Demisionând acum, Klaus Iohannis a dat senzația că cedează în fața presiunii străzii. Și asta creează o spirală a aspirațiilor și a revoltelor, nu va liniști emoția.
Ideea de haos a apărut și nu se uită că unul dintre elementele războiului hibrid al rușilor este haosul controlat, spune eurodeputatul Vasile Dîncu, într-un interviu acordat spotmedia.ro, la Strasbourg, la plenara Parlamentului European.
Vasile Dâncu, sunteți vicepreședintele unei noi comisii Scut pentru democrație. Sună așa foarte grav, Scut pentru democrație. Când vorbim despre democrație, nu putem să nu aducem în discuție cazul românesc. Suntem în România într-un deficit de democrație? Cum evaluați lucrurile?
Din păcate, România este oarecum pe nedrept pe lista tuturor discuțiilor despre război hibrid și atacul la democrație, la pierderea unor repere fundamentale ale democrației.
Eu cred că, în afara accidentului din alegerile prezidențiale, în România există un cadru solid al democrației și mă gândesc în primul rând la mentalitatea oamenilor.
Am făcut recent câteva studii, i-am rugat pe colegii mei mai tineri, care sunt sociologi, să studieze câțiva indicatori importanți legați de pro-europenismul nostru, pro-atlantism, modul cum vedem noi democrația și Uniunea Europeană și am văzut că mentalitatea oamenilor este intactă. Însă există un pericol pentru democrația noastră și cauzele sunt și interne, dar și externe.
Credeți că am ajuns la a înființa o comisie specială pentru a apăra democrația și în urma exemplului de la București, care pare a fi speriat puțin statele Uniunii Europene?
Cred că exemplul de la București a umplut paharul, pentru că existau asemenea preocupări și înainte.
Ce s-a întâmplat în România, faptul că urmează și alte alegeri în Polonia, în Germania, faptul că s-a observat o puternică influență în Franța în alegeri tot prin această modalitate, faptul că s-a restudiat mai bine acum ce s-a întâmplat la Brexit și în alegerile americane au dus la concluzia că ingerințele externe în procesele electorale din Europa și în democrațiile europene sunt foarte importante și, de aceea, va trebui să studiem această componentă și să facem un raport serios asupra amenințărilor, dar mai ales asupra vulnerabilităților pe care noi le avem în Europa, pentru că sunt foarte multe vulnerabilități în acest moment.
Ceea ce face Rusia în războiul hibrid este să lucreze cu materialul clientului.
Ceea ce doctrina Gherasimov, ceea ce numim noi doctrina Gherasimov acum, deși unii spun că este un mit, dar se bazează pe un articol scris de generalul rus într-o revistă internațională, spune este în primul rând flexibilitatea, a valorifica slăbiciunile care există în fiecare societate, a aștepta, a construi medii informaționale pozitive, spun ei, care după aceea să poată fi inflamate foarte ușor, a-i cultiva pe cei care sunt împotriva ordinii și a le furniza argumente.
Deci aceste lucruri sunt cu adevărat reale și sunt în pericol. Sigur că democrația europeană este în pericol și pentru propriile ei deficiențe, pentru că vulnerabilitățile Europei sunt legate și de legitimitatea Europei, de modul cum articulează decizii destul de târzii, de foarte multe ori, cum ia decizii greu.
Apoi, sunt și lucruri care țin de proporționalitate și subsidiaritate.
Nu întotdeauna se respectă asta în cazul țărilor și aici se dă apă la moară celor care sunt anti-europeni sau care sunt împotriva mecanismelor europene.
Sunt și alte lucruri care țin de lipsa mecanismelor, pentru că noi nu am avut curaj să mergem cu Europa prea departe, cu integrarea. Ne-am împotmolit la o Constituție, ne-am împotmolit la mai multă Europă, la modificarea tratatelor.
Eu sunt și membru în Comisia de Afaceri Constituționale și poate și după raportul acesta al nostru UE va prinde curajul unei integrări mai puternice.
Ați spus că Rusia lucrează cu materialul clientului. Care a fost materialul clientului la București?
În România am avut de-a lungul timpului o mică parte, dar nu trebuie să fie foarte mare, de contestatari ai Uniunii Europene și asta a fost un lucru care a încurajat.
Apoi, a fost polarizarea politică. În ultimii ani, am reușit cu greu să obținem consens politic, am fragmentat foarte mult puterea politică și autoritatea guvernelor. Avem 30 și ceva de miniștri după Revoluție, la educație, la sănătate.
Asta a creat o nemulțumire publică și o frică pentru ceea ce se poate întâmpla în viitor în România.
De asemenea, au fost unele, să zic așa, lipsuri în lidershipul românesc, n-a avut curajul să promoveze o identitate națională sănătoasă, un discurs național ponderat care să arate și această dimensiune necesară identitară, ceea ce au făcut cei care au stimulat un curent exagerat nationalist, nu au făcut decât să preia anumite discursuri ale unor intelectuali care erau făcute cu bună-credință, dar care pot fi transformate într-un alt cadru, să valorifice anumite momente în care democrația noastră era pusă la îndoială sau pusă între paranteze, cum au fost manifestațiile legate de Ordonanța 13 sau alte lucruri.
Acele momente au putut fi speculate și în direcția cealaltă, a neîncrederii în stat, neîncredere în instituții și aceste lucruri sunt foarte importante.
Pare că majoritatea partidelor politice aleargă acum pe acest culoar al unui electorat conservator-tradiționalist, să-i spunem naționalist, dar despre care cred că ne lipsește un portret socio-demografic. Merită acest electorat această bătălie politică, e atât de mare în România?
Cred că nu merită. Și o să vorbesc în Parlamentul European despre greșeala de a face concesii extremelor, extremei drepte, de exemplu, în cazul nostru, pentru că aceasta blochează foarte multe procese.
Uneori suntem tentați, ca politicieni, să apăsăm pe pedala populismului sau a naționalismului, pentru că credem că acela este un loc mai ușor de a obține voturi. Sunt voturi conjuncturale. Oamenii merg pe ideea unui lider mesianic până se lovesc de prima problemă, de prima greutate.
După care îl demolează.
Îl demolează rapid și nu rămâne nimic.
E greu să construiești democrația, dar democrația se construiește și se apără. Trebuie să pui câte o cărămidă atunci când sprijini societatea civilă, care uneori te contestă.
Eu nu sunt pentru cordoane sanitare trase, chiar dacă aici avem un cordon sanitar, în Parlamentul European, față de cei care se opun ideilor europene, eu sunt pentru dialog.
Cum putem dialoga cu cei care aleg lideri narcisiști, ultranaționaliști, cu cei care pare că răspund doar acestor discursuri hiperpopuliste, radicale, cum putem dialoga cu cei care îl aleg pe Călin Georgescu?
Trebuie să facem o deconstrucție a acelor discursuri și să o facem cu bună-credință, nu s-o respingem, să spunem, uite, haideți să vedem cu cine seamănă un asemenea lider și o să vedem că seamănă cu Stalin.
Nu a funcționat în Statele Unite, unde Donald Trump, au spus democrații în campanie, are un discurs fascist.
Nu a funcționat, pentru că ideea asta de fascism este destul de uzitată. O folosește Putin. O folosesc democrații americani.
Donald Trump a câștigat nu pentru că n-au fost eficiente aceste tehnici, ci pentru că s-a ajuns la un progresism care a mers prea repede înainte, cu anumite teme care până la urmă deranjau cultura clasică, elementele identității noastre clasice.
Cred că au fost o serie de exagerări. Deci este nevoie de ponderare și echilibru întotdeauna.
Unde găsim moderație în România? Pe cine vedeți capabil dintre candidații pe care îi avem acum la prezidențiale să convingă acest electorat care merge acum spre un candidat de sorginte extremistă? Cine e cel mai potrivit? Crin Antonescu e potrivit? Nicușor Dan?
Crin Antonescu este un politician foarte bun și este unul din politicienii mei preferați. Am încercat să explic de ce s-a plâns el că nu-l caută partidele care l-au propus. A fost propus oarecum de urgență, a fost un candidat în viteză, poate că n-au făcut destule studii la un moment dat.
Și eu cred că trebuie făcute studii sociologice și de profil psihologic, politic, social pentru cel care va candida, dar din perspectiva capacităților personale, Crin Antonescu este un om cu experiență, este un om ponderat, cu o cultură și sociologică foarte bună și cu o sensibilitate la asta.
Singura problemă este accesarea acelui electorat. Or, în acest moment, în care am anulat alegerile, am creat o frustrare în plus, în care președintele Klaus Iohannis și-a dat demisia, după părerea mea, într-un moment nepotrivit și a creat ideea că este o victorie a forțelor extremiste.
Trebuia să-și demisia imediat după anularea alegerilor? A întârziat-o prea mult sau nu trebuia deloc?
Atunci se putea face acest lucru, apoi acum nu mai era un moment, pentru că era un moment de revoltă, era un moment în care chiar oamenii erau în stradă în acel moment și a dat senzația că cedează în fața presiunii străzii.
Și asta creează, știm în sociologie, o spirală a aspirațiilor și o spirală a revoltelor. Și, într-adevăr, e greu după aceea de comunicat cu un electorat care e furios.
Nu va scădea emoția?
Poate președintele Iohannis chiar a crezut sincer că această tensiune va descrește și că vrea să salveze România de o situație de haos. Dar aici eu am văzut dimineață media internaționale cum au prezentat știrile.
Au avut dificultăți în a contextualiza puțin.
Da, am văzut contextualizând uneori greșit, oarecum aberant. Dar ideea de haos a apărut și nu se uită că unul dintre elementele războiului hibrid al rușilor este haosul controlat. Acum, eu nu cred că are legătură acest lucru cu ideea de haos. Eu nu cred că la noi este haos în acest moment, pentru că avem un guvern și un parlament care funcționează legitim, după alegeri care au fost validate și au fost corecte.
Chiar dacă Rusia nu a gestionat treaba asta, scoate profit?
Scoate profit. Nu știu cât de mare a fost influența, ar trebui să ne spună totuși unele instituții ale statului.
Influența Rusiei în timpul campaniei a fost cu siguranță, dar nu știm cât de mare.
Însă eu sunt sigur că pe baza situației care a fost produsă, prin faptul că România a fost fragilizată, prin faptul că a câștigat un anumit current, Rusia va fi periculoasă de acum încolo și este periculoasă acum pentru că a fost percepută ca o victoria ei.
După părerea mea, au fost foarte multe greșeli pe care le-au făcut partidele din mainstream-ul politic în campanie.
Are Parlamentul European mai multe informații decât avem noi în țară, în afara acelor rapoarte desecretizate din CSAT, pentru că rămân foarte multe întrebări? Republica Moldova, bunăoara, după alegeri, a produs acel raport destul de temeinic, foarte bine explicat.
Am văzut câteva rapoarte făcute, inclusiv un raport făcut de un organism al guvernului francez, care aduc argumente pe bază de similarități.
În Parlamentul European nu avem organisme specializate. Avem însă un centru de documentare foarte bun aici, dar realizează rapoarte din surse deschise, nu avem capacitatea de a studia independent, dar sunt tot mai multe argumente care vin din medii specializate, care ne spun că pe bază de similarități ce s-a întâmplat în alte țări în perioada asta în Moldova, în Georgia, putem trage concluzia asta.
Din păcate, noi nu avem și asta lipsește și aici în Europa și asta va fi una din propunerile noastre să unificăm foarte mult cadrul acesta de luptă împotriva războiului hibrid, împotriva democrației, pentru că și în România avem instituții, avem oameni care au studiat.
Eu, personal, am condus mai multe lucrări de doctorat care au studiat războiul hibrid, care au studiat, de exemplu, activitatea Sputnik în Republica Moldova și în România și avem date, dar sunt disparate.
Trebuie, știți foarte bine, voință politică, care să folosească aceste date.
Sunt sigur că serviciile noastre de informații, pe care le-am văzut cum au acționat, că eram ministrul Apărării în timpul războiului din Ucraina, eram felicitat de la NATO de mai multe ori pentru modul în care noi acționăm, serviciile noastre au avut informații și cred că au dat informații.
Și atunci unde s-a rupt firul? Credeți că cei care au primit informațiile nu le-au citit, nu le-au băgat în seamă sau n-au înțeles gravitatea?
S-a produs și foarte repede și atacul final din ultimele două-trei săptămâni a fost de o așa magnitudine, care este mai puțin obișnuită și nu suntem obișnuiți.
Asta este și problema Europei. În cazul războiului hibrid, este foarte greu să identifici sursa. Ăsta este cel mai important lucru și este greu să identifici și mesajele,. Apoi este foarte greu acum și o mare bătălie va fi legată de hashtag-uri. Sunt hashtag-uri false.
Va reuși Uniunea Europeană să compenseze retragerea americană din ceea ce privește finanțările multor asociații, ONG-uri, proiecte care țineau de democrație, de democratizare, de presa liberă?
Trebui să compensăm ceea ce se pierde prin asta, pentru că Europa totuși este un far pentru civilizație, este un far pentru democrație. Cred că modelul european este modelul cel mai avansat de cultură și civilizație în epoca modernă.