Președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz, cei doi looseri ai testului electoral european de săptămâna trecută, au pornit pe cărări diferite, sperând să iasă cu bine din hățișul politic în care s-au afundat. Amândoi au de înfruntat o aventură plină de provocări în care își joacă viitorul politic.
În afara Franței, Macron întruchipează politicianul european elegant și sigur pe el. În Franța, însă, e văzut tot mai mult ca un vinovat și nici măcar aliații lui nu mai vor să-i vadă fața pe afișele lor electorale. Iar în timp ce toate privirile urmăresc ce se întâmplă în Hexagon, în Germania nu se mai pune problema dacă guvernul cancelarului Olaf Scholz va supraviețui, ci cât o mai poate duce.
Toți fug de arogantul Macron
În urma deciziei explozive a lui Macron de a convoca alegeri anticipate după ce a pierdut la urne bătălia pentru Parlamentul European, aliații președintelui se tem că el i-ar putea duce la un dezastru.
"N-o să vedeți fața lui Macron pe afișele mele de campanie, asta vă pot spune", a declarat pentru Politico un parlamentar din coaliția președintelui. "Palatul Élysée chiar nu a înțeles starea de spirit antipreședinte din Franța", a afirmat un alt membru al partidului Renașterea condus de Macron.
Sondajele arată că francezii îl consideră pe Macron disprețuitor și autoritar, dar și un paratrăsnet pentru sentimentele anti-elite care s-au întețit în urma numeroaselor crize, precum revolta Vestelor Galbene și pandemia de Covid.
Reticența sa de a-și schimba abordarea în fața protestelor larg răspândite la adresa reformei pensiilor de anul trecut a întărit opinia că e distant și deconectat, în timp ce tonul său poate părea arogant și elitist.
Această reacție s-a cristalizat duminică la votul de la europarlamentare. Partidul de extremă dreapta Adunarea Națională a câștigat 31,4% din voturi, mai mult decât dublu față de cele 14,6% obținute de partidul lui Macron. Un sondaj realizat în ziua votului a arătat că aproape jumătate din alegători au votat pentru un singur lucru: ca să-și exprime nemulțumirea față de Macron și guvern.
Riscul imens pe care și-l asumă președintele Franței
În timp ce Macron consideră că alegerile anticipate sunt singurul mod de a potoli valul de extremă dreapta și de a-și aduna în spate alegătorii din zona mainstream, în tabăra lui crește teama că s-ar putea întâmpla exact contrariul.
"Dacă președintele se aruncă singur înainte, este un risc uriaș. Ceea ce este sigur e că, dacă se implică, va mobiliza oamenii împotriva sa", a spus Mathieu Gallard, analist la Ipsos.
Sondajele arată că partidul lui Macron ar putea suferi încă o înfrângere în cele două tururi ale alegerilor parlamentare, pe 30 iunie și 7 iulie. Se conturează o perspectivă reală - coaliția prezidențială ar putea retrograda chiar la nivelul de a treia forță din politica franceză, în urma extremei drepte și, potențial, a stângii.
Pentru mulți aliați și foști susținători, încrederea în sine a lui Macron se transformă acum într-o negare a realității care îl face orb la antipatia pe care o provoacă. Decizia de a se întoarce la urne este "acțiunea delirantă a unui om care este terminat de înfrângere", a spus un fost oficial de la Elysée.
Tensiunile din coaliția care îl susține pe Macron sunt atât de puternice, încât cele mai influente voci îi cer acum președintelui să facă un pas înapoi.
François Bayrou, un aliat cheie și unul dintre primii susținători ai lui Macron, a fost luni seară la Palatul Elysée pentru a transmite mesajul că "nu trebuie să se implice prea mult în campanie", a spus un parlamentar de centru. Bayrou a discutat cu parlamentarii săi chiar și despre o "de-macronizare" necesară.
Este o schimbare fără precedent în dinamica partidelor din Franța - partidul lui Macron, care a apărut practic odată cu el, a rămas doar un ecou al liderului său și nu ar putea supraviețui fără acesta. Iar acum liderul de la Palatul Elysée îl trage în jos. "Cu cât vorbește mai mult, cu atât pierde procente (în sondaje - n.red.)", a spus consilierul unui parlamentar din Partidul Renașterea.
Ce probleme are Macron
Deși e ceva obișnuit ca în Franța președintele să-și piardă popularitatea, Macron poartă în spate și o povară pe care singur și-a creat-o.
El a fost acuzat că a gestionat greșit o serie de crize, dintre care unele au fost create de propriul său guvern. Protestele de anul trecut față de reforma pensiilor, când sute de mii de oameni au ieșit în stradă pentru a se opune majorării vârstei de pensionare, nu l-au emoționat deloc. Macron a ignorat toate acele voci, folosind o chichiță constituțională pentru a adopta legea fără s-o treacă prin Parlament.
De asemenea, e perceput pe scară largă ca un președinte mai degrabă pentru cei bogați decât un om extras din poporul francez pentru a-l conduce.
Înainte de a intra în politică, el a fost bancher de investiții, iar unele dintre politicile sale privind reducerile de taxe au alimentat opinia că este preocupat în primul rând să-i ajute pe miliardari, precum Bernard Arnault, șeful LVMH, cea mai mare companie de bunuri de lux din lume și unul dintre cei mai bogați oameni de pe planetă.
Și mai are și o problemă cu modul de adresare - uneori, elocvența sa nu funcționează în favoarea lui, făcându-l să pară didactic, profesoral, superior.
Ce plan are Macron
Potrivit presei franceze, Macron vrea să inunde media cu câte trei apariții pe săptămână. "Mă duc la luptă ca să înving", a declarat el pentru Le Figaro.
De-a lungul carierei sale politice, Macron și-a asumat de multe ori riscuri. Ascensiunea lui la putere, de la consilier al ministrului Economiei la președinte al Franței, este și o poveste despre noroc și mize bine jucate.
Însă Macron a ajuns deja la două înfrângeri la rând - la alegerile parlamentare din 2022 și duminică. Iar acum riscă să o încaseze și pe a treia.
Ce se întâmplă dacă Macron pierde
Președintele francez a decis să joace pe cartea "totul sau nimic". Dacă va câștiga, va reuși ceea ce și-a propus, să învingă extrema dreaptă. Dar dacă va pierde, va fi un dezastru greu de gestionat.
Pentru prima oară, partidul Adunarea Națională va deveni principala forță politică, iar coaliția lui Macron ar ateriza lângă blocul de stânga. Zeci de parlamentari din partidul său și-ar pierde mandatele.
Un consilier din partidul președintelui a rezumat într-un mod mai simplu acest scenariu: "O să fim aruncați din autobuz din cauza greșelii lui."
Coaliția lui Scholz, pe punctul de a se rupe
În timp ce președintele Franței a convocat alegeri anticipate, cancelarul german a respins categoric această variantă. Totuși, dacă Olaf Scholz credea că poate evita să dea socoteală după ce partidul său a ajuns pe un umilitor loc al treilea, fiind învins de partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), se înșală probabil.
Scholz spune că nu se pune problema alegerilor anticipate, dar probabil că asta nu depinde de el, notează Politico.
În ciuda eforturilor depuse de tabăra sa pentru a-l proteja, nu se poate nega că rezultatul alegerilor de duminică – care a arătat că doar 31% din germani au susținut unul dintre cele trei partide din coaliția germană pe fondul prezenței record la vot – a fost un fiasco.
După doar doi ani și jumătate de la mandatul său, guvernul conflictual al lui Scholz a atins un punct critic. Din cauza luptei interioare și, în opinia majorității criticilor, a incompetenței, Scholz a condus cel mai nepopular guvern din istoria germană modernă, peste două treimi dintre germani exprimându-și nemulțumirea față de coaliție.
Rata de aprobare a lui Scholz a stabilit, de asemenea, un record negativ, peste 70% dintre germani fiind nemulțumiți de prestația sa.
Alianța a fost marcată de conflict, cele două partide de stânga, Partidul Social Democrat (SPD) al lui Scholz și Verzii, fiind într-o luptă constantă cu Partidul Liber Democrat (FDP), conservator din punct de vedere fiscal, condus de ministrul Finanțelor, Christian Lindner. Pe scurt, SPD și Verzii vor să cheltuiască mai mulți bani, iar FDP, invocând frâna constituțională a datoriilor și propria sa ortodoxie fiscală, nu este de acord.
Acest impas va ajunge la apogeu în săptămânile următoare, pe măsură ce partidele din coaliție se îndreaptă spre runda finală de negocieri asupra bugetului de anul viitor. Părțile vor să ajungă la un acord până la începutul lunii iulie, înainte de vacanța de vară, dar, cu toate că se străduiesc să-și salveze agoniseala politică, un acord pare puțin probabil.
Eșecul de a ajunge la un compromis ar putea oferi FDP, care a fost "elefantul din cameră" al coaliției încă de la început, ocazia să iasă de la guvernare. În ciuda tensiunilor persistente cu privire la probleme fundamentale, cum ar fi bugetul, FDP a fost reticent să părăsească nava, de teamă să nu enerveze alegătorii. Dar, în urma rezultatelor sumbre obținute de SPD și Verzi la alegerile europene, calculul politic s-ar putea schimba pentru FDP.
Cum poate rămâne Scholz fără funcție
În cele mai multe sisteme parlamentare, regulile nescrise ale democrației l-ar obliga pe liderul țării să organizeze noi alegeri după o astfel de înfrângere zdrobitoare precum cea pe care a suferit-o duminică Scholz.
Nu e cazul și în Germania. Din fericire sau din păcate, guvernele din această țară sunt aproape imposibil de dărâmat.
Pentru a evita o repetare a sistemului politic slab din epoca Weimar, care a contribuit la ascensiunea naziștilor, autorii constituției postbelice a Germaniei au căutat să asigure stabilitatea prin crearea unui sistem politic care impune rezolvarea conflictelor cu cât mai puține perturbări.
Ca atare, au stabilit un standard ridicat pentru alegerile anticipate. Există două căi pentru a cere un vot de încredere în Germania. În prima, cunoscută sub numele de "vot constructiv de cenzură", Parlamentul poate înlătura un cancelar, dar numai dacă votează un înlocuitor în termen de 48 de ore.
Având în vedere că principala problemă a coaliției actuale este incapacitatea partidelor de a conveni asupra politicilor cheie, și nu a cancelarului, această variantă pare puțin probabilă.
În al doilea scenariu, cancelarul poate cere un vot de încredere - de exemplu, în cazul în care un partid iese din coaliția de guvernare. În cazul în care cancelarul pierde votul, președintele urmează să decidă dacă va convoca noi alegeri.
Așadar, chiar dacă Scholz ar convoca un vot de încredere și ar pierde, președintele Frank-Walter Steinmeier, în loc să convoace noi alegeri, le-ar putea cere creștin-democraților de centru-dreapta (CDU) să formeze un guvern bazat pe rezultatele alegerile din 2021, când partidul a terminat pe locul doi. Dacă nu reușește să construiască o coaliție, Scholz poate cere noi alegeri.
Acest proces sinuos este motivul pentru care voturile de încredere în Germania postbelică sunt rare (au fost doar cinci) și reprezintă, de regulă, niște mișcări tactice prin care cancelarii încearcă să-și consolideze poziția politică, de care și Helmuth Kohl s-a folosit pentru a rămâne în funcție.
Întrucât creștin-democrații se bucură acum de un avans de 14 puncte în sondaje, ceea ce, dacă s-ar confirma la urne, le-ar permite să domine orice coaliție, ei ar putea urma o cale similară. Liderul formațiunii, Friedrich Merz, nu a făcut apel la Scholz să declanșeze procesul, dar a spus clar că e gata să preia conducerea.
Cererile pentru alegeri anticipate se vor înteți, probabil, în septembrie, când se vor desfășura trei alegeri în estul țării, acolo unde AfD este cel mai puternic, și e posibil să le câștige pe toate. Încă un motiv pentru care zilele lui Scholz în funcția de cancelar ar putea fi numărate.