Marcel Ciolacu - contraportret sumar la final de moțiune

Marcel Ciolacu - contraportret sumar la final de moțiune

Moțiunea de cenzură nu a fost de la bun început dorința fierbinte a lui Marcel Ciolacu. Înainte de congres parte din partid îi reproșa, culmea, în plin atac la PNL și la măsurile de carantinare, că nu e suficient de agresiv.

Rămășițele lumii lui Dragnea sperau că Marcel Cuolacu va fi obligat să depună o moțiune și, dacă aceasta va cădea, drumul său spre șefia PSD ar putea fi barat.

Nu s-a întâmplat din două motive, primul că opoziția din PSD nu a avut un lider și nu s-a putut coagula, al doilea motiv a fost faptul că Ciolacu, înțelegând pericolul, a împins citirea și votarea moțiunii după congresul PSD. Când rezultatul ei nu mai avea importanță capitală pentru lider, când credea că putea negocia decontarea ei minimizând pagubele.

ADVERTISING

Ciolacu trebuia să-și asume moțiunea și rezultatul ei, acesta era prețul ce trebuia plătit pentru înscăunarea în fruntea PSD. Dar, de data aceasta, n-a putut prevedea toate aspectele, nu a putut lua în calcul toate variantele pentru că a jucat un meci nu cu ai lui, ci cu adversarii.

Se vede aici cât de importantă este echipa în mijlocul căreia tronează Marcel Ciolacu. Fără ea, liderul PSD nu înseamnă mare lucru, cu ea nu poate depăși limitele acțiunilor de până acum ale partidului. În meciul cu ai lui Ciolacu a fost și parte, și arbitru.

Vuitton-ul de Berceni și secretul moțiunii care n-a mai fost

În meciul cu adversarul a fost singur și vulnerabil. Așa trebuie văzut și interpretat liderul PSD, ca fiind sub potența partidului, ca nefiind un lider în stare să tragă partidul după el. Recentul sondaj Europa FM asta spune constatând scăderea PSD la 20%, că Ciolacu nu este o locomotivă pentru partid.

Discursul privind moțiunea de dinainte de congresul PSD a fost mobilizator, a fost puternic, a fost centrat pe tarele închipuite sau reale ale guvernării Orban.

A fost un exercițiu de imagine care a stârnit ceva panică în lumea politică, pentru că la astfel de exerciții PSD se pricepe, propaganda asta i-a ieșit dacă până și la Cotroceni lumea se întreba cum să se comporte după moțiune.

Însă moțiunea a fost despre altceva, despre munca om la om, despre controlul parlamentarilor, despre nemulțumirile lor, despre negocierea liderului cu ei.

Aici Marcel Ciolacu și echipa sa au pierdut meciul, lucru ce ne spune că în PSD situația este complicată și greu de gestionat.

A fost mai ușor pentru Ludovic Orban să negocieze cu UDMR și minorități decât a fost pentru Ciolacu să-și strunească parlamentarii din propria ogradă. Avem aici de-a face cu o limitare a lui Ciolacu periculoasă și pentru el și pentru partid, dacă ne gândim la viitoarele bătălii electorale.

Marcel Ciolacu s-a bazat prea mult pe calitatea sa de combinator și a jucat la două capete. Dacă moțiunea trecea, defila cu surle și trâmbițe și-și consolida poziția de lider, indiferent dacă ajungea la guvernare sau nu. Dacă moțiunea nu trecea, avea motive să se întoarcă spre partid și să taie acolo în carne vie, ca un adevărat tătuc.

Amenințări de excluderi

Ce-a făcut luni seara? A amenințat că îi dă afară din partid pe Carmen Dan și pe Rădulescu mitralieră. O răzbunare minoră, oricum respectivii erau maginalizați și fără șanse de a prinde un loc pe listele PSD.

Ce nu a înțeles de la bun început Ciolacu a fost cât de mare este lehamitea din partid.

Dacă înțelegea cum stau lucrurile în partidul său, proceda ca Dragnea, ducea munca de lămurire om cu om, la firul ierbii, acolo unde se câștigă votul.

Dacă n-a făcut-o, ori nu are capacitatea să o facă, ori nu are pe nimeni în interiorul partidului care să o facă, ori s-a bazat pe informații servile venite din interior ori a lăsat lucrurile să curgă cu intenția de a face blat.

Nu cred în varianta blatului pentru că, dintre toate variantele, aceasta era cea mai păguboasă variantă pentru PSD. O moțiune trecută la două-trei voturi acolo, pe muchie de cuțit și respingerea propunerii de prim ministru de către Iohannis era varianta cea mai bună la care spera Ciolacu.

O înțelegere tacită în care ambele părți jucau ca moțiunea să pice la câteva voturi e de luat în calcul. Dar există și posibilitatea ca înțelegerea asta să fi fost respectată până la un moment dat, dar Ludovic Orban, de frică sau din calcul, să fi plusat, prinzându-l pe Ciolacu în off-side.

Cert este că jocurile nu i-au ieșit lui Ciolacu și brusc liderul PSD s-a trezit extrem de șifonat.

A amenințat cu o nouă moțiune de cenzură în sesiunea din toamnă, fie supărat pe Orban că nu a respectat regulile jocului, fie supărat pe ai lui că o mică frondă, de câteva voturi, l-a aruncat în ridicol.

Citește și:

Cu moțiunea Marcel Ciolacu a trecut din liga profesionistă a lui Mitică Dragomir în Champions League. Iar primul meci a fost o înfrângere usturătoare care a relevat brusc toate minusurile liderului PSD.

Dacă congresul PSD a scos la iveală ceva calități care l-au ajutat să ajungă în fruntea partidului, iată că moțiunea a fost prilejul ca defectele liderului să ajungă în lumina reflectoarelor publice.

Labilitatea de care a dat dovadă acum Marcel Ciolacu ar trebui să-i pună pe gânduri pe pesediști ca să o înlocuiască cu ceva. Dacă nu vor face asta, PNL va defila la alegerile locale și la cele parlamentare pentru că adversarul nu se va ridica la nivelul lor.

Autor: Mihai Oprișor, cititor SpotMedia.ro


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇