.
Sunt liberali care îl acuză, deși nu public și asumat, pe președintele Iohannis pentru rezultatul prost din alegeri și pentru îmbarcarea USR-ului?
Sunt discuții, dar trebuie spus că Iohannis ce a știut el mai bine, în timp ce PNL-ul a făcut enorm de multe prostii.
Iohannis a ținut discursuri ridicole, în care a încercat să demonizeze PSD-ul, obținând mai degrabă efectul invers, iar în paralel domnul Vela și alți miniștri au făcut o serie de minunății, au cerut decorarea acelei domnișoare asistente, apoi sunt scandalurile Recorder cu persoane puse în funcții pe „persoană fizică” de către partid, fără niciun fel de element de tip examen. Plus traseismul și toate celelalte.
Pe acestea PNL-ul le-a făcut, nu Iohannis, care are vina că a tăcut, nu a avut ce să facă. Marile prostii de la guvernare PNL-ul le-a făcut, iar domnii Bogdan și Sighiartău nu au suflat atunci un cuvințel, reformiști cum erau.
Ghilotina funcționează imediat în momentul Revoluției, nu la săptămâni bune după alegeri.
După mult timp, după formarea Guvernului și stabilizarea lui. Sigur, îl pot înțelege pe Rareș Bogdan, care și-a imaginat că va ajunge președintele PNL-ului și nu a reușit.
El spune că, după europarlamentare, Ludovic Orban l-a ținut deoparte. Asta e marea lui nemulțumire, el ar fi dorit să fie o voce foarte importantă în PNL, un creator de politici publice. În realitate a fost luat strict pentru afiș, pentru imagine, în niciun caz nu i s-au oferit elemente executive.
A fost pus în situația de a fi o statuie care trebuie din când în când să cuvinte, un fel de mare preot dar care nu are putere.
După alegeri pare că lucrurile stau mai bine în România. Vedem că și pandemia s-a mai liniștit, în condițiile în care Germania a prelungit niște restricții extrem de dure până la mijlocul lui februarie, la fel Franța, Olanda. Într-adevăr, pe statistici, nu avem motive de îngrijorare, avem doar un singur caz de tulpină britanică, ceea ce e miraculos.
Iar Bucureștiul trece din roșu în galben, scade numărul de cazuri. Să dea Domnul să fie așa, să fie și un număr mare de oameni care se vaccinează, astfel încât la un moment dat să lăsăm în spate acest coșmar și să începem o viață nouă, deși va fi greu să ne reobișnuim.
Dar acest triumfalist trebuie să fie și real.
Ținând cont că la același număr de testări, adică foarte puține, numărul de cazuri a fluctuat atât de mult, nu știu ce să mai spun. Îi las pe alții, de exemplu pe domnul Rafila, să-și dea cu părerea.
Prof. Rafila – cât de sigur e vaccinul antiCovid, efectul Norvegia și paradoxul etapei a doua de vaccinare: „Suntem singura țară în care cei care au prioritate sunt mai mulți decât cei care nu au” – Interviu video
A tras PSD-ul lozul câștigător cu domnul Rafila?
Fără discuție, deși lucrul se întâmplase mai demult. Fără a fi în “cercul zero” din PSD, domnia sa era totuși în partid de vreo trei ani, dacă nu mă înșel.