Nimic nu se decide în Franța fără aprobarea lui Emmanuel Macron; este gustul său pentru putere pe care îl satisface făcându-se adversarul numărul 1 al extremei drepte franceze, cu speranța de a rămâne în istorie ca cel care a pus barieră partidului lepénist. Dar Franța nu e Italia, avertizează Thierry Wolton.
Într-un interviu acordat Spotmedia.ro, istoricul Thierry Wolton afirmă că se anunță o slăbire a „vocii Franței" în Europa, după ce președintele Emmanuel Macron a reacționat în forță la victoria extremei drepte în alegerile pentru Parlamentul European, a dizolvat Legislativul și a decis alegeri anticipate.
„Mai întâi trebuie să înțelegem că Emmanuel Macron exercită o hiper-președinție. Acesta a fost deja cazul predecesorilor săi, dar niciodată înaintea lui Palatul Elysee nu s-a implicat atât de mult în toate aspectele vieții politice, chiar și în cele mai minore. Nimic nu se decide în Franța fără aprobarea sa, după cum dovedesc intervențiile sale aproape zilnice.
Totuși, de la alegerile legislative din 2022 și pierderea majorității absolute (pe care o avea în parlamentul anterior), el este împiedicat în acțiunea sa, în hiperpreședinția sa.
Prin urmare, decide să facă uz din nou de aceasta cu această dizolvare care nu era deloc obligatorie. Probabil că nu își imaginează că va putea recâștiga o majoritate absolută în urma acestui scrutin. În schimb, se poziționează în centrul jocului politic, devenind obstacolul numărul 1 în fața unui viitor guvern de extremă dreaptă, deoarece este puțin probabil ca Rassemblement National (RN) să câștige aceste alegeri legislative.
Dacă RN nu obține o majoritate absolută, Macron se va afla și mai mult în centrul jocului, deoarece partidul lepénist va trebui să colaboreze cu alte forțe asupra cărora Elysee poate spera să își exercite influența.
Dar, chiar dacă RN obține o majoritate absolută, Macron va face tot ce îi stă în putință pentru a-i pune piedici. Obiectivul său este să demonstreze în fața francezilor că extrema dreaptă nu este capabilă să guverneze și, mai ales, că nu își respectă promisiunile. Cei trei ani care ne despart de prezidențialele din 2027 trebuie să servească acestui scop în mintea lui Macron.
Pentru că aceste alegeri prezidențiale sunt bătălia mamă a politicii, având în vedere puterile pe care Constituția le conferă șefului statului. Sperând să epuizeze RN-ul în testul guvernării, el crede că Marine Le Pen, candidată declarată la aceste alegeri din 2027, va pierde din credibilitate, din aura sa și, astfel, va fi înfrântă.
Este un pariu care are avantajul, repet, de a-l plasa pe Macron în centrul jocului. Acest om are un ego supradimensionat, nu suportă nimic mai greu decât să fie marginalizat. În esență, este gustul său pentru putere pe care îl satisface făcându-se adversarul numărul 1 al extremei drepte franceze, cu speranța de a rămâne în istorie ca cel care a pus barieră partidului lepénist.
Menționez că Macron nu poate candida din nou în 2027, Constituția interzicând mai mult de două mandate consecutive. Deci se sacrifică, dacă se poate spune așa, pentru ca tabăra sa să poată păstra Elysee-ul după plecarea sa în 2027.
În acest caz, el iese de pe scenă în forță și nu-și periclitează viitorul, deoarece va fi încă tânăr. Probabil are multe ambiții pentru perioada de după 2027", spune Wolton.
Viitorul pentru Rassemblement National nu este atât de glorios pe cât speră elita sa
Dacă Le Pen va prelua guvernarea, Franța va intra într-o perioadă de turbulențe economice și sociale, crede Thierry Wolton.
"Promisiunile electorale îi angajează doar pe cei care cred în ele. Este evident că, odată ajuns la guvernare, Rassemblement National se va confrunta cu realități politice, economice și internaționale care îl vor obliga să facă compromisuri. De aici dezamăgirea electoratului său pe care mizează Macron pentru a o slăbi pe Marine Le Pen înainte de 2027.
Realpolitik, din care popoarele sunt adesea victime, când interesele statului prevalează asupra restului, riscă să facă din alegătorii Rassemblement National niște naivi ai istoriei. Fără a menționa că partidul lepénist va găsi în fața sa o opoziție foarte puternică în interiorul țării, cu multe agitații sociale din partea sindicatelor și extremiștilor de stânga, care iubesc să joace rolul de "bariere împotriva fascismului". Pe scurt, viitorul pentru Rassemblement National nu este atât de glorios pe cât speră elita sa și pe cât cred alegătorii săi.
Francezii nu sunt italieni, este probabil că Franța va intra într-o perioadă de instabilitate economică și socială care o va marginaliza în Europa și pe scena internațională. Așadar, se anunță o slăbire a "vocii Franței", cum ne place să ne mândrim în această țară.
Interviul integral cu Thierry Wolton: Cum eșuează locomotiva franco-germană a Europei. Îngrijorarea majoră nu vine de la Putin Interviu cu istoricul Thierry Wolton