Arestarea şi încarcerarea lui Navalnîi, un adevărat thriller în văzul lumii, procesul pe model stalinist şi protestele masive care au urmat, dar mai ales expunerea beneficiilor directe ale corupţiei pentru Vladimir Putin, printre care colosalul Palat, aşa cum a fost şi cel construit de Petru cel Mare și Ecaterina a II-a, toate acestea au creat o breşă serioasă în sistemul autoritar al liderului de la Kremlin. E acesta finalul lui Putin?
Cea mai ușoară pedeapsă pentru Navalnîi ar fi un nou arest la domiciliu. Cea mai grea, închisoare până după alegerile prezidențiale din 2024.
Protestele vor clătina regimul doar atunci când la Moscova vor fi două milioane de oameni în stradă, spune, într-un interviu acordat Spotmedia.ro, Ileana Racheru, expert în spațiul ex-sovietic și doctor în științe politice la Universitatea din București.
E acesta un moment critic pentru Vladimir Putin sau e unul dintre multele momente care par a fi cu potenţial revoluţionar? Nu sunt primele proteste masive din Rusia şi nici nu e prima arestare a unui opozant, susţinut de Occident şi de societatea civilă. Cu ce e diferit acum acest moment al protestelor de solidaritate cu Navalnîi?
Există patru aspecte care diferențiază ceea ce se întâmplă astăzi în Federația Rusă de alte situații din trecut.
În primul rând, Vladimir Putin a fost ținta directă a două investigații (cu dezvăluirile aferente) realizate de Alexei Navalnîi și de echipa din jurul său (în principal, colaboratori ai Fondului pentru Lupta Împotriva Corupției).
Un film și un articol foarte lung despre modul în care Navalnîi a aflat că însuși Vladimir Putin a știut despre tentativa de asasinat la adresa sa (cu celebra substanță letală realizată în laboratoarele URSS - Noviciok), precum și discuția acestuia cu unul dintre ofițerii FSB care au participat la operațiunea eșuată de omorâre.
Un al doilea film despre o construcția unui palat colosal (asemănător Palatatului de Iarnă, construit de Petru cel Mare și Ecaterina a II-a) pentru însuși președintele Rusiei, care toată viața a avut, oficial, doar salarii plătite din bugetul statului rus.
Investigația despre Palatul lui Putin nu a fost o noutate (pentru că dezvăluiri publice despre aceasta au fost furnizate presei încă din 2010 de către Serghei Kolesnikov, un fost afacerist –defector din cercul foarte apropiat de Putin).
Ceea ce a impresionat a fost acuratețea cu care echipa lui Navalnîi a realizat conexiunile cu proprietarul real al palatului, precum și recompunerea imaginilor pentru ca spectatorii să poată să vadă somptuozitatea în care trăiește președintele.
Efectul a fost mult peste asteptări. La momentul acestui interviu, filmul are 90 de milioane de vizualizări doar pe canalul de Youtube al lui Navalnîi.
În trecut, dezvăluirile lui Navalnîi s-au referit cel mult la o vilă din apropiere de Sankt Petersburg despre care s-a spus ca este folosită frecvent de președintele Putin sau la averea colosală a unor persoane importante din F. Rusă (Dmitri Medvedev-fost premier, procurorul general Iuri Ceaika, purtătărorul de cuvânt al Kremlinului Dmitri Peskov, ministrul Apărării Serghei Șoigu).
În al doilea rând, modul în care autoritățile ruse au procedat la arestarea lui Navalnîi este de-a dreptul lipsit de logică și profesionalism: un întreg thriller al întoarcerii și reținerii acestuia pe aeroport (în zona internațională) a fost expus unui public, de această dată, internațional.
Apoi, ședința de judecată încropită după modelul stalinist al anului 1937 și sub oblăduirea simbolică a lui Genrich Yakoda, fost șef al NKVD-ului în anii ’30 (pe peretele din spatele lui Navalnîi se afla un portret al acestui personaj sinistru).
Ca să nu mai vorbim despre motivele absurde pentru care a fost reținut- pentru că nu s-a prezentat la secția de politie din Rusia, în timp ce se afla la tratament în Germania.
În al treilea rând, amploarea protestelor care s-au desfășurat în 110 orașe ale Rusiei, faptul că 3.600 persoane au fost reținute. Și, cel mai important, curajul oamenilor care au ieșit pe străzi pentru a participa la un protest, care nu a primit nicăieri acordul autorităților și în condiții climatice de-a dreptul extreme (-20, -28 , chiar -52 grade C, în Iakuțk - Siberia).
Ca să înțelegeți mai bine...acești oameni riscă enorm participând la proteste (care sunt foarte restricționate din punct de vedere legal), pot primi amenzi uriașe, pot fi batuți, arestați sau își pot chiar pierde viața.
În al patrulea rând, este contextul mai larg oferit de pandemia COVID-19, rescrierea (promovată ca modificare) Constituției Federației Ruse (prin care au fost anulate mandatele prezidențiale ale lui Putin) și o legislație prin care președintele și-a acordat imunitate pe viață.
Putin ar putea să rămână președinte până în 2036 și să se bucure pe viață de toate averile acumulate fraudulos. Și toate acestea consacră o tendință generală a regimului de a belarusifica Rusia (în sensul imitării practicilor dictatoriale ale lui Lukașenko).
Aleksei Navalnîi s-a întors în Rusia, ştiind bine ce va urma. Care e planul lui? Putea să fie un lider în exil? Am văzut, până acum, apelurile la proteste ale echipei lui. Şi-au atins obiectivul?
Alexei Navalnîi nu putea fi politician de opoziție în afara Rusiei. Pur și simplu, așa ceva nu a existat niciodată în istoria diferitelor statalități rusești. Cum să fii politician, dacă își părăsești țara, dacă nu își conduci staff-ul, dacă nu vrei să fii pe stradă alături de protestatari?
Dacă ar fi rămas în Occident, Navalnîi ar fi devenit cel mult un comentator al evoluțiilor politice din Federaţia Rusă, în presa occidentală și în puțina presă de opoziție și critică din Rusia.
Mihail Hodorkovski sau Vladimir Kara Murza (opozant apropiat de Boris Nemțov și victimă a două tentative eșuate de asasinat prin otrăvire) nu impulsionează cu nimic mișcarea de contestare la adresa regimului Putin din Elveția sau SUA.
În plus, Rusia are o întreagă istorie a disidenților care au suferit în țară. În prezent, au apărut voci care l-au numit pe Navalnîi un nou Andrei Saharov.
Vorbim despre Rusia, aşadar, nu folosim termenul de Opoziţie în sensul clasic, liberal. Dincolo de această coagulare a unei mişcări civice de protest, pe ce mizează, politic, Navalnîi? Poate coagula şi o forţă politică reală, pentru alegeri? Pe cine trebuie el să convingă, din acest punct de vedere? Există o breşă în sistem pe care să o speculeze?
Până în prezent, în Rusia este un autoritarism electoral consolidat. Experții occidentali , dar și cei neafiliați regimului din Rusia consideră că există două tipuri de opoziție: sistemică și non-sistemică.
Prima este prezentă în Duma de stat prin Partidul Comuniștilor din Federaţia Rusă- 77 locuri, Partidul Liberal Democrat – 73 mandate, Rusia Dreaptă - 39 deputați (Duma are 450 locuri).
A doua este extraparlamentară și cuprinde politicienii veterani (Grigori Iavlinski, Mihail Kasianov, Gary Kasparov, Konstantin Borovoi, Alexander Podrabinek) și politicienii de modă nouă (Alexei Navalnîi, Vladimir Milov, Ilia Iașin). Dintre toți cei de modă nouă, Navalnîi comunică cel mai bine cu publicul, este un adevărat showman.
Opoziția este însă extrem de divizată din motive de orgolii personale, infiltrări și dezbinări ale autorităților, viziuni.
Evenimentul care a divizat cel mai mult Opoziția a fost anexarea Crimeii- unii au susținut că peninsula trebuie să fie parte a Federaţiei Ruse după organizarea unui referendum liber, alții că soarta acesteia ar trebui decisă la nivel international prin consultarea Ucrainei, alții nu au recunoscut anexarea (și au promovat public harți ale Federaţiei Ruse care nu o includ).
Totuși, nu aș spune că nu au viziuni liberale, opțiuni pro-occidentale. Cu toții vor să trăiască într-un stat cu alegeri libere, presă independentă, în care drepturile fundamentale ale omului sunt respectate.
Navalnîi este liderul Partidului Progresului, pe care a încercat de n ori, fără succes, să îl înregistreze. La toate scrutinele precedente (de orice tip), Opoziției i-a fost permis să înregistreze foarte puțini sau niciun candidat.
La momentul actual, echipa din jurul lui Navalnîi mizează pe ceea ce au denumit ”votul inteligent” care constă în susținerea și promovarea candidaților care nu au sprijinul Rusiei Unite (partidul pro-prezidential).
În acest context, cel mai important rezultat a fost înregistrat cu prilejul scrutinului din 2019 pentru Duma din Moscova, unde candidații care nu au fost susținuți de Rusia Unită au obținut 25 din cele 45 mandate.
La alegerile locale parțiale din 2020, doi dintre reprezentanții echipei lui Navalnîi au obținut mandate în consiliile locale din Tomsk și Novosibirsk. Practic, și-au dat seama că oamenii sunt disperați să voteze altceva decât Rusia Unită.
Cum și-au dat seama de acest lucru? Simplu….În 2018 un candidat al Partidului Liberal Democrat din Rusia, Serghei Furgal, a câștigat alegerile pentru funcția de guvernator al Ținutului Habarovsk, doar pentru că nu a fost promovat de partidul pro-prezidențial.
Furgal a schimbat câteva ceva în ceea ce privește practicile de corupție cu care reprezentanții Rusiei Unite i-au obișnuit pe oameni. Și pentru că a adus o schimbare, Furgal a ajuns la pușcărie în 2020…și vreme de mai bine de 7 luni între 10 și 80 mii de oameni au ieșit în fiecare weekend la proteste în Habarovsk.
Și încă o situație care frizează absurdul : la alegerile pentru Consiliul local din Moscova, Aleander Soloviov, alt opozant, a fost încarcerat și înlocuit în competiția electorală cu un candidat spoiler ce avea același nume.
Echipa lui Navalnîii a recomandat susținătorilor săi să voteze candidatul spoiler, pentru a nu permite candidatului Rusiei Unite să obțină mandatul. Spoilerul a câștigat și Comisia Electorală a avut nevoie de două săptămâni pentru a-l găsi.
După alegerile pentru Duma de Stat din 2021, vom vedea dacă se va transforma în alt tip de regim. Premisele nu sunt însă optimiste.
În ce condiţii sistemul despre care vorbim îl poate abandona pe Vladimir Putin? La o lectură facilă, modificările constituţionale pe care Putin şi le-a asigurat l-ar putea face preşedinte pe viaţă. În afară de cazul în care....
În mod sigur sistemul care este profund corupt are mulți defectori și regimul se teme de ei.
De curând, autoritățile au anunțat că au reținut un ofițer de poliție din Samara care ar fi furnizat informații despre călătoriile agenților FSB implicați în otrăvirea lui Navalnîi jurnaliștilor de la Bellingcat. Acest anunț este mai mult un fel de amenințare pentru alți posibili defectori.
Au fost proteste şi în Belarus, proteste masive. Şi acolo statele occidentale s-au pronunţat în defavoarea preşedintelui Lukaşenka şi au făcut zid pentru unii lideri ai societăţii civile, am văzut imaginile de la locuinţa Svetlanei Aleksievici. Apoi s-a lăsat tăcerea. Avem acelaşi regim la Minsk. Cum poate proceda altfel Occidentul în ceea ce-l priveşte pe Putin? Şi unde sunt limitele, prudenţa?
Simplu. Sancțiuni individuale - restricționarea călătoriilor în Occident, înghețarea activelor financiare, popriri asupra proprietăților care să vizeze persoane aflate la vârful structurilor de putere și care sunt direct implicate în măsurile extrem de dure de reprimare a Opoziției, a protestelor.
Ce mutări mai poate face Vladimir Putin? E posibil un accident al lui Navalnîi în închisoare sau mai degrabă Putin l-ar putea elibera, pentru a tempera protestele, dacă ele vor deveni masive?
Este posibil orice. Cel mai rău exemplu în acest sens este asasinarea lui Boris Nemțov.
Cea mai ușoară pedeapsă pentru Navalnîi ar fi un nou arest la domiciliu. Cea mai grea, închisoare până după alegerile prezidențiale din 2024.
Nu cred ca reprezentanții Opoziției vor fi lasați să candideze la alegerile din 2021. Cu atât mai puțin Iulia Navalnaia (care nu a anunțat până acum astfel de intenții).
Dacă protestele vor deveni masive - ceea ce nu cred ca se va întâmpla acum în Moscova-, autoritățile ar putea urma scenariul din Habarovsk, unde oamenii au fost lăsați să protesteze pașnic, fără măsuri de reprimare, până când au început să renunțe pentru că și-au dat seama că nu vor schimba nimic.
Protestele vor clătina regimul doar atunci când la Moscova vor fi două milioane de oameni în stradă.
Sau autoritățile vor continua măsurile discreționare de reprimare și vor acționa haotic, așa cum au făcut și cu evenimente legate de revenirea lui Navalnîi în Rusia.
Citeşte toate interviurile şi analizele semnate de Magda Grădinaru