Calea de ieșire a președintelui Emmanuel Macron din criza politică și economică ce a cuprins Franța pare acum aproape imposibilă.
Luni, guvernul principalului său aliat, premierul François Bayrou, a căzut printr-un vot de neîncredere. 364 de parlamentari au votat pentru înlăturarea sa și doar 194 l-au sprijinit.
Biroul lui Macron a anunțat prompt că va acționa în „următoarele zile” pentru a numi al cincilea prim-ministru al țării în mai puțin de doi ani.
Dar există îndoieli serioase că noua persoană numită va avea mai mult succes decât Bayrou în adoptarea bugetului pentru 2026, ce prevede economii de 44 miliarde de euro, pentru a salva a doua cea mai mare economie a UE de o criză a datoriilor în creștere, scrie Politico.
Macron are mari probleme. Există un apel pe diverse grupuri create în spaţiul online în care se cere blocarea Franţei, miercuri, pe 10 septembrie. De asemenea, sunt anunțate proteste majore ale sindicatelor pe 18 septembrie.
Iar popularitatea președintelui a scăzut la un minim istoric. Sondajele arată că este mai nepopular astăzi decât la vârful protestelor Vestelor Galbene din 2018 și 2019, una dintre cele mai grave crize ale mandatului său.
Întotdeauna încrezător în capacitatea sa de a ieși din cele mai mari încurcături, Macron încă așteaptă un acord cu stânga moderată, centriștii și partidul Les Républicains pentru a forma un guvern minoritar care să poată ajunge în sfârșit la un acord asupra bugetului.
Dar Macron se agață de un pai într-o țară care pare din ce în ce mai... neguvernabilă. Amploarea înfrângerii lui Bayrou și semnalele care apar de la parlamentari sugerează deja că eforturile sale sunt sortite eșecului de la bun început.
Macron încearcă să mențină unitatea
Partidele de opoziție îl consideră pe Macron principalul responsabil pentru impasul în care se află Franța.
„Există o singură persoană responsabilă pentru criză, pentru instabilitate, și anume președintele Republicii”, a declarat Boris Vallaud, liderul grupului parlamentar al Partidului Socialist.
La rândul său, Stéphane Peu, reprezentant al comuniștilor, a comparat criza cu filmul „Salvarea soldatului Ryan”, Bayrou fiind „al patrulea prim-ministru care a căzut pentru a-l salva pe președintele Macron”.
După vot, mulți au cerut demisia lui Macron. „Președintele nu vrea să-și schimbe politicile? Ei bine, va trebui să schimbăm președintele”, a spus şefa grupului La France Insoumise din Adunarea Naţională, Mathilde Panot.
Macron se confruntă cu o provocare imensă în menținerea unității partidelor de centru, în timp ce Adunarea Națională, de extremă dreapta, partidul care conduce în sondaje, și extrema stânga amenință să doboare orice viitoare administrație care va reduce cheltuielile publice.
Toate privirile sunt ațintite asupra socialiștilor
În discursul său din Parlament, Bayrou a avertizat cu privire la dezordinea financiară a Franței, spunând că nivelul datoriei „pune viața oamenilor în pericol”.
„Aveți puterea de a răsturna guvernul”, dar nu și „de a șterge realitatea”, le-a spus el parlamentarilor.
Însă, foarte repede, liderii Opoziției se uitau deja la scenariile post-Bayrou.
Sesizând o oportunitate pentru stânga, socialistul Vallaud i-a cerut președintelui Macron să „își facă datoria” și să numească un prim-ministru din rândurile lor. ”Suntem pregătiți”, a spus el.
Până luni seară, erau lansate tot felul de scenarii care implicau Partidul Socialist.
Acestea includeau o mare coaliție a conservatorilor cu socialiștii (care este cea mai puțin probabilă) și un pact de neagresiune care ar presupune ca socialiștii să se abțină de la răsturnarea unui guvern de centru-dreapta, condus de un centrist cu înclinații de stânga, în schimbul unor concesii bugetare.
De asemenea, se discută un acord similar cu Les Républicains, care i-ar face pe aceștia din urmă să se abțină de la răsturnarea unui guvern de stânga în schimbul unor concesii la buget.
De ce ar colabora socialiștii cu republicanii?
Teoretic, un Executiv susținut atât de socialiști, cât și de republicani ar avea un sprijin mai larg în Parlament decât guvernul de centru-dreapta al lui Bayrou, care își încheie mandatul.
Dar de ce ar colabora socialiștii și republicanii - care în general sunt la cuțite? Există o șansă ca aceștia să vadă că are sens să facă compromisuri acum pentru a-și păstra locurile parlamentare, în loc să împingă Franța în mai mult haos și să riște să piardă la alegeri anticipate.
În realitate, însă, riscurile de eșec sunt mari. Laurent Wauquiez, liderul parlamentar al Les Républicains, a avertizat luni că partidul său nu va susține un guvern socialist, inspirat de alte partide de stânga mai radicale care au candidat la alegerile de anul trecut ca parte a unei grupări numite Noul Front Popular.
„Nu am accepta niciodată platforma politică nefastă Noul Front Popular”, a spus Wauquiez. „Și acest lucru se aplică, evident, oricărui guvern socialist care susține ideile Noului Front Popular”, a precizat el.
În plus, având în vedere alegerile locale programate pentru martie 2026, niciun partid de opoziție nu va dori cu adevărat să se alieze cu un președinte care se apropie de ”finalul domniei”.
Și chiar dacă liderii partidelor de centru ar fi de acord să coopereze la buget, nu există nicio garanție că parlamentarii ar urma exemplul.
Să luăm ca exemplu votul lui Bayrou de luni: republicanii au fost evident divizați în privința votului de neîncredere, 27 de voturi fiind pentru susținerea lui Bayrou și 13 împotrivă.