Cel de-al doilea mandat al președintelui american Donald Trump a produs schimbări structurale profunde în Europa, de la apărare și comerț până la climă și identitate politică.
Impactul este atât de amplu încât Europa se află într-un moment de tip „ori înoți, ori te scufunzi”, arată o analiză publicată de Politico.
Chiar dacă sunt separate de un ocean, „nu există industrie în Europa care să nu fi fost afectată de acțiunile lui Trump”. Tarifele comerciale impuse de SUA lovesc economia europeană, retragerea Washingtonului din tratate internaționale - inclusiv Acordul de la Paris - subminează eforturile climatice, iar presiunea pentru creșterea cheltuielilor de apărare tensionează bugetele naționale. În paralel, liderii politici folosesc criza fie pentru a se poziționa ca apărători ai Europei, fie pentru a adopta un populism de tip MAGA.
Pentru a evalua amploarea schimbării, Politico a cerut opiniile a opt experți europeni și americani. Concluzia comună: Europa nu mai poate funcționa ca înainte. Ori se adaptează, ori eșuează.
„Vacanța strategică a Europei s-a încheiat”
Analistul de securitate Attila Demkó susține că Trump „a spulberat iluzia valorilor comune” dintre Europa și SUA. Accentul pe multiculturalism, Wilkommenskultur (termenul german pentru o cultură a deschiderii, mai ales față de refugiați), corectitudine politică și teme de gen a creat o falie adâncă nu doar între Europa și America, ci chiar în interiorul societăților occidentale.
Statele considerate anterior marginale - precum Ungaria sau Slovacia - și partidele din afara curentului dominant (cum sunt Adunarea Națională din Franța, PiS din Polonia sau AfD din Germania), nu mai pot fi ignorate. „Trump și dreapta americană nu pot fi ignorați. Falia este reală și taie în două majoritatea societăților occidentale”, avertizează Demkó.
În același timp, liderul de la Casa Albă a transmis un mesaj dur: Europa trebuie să-și plătească singură apărarea și aproape integral sprijinul pentru Ucraina. „Europa a vorbit mult, dar a făcut puțin”, iar Trump ar putea forța continentul „să nu mai viseze și să nu mai predice”.
Paradoxul Trump
Fostul ambasador al SUA la NATO, Kay Bailey Hutchison, consideră că presiunea exercitată de Trump ar putea, paradoxal, să întărească Europa. „Dacă europenii vor lucra împreună pentru a produce echipamente și tehnologii militare, vor ieși mai puternici”, spune ea, subliniind că o responsabilitate mai echitabilă în cadrul NATO ar aduce și beneficii economice.
Dintr-o perspectivă mai critică, profesorul Manfred Elsig arată că Trump a slăbit grav parteneriatul transatlantic. „Trump a erodat încrederea - fundamentul cooperării postbelice dintre SUA și Europa”, iar NATO, „piatra de temelie a securității transatlantice”, a fost serios afectată. Consecința: Europa este forțată să-și regândească arhitectura de securitate și să acționeze mai independent.
Comerț, climă și vulnerabilități structurale
Elsig avertizează că și piața transatlantică s-a deteriorat, comerțul nemaifiind „un model de schimb liber și stabil”. Europa caută acum alți parteneri care cred într-un sistem bazat pe reguli și încearcă să-și securizeze lanțurile de aprovizionare.
În domeniul climei, Heather Grabbe, expertă la think tank-ul Bruegel, susține că Trump a distras Europa de la problemele sale fundamentale. „Panica legată de apărare și tarife a mutat atenția politică și bugetele publice de la investițiile care ar oferi securitate pe termen lung”, precum reziliența climatică și independența energetică. Dependența de gazul natural lichefiat american este, spune ea, „cea mai scumpă soluție” și încetinește tranziția energetică.
Europa, forțată să se maturizeze
Potrivit Alionei Hlivco, fost politician ucrainean, turbulențele globale au obligat Europa să renunțe la inerție. Germania își depășește blocajele istorice, Franța pune în practică „autonomia strategică”, țările nordice și baltice conduc reînarmarea, iar Polonia se profilează ca o viitoare putere-cheie. „Europa nu-și mai permite iluzia că declarațiile pot înlocui acțiunea”, avertizează ea.
Identitate politică și suveranitate
Profesora Aleksandra Sojka observă un efect paradoxal: Trump a energizat atât partidele populiste eurosceptice, cât și susținătorii integrării europene. În același timp, presiunea externă a permis decizii „anterior imposibile”, precum exceptarea cheltuielilor de apărare din calculele deficitului bugetar. „Trump ar putea deveni, involuntar, un catalizator al unității și autonomiei europene”, afirmă ea.
Economistul Thiemo Fetzer merge mai departe și vorbește despre o „criză de suveranitate” a UE, mai ales în domeniul digital și financiar. Europa trebuie să aleagă dacă se aliniază SUA, Chinei sau își construiește propria cale, bazată pe piața unică, apărare comună, un euro mai puternic și autonomie tehnologică.
Concluzia Politico este tranșantă: al doilea mandat al lui Donald Trump a pus capăt confortului strategic al Europei. Continentul este forțat să decidă rapid dacă devine un actor autonom și credibil sau rămâne vulnerabil într-o lume tot mai instabilă.